Publicitate

CUM ÎNCEPE O EMOȚIE

De când am început să stochez amintiri pe termen lung mi-au plăcut mașinile. De la modele la postere, de la vise la calatorii. Mereu am găsit o atracție pentru creațiile astea – o tonă de fier și roți și fum, care să te ducă unde vrei. Mă găseam singur pe scaunul șoferului, așteptându-l pe tata și visând cum va fi când îmi voi lua permis. Schimbam viteze și îmi imaginam cum mă apropii de punctul ăla din zare pe care îl stabilisem ca destinație. Pe măsură ce timpul a trecut, pasiunea a rămas aceeași, dar am început să înțeleg mai mult. Am început să cunosc modele, să înțeleg ce înseamnă să conduci, să ador mirosul de gaze de eșapament.

 

Când mă apropiam de vârsta de 18 ani eram atât de entuziasmat încât m-am apucat de școala de șoferi cu trei luni înainte să fac majoratul. Doar pentru că nu mai aveam răbdare. Am luat din prima și mi-am petrecut lunile următoare încercând să număr kilometrii pe care i-am făcut și să mă laud la prieteni, încercând să schimb vitezele cât mai repede și cât mai lin, încercând să controlez derapaje iarna (cu o balenă de Citroen C5). Ușor, ușor Citroenul lu’ tata nu mai era de ajuns – era greu, suspensia era moale și ruliu foarte pronunțat, direcția era amorțită și vagă. Atunci am descoperit plăcerea de a conduce mașinile altora…nu pentru că nu erau ale mele, ci pentru că fiecare era diferită. Îmi amintesc că atunci când am intrat la facultate mă lăudam că am condus 30 de modele diferite de mașini. Nici colegii de facultate nu au scăpat fără să le fi condus pe ale lor.

 

Cam asta este, foarte pe scurt, istoria evenimentelor care m-au adus aici – să scriu acest text. Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Ci despre faptul că în tot acest timp, motocicletele nu au existat pentru mine. Adică știam că există, dar…nu le observam. Dacă puteam să recunosc oricand un Lambroghini Miura sau un Koenigsegg Agera, din lumea necuvântătoarelor pe două roți abia dacă recunoșteam o Vespa. Cred că e cum spunem noi, bărbații, de farduri – adică știm că există și la ce folosesc (în mare), dar faptul că există moisturising nu știu ce și eye-liner și mascara și blaș (bluaș, blush, blusch…sau cum naiba) e un mister pentru noi. Merg des cu bicicleta, uneori chiar și la muncă, dar am mers o singură dată cu un scuter…pe câmp. Și mi-a intrat o insectă în ochi de am avut nevoie de intervenție medicală să mi-o scoată. Și m-am și ars și la picior la toba de eșapament.

 

Toate astea s-au schimbat în vara lui 2016, când șansa a făcut să conduc un Can-Am Spyder…nu știu dacă știți, e cel cu două roți pe față și una pe spate. Ceva în genul celui de mai jos.

Mi-a explicat cineva cum frânez, cum schimb viteze, cum una cum alta și țop pe el. Am mers ceva pe un drum nepubilc și a început să mă prindă. Avea ceva ce am apreciat mereu la karturi. Nu avea 700 de sisteme și de chestii sofisticate menite să îmblâzească bestia și să dilueze contactul dintre om și mașină. Fiara asta nu se dădea cu pudră pe nas să arate bine la întâlnire. Totul era direct. Atât de tactil și de vibrant. Fiecare schimbare de treaptă trimitea șocuri prin transmisie. Fiecare atingere a accelerației mă făcea să simt motorul cum muncește. Rateurile, vibrațiile. Cuvantul servo era tabu în relația mea preponderent fizică cu mașinăria asta. Nu exista o interfață. Eram față în față și ne apucasem de mult de treabă – fără flirt, fără vorbe mărunte, fără haine.

 

Zilele ce au urmat am tot meditat la experiența mea și nu a trecut mult până m-am hotărât să mă apuc de școala de șoferi pentru motociclete. Voiam să pot să accesez experiența asta oricând, pe orice șosea, la orice oră.

Inițiativa mea s-a întâlnit cu o serie de cicăleli de la părinți, rude, prieteni, veri, câini, găini…cam orice ființă vie ce se afla la distanță de trei pași de anturajul meu imediat. În pofida acestor piedici, am continuat în demersul meu.

 

PRIMA ÎNTÂLNIRE CU O CHESTIE MOTORIZATĂ PE DOUĂ ROȚI

 

Deși vorbisem cu unii din prietenii mei care aveau permis din tinerețe (dar nu l-au folosit niciodată), lucrurile în prezent nu mai semănau din punct de vedere al examenului ce îl aveam de susținut. Pe vremea lor, proba practică consta într-o probă de poligon, pe care o dădeai pe orice fel de motocicletă. Mulți au mers cu motociclete de 125cc. În prezent se merge atât în poligon cât și în trafic cu motocicletă de minim 600cc.

 

În prima zi mi-au dat o motocicletă de 250cc. Nu era foarte grea, avea un indicator care îți arăta în ce treaptă ești…lucrurile păreau să începă bine. Deși dificil de dozat ambreiajul nu îmi punea probleme. Accelerația cam da. Era atât de sensibilă. Mi se părea că foloseam 3mm de rotație și era prea mult. Și după ce m-am pus în mișcare mi-am dat seama că nu reușesc să virez…aproape de loc. Ce naiba, îmi ziceam, pe bicicletă știu să merg…Se pare că diferența de masă între bicicletă și motocicletă se traduce prin diferențe majore în modul de manevrare. Dacă prin schimbarea greutății tu ești cel care decide ce se întâmplă cu bicicleta, în cazul ăsta motocicleta este cea care are ultimul cuvânt de spus. În primele minute am deprins un pic de control, dar ca să pot să trec printre două jaloane ar fi trebuit să fie așezate pe fuse orare diferite. Aveam aceeași rază de întoarcere ca a Titanicului. Și eu m-aș fi lovit de iceberg. Nu era nici pe departe atât de simplu pe cât îmi imaginam. Dar îmi plăcea.

Și îmi plăcea mult pentru că era ceva nou. Nu știu cât de des aveți ocazia să învățați ceva nou. În copilărie se întâmpla mereu…acum…mult mai rar. În momentul în care creierul este ocupat să formeze legături neuronale noi, să facă chestii pe care nu și le-a imaginat niciodată, folosește toată puterea de concentrare. Trăiești în prezent. Ești acolo. Toate grijile, toate problemele, tot zgomotul de fundal dispare. Este în sfârșit liniște. Este meditația despre care vorbesc yoghinii. Pentru un tânăr izbit de viață de toți pereții, care se chinuie să strângă un ban să facă ce îi place, care se luptă cu mediul de la muncă, genul ăsta de sentiment – de a trăi în prezent – se mai întâmplă doar în timpul sexului…și uneori nici atunci. Poate nu motocicletele vă atrag, dar indiferent ce ar fi, vă recomandca  o dată la două luni să încercați să învățați ceva nou. Este hrană pentru suflet.

 

În episodul următor:


  • Cum se face școala pentru permis de motocicletă?
  • Ce am învățat despre controlul motocicletei?
  • Cum iei examenul?
  • Ce se întâmplă după ce ai luat examenul?
Tuning de fabrica - BMW M Performance

Putem spune ca tuning-ul a aparut odata cu aparitia primului automobil. Diversele modificari aduse de proprietari automobilelor personale, astfel incat acestea sa le satisfaca nevoile sau sa ii scoata din anonimat, s-au transformat pe parcursul anilor intr-o adevarata industrie. Chiar daca vorbim de modificari tehnice pentru imbunatatirea performantelor automobilelor sau doar de unele estetice, sumele [citeste mai departe]

Fotografii de la Raliul Feleac 1972 - Volga Neagra

Suntem bucurosi sa anuntam incepand de astazi, 26 aprilie, o noua colaborare cu Adrian Pascu-Tulbure, omul din spatele blog-ului Volga Neagra. Pentru cei interesati de istoria automobilului in Romania, povestiri din epoca comunismului, dar si frumoase istorisiri din perioada interbelica, Volga Neagra este locul pe care il cautati.   Asadar, incepem astazi cu o serie de imagini [citeste mai departe]

Exclusiv - Trailer Cursa Vietii Mele - premiera cinematografica februarie 2016

In 2013 un scurt fragment din “Cursa Vietii Mele” era prezentat, in premiera, in cadrul evenimentului organizat de BMW Romania. Apecierile si valul de incurajari primite dupa vizionare nu a facut decat sa ne motiveze in plus si sa ne faca sa ne concentram si mai mult eforturile de finalizare ale peliculei.     CURSA VIETII [citeste mai departe]

Eu sunt noua Honda Civic Type R, incantata de cunostinta!

Saptamana trecuta am avut parte de ziua H, o zi in care Honda Trading Romania si-a prezentat intr-un scurt test dinamic noile sale reprezentante. Si aici vorbim despre modelele Jazz, H-RV si Civic Type R. Honda Jazz a ajuns la a treia generatie, iar firma nipona a pus pe prim plan nevoile clientilor din segmentul [citeste mai departe]

Publicitate
Energie pura si albastra pentru noul Peugeot 208

Pure Energy este noul slogan pentru noul 208, model varf de lance pe care Peugeot se bazeaza in vanzarile companiei. In urma cu trei ani faceam cunostinta cu noul model al celor de la Peugeot, mult asteptatul 208. La vremea aceea inlocuia modelul 207, care nu a reusit sa se ridice la popularitatea predecesorului 206, si [citeste mai departe]

Noul MINI John Cooper Works are toti cei trei F

Fast Fun Furious acestia sunt cei trei F la care ma refer si care sunt in aceptiunea mea ingredientele pe care o masina trebuie sa le aibe ca sa imi starneasca interesul. Noul MINI John Cooper Works elogiaza cu succes numele cu greutate pe care il poarta. Noul MINI John Cooper Works a debutat ieri, 28 [citeste mai departe]

Cum a fost la Custom Wheels Show 2015?

Chiar daca evenimentul a ajuns la cea de-a doua sa editie in acest an, personal nu auzisem de Custom Wheels Show pana nu mi-a aratat colegul Mihai Alexandrescu, de la BMW Blog Romania, despre ce este vorba. Asa ca in ultimul weekend din aprilie m-am dus sa vad exact ce se intampla acolo.    Pentru [citeste mai departe]

La multi ani Nea' Marin!

In fiecare an in luna ianuarie in sanul micii noastre redactii este moment de bucurie. Data de 19 a acestei luni reprezinta zi de sarbatoare si bucurie pe care ne face o deosebita placere si onoare sa o impartasim cu voi, prietenii nostri si implicit ai motorsportului din Romania.      Marin Dumitrescu sau Bunicu’, [citeste mai departe]

Momente care nu trebuie ratate in 2015 - 5

Revenirea Honda in Formula 1   Am lasat la final ultima mea recomandare in acest an pentru ca trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare fan al acestei competitii. De altfel, daca va uitati si pe site-ul nostru la categoria dedicata, in rare ocazii am reusit sa venim cu informatii interesante si acest lucru se [citeste mai departe]

Motorsportnews.ro