Category Archives: 3008 GT

PEUGEOT 3008 GT

 

Pixar al mașinilor

La fiecare nou model Peugeot reușește să impresioneze. Încă încerc să mă lămuresc dacă eu sunt cel ce s-a schimbat sau dacă Peugeot și-a recăpătat chi-ul pierdut acum câteva decenii. Este suficient totuși să vă uitați la vechiul model 3008 ca să vedeți cât de mult s-a schimbat marca. Dacă pentru vechiul model nici nu mă oboseam să ridic ochii din telefon, pentru noul model…phew…vă spun imediat.

 

Noul 3008 a fost prezentat la sfârșitul anului, iar vânzările au început în ianuarie 2017. Acum vine o statistica interesantă, până în martie au fost comandate 100.000 de unități, jumătate dintre ele de către persoane care nu au mai deținut un Peugeot în trecut. Jumătate! Dacă asta nu e marca faptului că faci ceva bine, atunci nu știu ce ar putea fi.

 

 

Acum, obiectiv vorbind, mașina pe care o testăm este una dintre cele mai interesante din clasă. Nu mă pot pronunța vehement asupra frumuseții, pentru că știm cu toții că unor oameni diferiți le plac lucruri diferite, dar pentru mine arată foarte bine. Are cu siguranță cel mai bun interior – aici nu încape discuție.

 

De ce cred că e atât de bună?

 

Pentru că este cu adevărat un ansamblu reușit de lucruri care îmi plac. Să începem cu exteriorul. Cu toții percepeam mașinile produse de Peugeot ca fiind pur feminine (Ne-a învățat Maximilian – 206 e numărul, Peugeot e marca) cu zambetul larg și gol al grilei radiatorului, finețea unghiurilor, farurile care păreau date cu rimel…etc. 3008 este cu totul diferit, deși păstrează din excentricitatea mărcii, este muscular – linia paralelă cu solul formată de capotă cu baza geamurilor, grila înaltă, botul drept. Totul inspiră putere și curaj. Dacă nu aș știi că vine fără tracțiune integrală aș fi sigur că pot urca toți munții cu ea. Combinația în două tonuri de culori – cu plafonul și stâlpii ABC negrii, inserții de crom – emană prospețime și modernism. Îmi plac în mod deosebit stopurile spate venite la 5008 și modul în care fundalul întunecat se amestecă în schema de culoare a mașinii. Magic.

 

Întreg pachetul este de o eleganță subtilă. Este genul de lucru după care te uiți fără să poți arăta exact ce anume te atrage. Este combinația. Este acel ceva.

 

 

Interiorul este pe gustul meu. Un viitor al HUD-urilor și al graficelor curate – gen cel prezentat în filmul Oblivion. Fiecare linie e curată și venită dintr-un viitor unde parca eroarea și veșnicele crashuri și ecrane albastre ale terorii au fost îngropate de un perfecționism electronic. Ador interfața și i-Cockpitul și butoanele de avion. Îmi aduce aminte pe Citroen DS5 – probabil singura altă mașină unde m-am simțit așa – învăluit într-un viitor confortabil, în siguranță și veșnic cu zâmbetul pe față. Am văzut în poze că Audi ar mai face ceva interesant la interioare, dar cum nu am mers cu niciuna nu mă pot pronunța.

 

Îmi place foarte tare volanul mic și știu că am glumit cândva că următoarele Peugeoturi se vor conduce din ceva ce seamănă cu rotița din care reglezi volumul, dar chiar e potrivit. După, toate volanele par așa mari…inutil de mari.

 

 

Grafica de pe sistemul de infotainment este absolut sublimă. Animațiile sunt mai bune ca la unele jocuri video și totul este extrem de plăcut. După o vreme te obișnuiești și cu selectorul de viteze care arată ca un … paloș pe cale să devină erect, dar încă nu a ajuns acolo. Sunt două lucruri care nu îmi plac – sau care sunt ușor deranjante. Padelele de pe volan neterminate – efectiv o padela taiata pe jumate pentru fiecare mașină pare să fi fost strategia aici. Și în al doilea rând că setările de climă necesită prea multe apăsări de butoane. Punând totul pe un singur ecran poate suna ergonomic, dar sacrifică ușurința de operare. Pentru majoritatea lucrurilor e ok, dar eu am găsit asta cu clima ca fiind ușor nepotrivită.

 

 

La drum

 

Nu știu exact cum fac, dar în ultima vreme mi se pare că Peugeot nimerește setarea suspensiei cu o precizie incredibilă. Este ajustată perfect între confort și sportivitate. A nu se înțelege că 3008 este o mașină sportivă, dar este suficient de fermă cât să nu fie un jeleu pe șosea și suficient de confortabilă cât să te simți acasă. Suficient nu e cuvântul potrivit – este mai mult decât decent pe ambele paliere – asta e și surprinzător. Multe mașini sunt 20% confort 80% sportivitate sau invers. 3008 este 70% confort 60% sportivitate.

 

 

Aș face o eternitate de drumuri lungi în mașina asta. Nici nu știu dacă are legătură cu ținuta de drum sau cu vibe-ul pe care mi-l dă interiorul, cert este că este una din mașinile alea din care aproape nu mai vrei să te dai jos. În care vrei să te urci să mergi până la Mega care se află la 500 de metri distanță – doar că tu ocolești parcul ca să ajungi acolo.

 

Chiar mi se întâmplă să văd câte un 3008 în trafic și să mă treacă două gânduri – invidie și apreciere. Dau din cap simbolic – da, ai făcut alegerea corectă.

 

 

Am avut șansa să merg pe zăpadă și să folosesc rotița magică despre care Peugeot spune că înlocuiește sistemul de tracțiune integrală. Practic oferă mai multe moduri de rulare, printre care și teren alunecos și adaptează modul în care sistemul de control al tracțiunii răspunde la teren și la pierderea tracțiunii. O să vă spun realitatea – cateva briz-brizuri electronice nu vor înlocui patru roți motoare niciodată, dar pentru majoritatea situațiilor în care tu sau eu am avea nevoie de așa ceva, tracțiunea integrală e overkill. Face mașina grea, mai gurmandă în ceea ce privește carburantul, mai complicată. Rotița asta e cam tot ce ai nevoie ca să ieși din parcare iarna, ca să te duci la țară să vezi grâul, ca să ajungi aproape de pârtie.

 

Peugeot ne arată că nu și-a pierdut din finețe cu scaunele cu masaj. Acestea au un mod care se numește Cat Paw – gheruțe de pisică și credeți-mă, este 100% ca și cum o pisică ar merge pe spatele tău înainte și înapoi. Epic.

 

 

Îmi place că ușile acoperă pragurile, astfel că nu te murdărești de nororiul prin care ai trecut, când te urci sau când te dai jos din mașină. Chiar nu știu de ce nu e practică comună, dacă nu îmi păsa mergeam singur prin noroi, nu era nevoie să mi-l iau de pe praguri.

 

Concluzie

 

Dacă cineva mi-ar zice să îmi dau Civic-ul și să primesc mașina asta cu condiția să o țin minim 8 ani, nu aș ezita. Chiar este atât de plăcută. Chiar aș cumpăra una. Chiar sper să mergeți la un test-drive dacă sunteți în căutare de o mașină pe clasa asta. Vă promit că veniți curioși și plecați cu un Peugeot.

 

Click aici pentru versiuni.

 

PEUGEOT 3008 GT

 

 

Un nou început

 

O să încep acest test cu o mărturisire. Nu am fost niciodată un fan al mașinilor produse de Peugeot. În sensul că atunci când eram mai tânăr nu mi-au plăcut și ulterior mi-am pierdut interesul. Singurele Peugeot care mi-au plăcut de-a lungul timpului au fost 407, pentru că avea un design exterior care îl punea ușor înaintea vremii lui (acum mi se pare excesiv de feminin) și 406…pentru că filmul Taxi. Cu toate acestea, fiind prezent la lansarea noului 3008, am simțit o schimbare de vibrații în relația dintre mine și Peugeot. Parcă se crăpa de ziuă după un lung drum întunecat. Noul 3008 era impunător și sigur pe el, fără să fie ancorat în trecut sau în cutumă. Era extravagant, cu tot felul de unghiuri la faruri și linii ample și puternice. Chiar și zambetul caracteristic al grilei radiatorului îl făcea să pară carismatic și încrezător (nu cu probleme psihice cum se întâmpla cu alte modele).

 

Relația noastră de iubire a primit inel în momentul în care am văzut interiorul. O nouă era în limbajul de design a interioarelor. Genul de avangardism cu care ne obișnuise Citroen în zilele lui bune. Un vis distant de pace și tehnologie venit dintr-o galaxie foarte îndepărtată.

 

 

Lunile au trecut și nu am încetat să visez la noul 3008 și iată că în sfârșit a ajuns la test. Am fost dat pe spate să văd îndeaproape designul extraordinar al meniului sistemului de infotainment și al instrumentelor de bord. Linii clare, culori alese cu grijă și animații luate parcă de pe elementele de tehnologie din filmul Oblivion. Este din altă lume. Cred că pot să spun cu mâna pe inimă că e cea mai spectaculoasă interfață de utilizator din toate mașinile pe care le-am întâlnit. Și da, este și folositoare nu doar spectaculoasă.

 

Un întreg capitol al testului doar pentru interior

 

Începem tot cu interfața digitală. Deasupra volanului este un display cu o formă neortodoxă care ține loc instrumentarului digital atât de învechit. În mod obișnuit el arată două ceasuri reprezentând vitezometrul și turometrul. Grafica este simplă, de înaltă rezoluție, absolut minunată. Dintr-un buton de pe volan poți alege unul din mai multe moduri pentru afișajul instrumentelor: Minimal – care păstrează pe bord doar viteza afișată numeric și limita de viteză (și în anumite momente este însoțită de alte informații vitale precum setările cruise control-ului), Navigație (preferatul meu) – vitezometrul și turometrul iau aspectul unor secțiuni de cilindru care plutesc în extremele displayului și centrul este ocupat de o randare stilizată a hărții de navigație (grafica excelentă seamănă foarte mult cu jocul Smash Hit), Condus – cam la fel ca navigație, doar că în loc de hartă avem informații despre distanța față de vehiculul din față și Personal – unde poți customiza ce anume vezi pe display. Și mai spectaculoase sunt animațiile dintre instanțele grafice, inclusiv avertizările. Poate e din cauză că sunt eu fan SciFi, dar chiar sunt impresionat de efortul făcut de Peugeot de a face totul perfect. Elementele grafice se continuă și pe displayul central.

 

 

Mi-a plăcut tare că în momentul în care s-a aprins martorul de motorină, am putut, cu o apăsare de buton, să văd cele mai apropiate stații PECO și să îi dau voie navigației să mă ducă acolo.

 

În conformitate cu direcția în care merge designul Peugeot, volanul este foarte foarte mic. Adică, foarte mic. Și în aceeași măsură spectaculos – în formă de hexagon sau ceva similar. Mi-ar fi plăcut să se renunșe la partea de sus și de jos a volanului – să rămână doar lateralele ca o manșă de avion. Se pare că volanul mai mic ajută la creșterea vizibilității, mutând instrumentele mai jos, acestea rămân clar vizibile (nu trebuie să te mai uiți la ele prin volan) și ai mai mult parbriz să vezi pe unde te duce drumul. Dar e așa mic încât cred că următorul model de Peugeot se va conduce din butonul de reglat volumul la radio.

 

Majoritatea funcțiilor mașinii se controlează prin intermediul touchscreenului din display-ul central, inclusiv clima și funcțiile multimedia. Singurele butoane fizice sunt cele care permit selectarea unui anumit meniu pe display – navigație, climă, conectivitate etc. Acestea sunt făcute din aluminiu și mi-ar fi plăcut să se simtă mai greu de apăsat și să aibă o cursă mai lungă.

 

 

Legat de nemulțumiri absurde…tot ce nu îmi place la mașina asta are legătură cu interiorul…care îmi place cel mai mult la mașina asta. Da, știu. Nu îmi place faptul că elementele mecanice ale pedalierului se văd din majoritatea unghiurilor – dă impresia de neterminat. Nu îmi place că padelele de schimbare a vitezelor par incomplete, în sensul că se termină la jumătate, iar locul de contact între degetele mele și padele este exact unde acestea se termină. Plus că sunt cam depărtate de volan. Consola centrală are un loc de depozitare spațios care are o ușă dublă de acces ce se deschide dintr-un singur buton. Partea dinspre șofer are un arc care permite deschiderea lentă a ușii, partea dinspre pasager nu. Așa că în momentul în care apeși butonul să ai acces în consolă, una dintre portițe se deschide ușor, iar cealaltă se izește de plasticul consolei. De ce?!?!?

 

În rest materialele sunt de calitate și led-urile care luminează interiorul sunt foarte plăcute. Pentru fanii wireless charging, locul unde vă lăsați telefonul de obicei, în fața selectorului de viteze (care, apropo, are un aspect foarte….falic) este echipat cu tehnologia necesară încărcării telefonului dumneavoastră fără cablu.

 

 

Wut abut ze draiving?

 

Mașina asta este excelentă pentru drumuri lungi. Este spațioasă, este bine izolată fonic, oferă stabilitate la viteze mari și este un loc extrem de plăcut în care să fii. Timp de trei zile am mers încolo și încoace și nu am simțit niciodată nevoia să fiu într-o altă mașină. Ador liniștea din interior.

 

Motorul este suficient de puternic să facă din mersul pe autostradă o plăcere și să nu creeze probleme la depășiri, cei 180 de cai fiind suficienți pentru orice provocare. Are și un mod sport, pe care probabil nu îl veți folosi, dar mai interesant este că nu are un mod ECO. În sfârșit o mașină care știe ce este și știe ce vrea.

 

Cutia de viteze este excelentă, schimbă repede și schimbă lin. Într-un ritm de condus normal nu am reușit să o surprind, este mereu la datorie. Eu sunt un fan declarat al cutiei manuale, așa că dacă vă spun că nu aș tăia cutia asta de viteze de pe lista de opționale înseamnă că este ce trebuie.

 

 

Suspensia este incredibilă. Nu aș schimba absolut nimic la ea. Este suficent de confortabilă astfel încât mersul pe drumurile mioritice să fie o experiență relaxantă (da, inclusiv în București) și totuși suficient de sportive cât să nu dea niciun pic de ruliu și să ofere o experiență de condus care să nu dezamăgească. Este una din puținele mașini pe care le-am condus care oferă mai mult decât promite.

 

Dați-mi voie să recapitulez – este o mașină care arată bine, are un interior spectaculos, e spațioasă, puternică și economică, confortabilă și manevrabilă, silențioasă și cu un preț decent. Da…cam asta ar fi.

 

 

Concluzii

 

Nu am spus asta pana acum, dar cred că este cea mai bună mașină din clasă. Mai am o concurentă…dar, să vedem. Nu degeaba a fost aleasă mașina anului 2017. Este o super mașină, atât pentru familie, cât și pentru tineri. Știu că este o mașină bună pentru că este una din mașinile pe care nu le-aș mai fi dat înapoi. Și de obicei mi se întâmplă asta doar cu mașini de peste 50000 de euro. Iar Peugeot 3008 pleacă de la 20000 euro (cu TVA), versiunea GT începând de la 34000 de euro cu TVA.