Unul dintre cei mai importanţi ingineri din istoria BMW Group a trecut în nefiinţă. Paul Rosche, care a lucrat pentru BMW între 1957 şi 1999, a decedat la vârsta de 82 de ani, în oraşul său de reşedinţă, München.

 

 

“Suntem profund întristaţi de această veste“, a declarat directorul BMW Motorsport, Jens Marquardt. “De-a lungul numeroaselor decenii de prezenţă pe circuite, Paul Rosche a reprezentat şi a caracterizat compania şi marca BMW prin pasiunea, viziunea şi imensa lui experienţă tehnică. Rezultatul activităţii sale – indiferent de maşină şi de competiţie – a fost deseori un reper al aptitudinilor inginereşti. Dispariţia lui Paul Rosche înseamnă pierderea unei personalităţi remarcabile pentru BMW Motorsport şi BMW M. În mod constant, el a redefinit limitele a ceea ce a fost posibil din punct de vedere tehnic. Păstrăm spiritul său la BMW Motorsport. Transmitem cele mai sincere condoleanţe familiei sale şi prietenilor săi.“

 

42 de ani de succes în slujba BMW

Calcularea arborelui cu came pentru motoarele sport a fost dintotdeauna domeniul favorit al lui Paul Rosche, acesta fiind motivul pentru care a primit porecla “Nocken-Paule”. În 1957, imediat după obţinerea licenţei, el s-a alăturat BMW şi, de-a lungul celor 42 de ani de activitate ca angajat, a condus companie de două ori spre Formula 1.

 

 

Înainte de a se alătura BMW Motorsport GmbH în 1975 ca director de design pentru motoarele de serie şi de curse destinate BMW M1, Rosche a fost implicat în departamentul de cercetare şi dezvoltare sub conducerea lui Alexander von Falkenhausen. El a conceput motorul turbo de 2,0 litri cu care BMW a câştigat Campionatul European de turisme în 1969.

 

 

În 1980, Rosche, în calitate de director general tehnic al BMW Motorsport GmbH, a pus bazele, alături de Dieter Stappert, primei implicări a BMW în Formula 1, şi, ca director al proiectului de motor, a fost un factor important pentru succesul propulsoarelor BMW în era turbo.

 

 

Rosche şi echipa lui au transformat un motor de serie de doar 1,5 litri, cu patru cilindri, într-un potenţial câştigător al campionatului mondial. 16 supape, un turbocompresor şi – în premieră pentru Formula 1 – gestiune electronică digitală a motorului – toate acestea au ajutat motorul să aibă o putere iniţială de aproximativ 800 CP. Brabham BMW şi-a făcut debutul pe grilă la începutul sezonului 1982 şi doar 630 de zile mai târziu, Nelson Piquet a obţinut titlul mondial. Până în 1987, motorul turbo a reuşit nouă victorii în Grand Prix-uri, iar potenţialul său părea aproape inepuizabil. Când a fost întrebat în cadrul unui eveniment despre puterea maximă a motorului de F1, Rosche a replicat în maniera sa irezistibilă şi unică: “Trebuie să fie în jurul a 1.400 CP; nu ştim exact pentru că dinamometrul nu merge mai sus de 1.280 CP“.

 

Rosche s-a ocupat şi de BMW M3 şi BMW V12 LMR

Triumful în Formula 1 a fost cel mai spectaculos, dar de departe de a fi un succes solitar născut din ideile unui inginer autentic ce s-a născut la München, în 1934. Alte motoare care i s-au datorat lui Rosche au fost propulsorul de 2,0 litri, cu patru cilindri şi patru supape, care a obţinut peste 150 de victorii în curse şi şase titluri în Campionatul European de Formula 2, precum şi motorul V12 de 6,0 litri, care a câştigat cursele de la Le Mans în 1995 (cu McLaren F1 GTR) şi 1999 (cu BMW V12 LMR). În mandatul lui Rosche s-a asistat şi la dezvoltarea motorului pentru prima generaţie BMW M3, care a stat la baza celui mai de succes model de turisme din lume, dar a deschis drumul pentru o nouă categorie de automobile pe şosea.

 

 

După retragerea BMW din Formula 1 în 1987, Rosche a continuat ca director general tehnic al BMW M GmbH până în 1996. Ulterior, ca director tehnic şi director general al BMW Motorsport Limited, el a condus BMW spre a doua aventură în Formula 1 ca furnizor de motoare. În 1999, Rosche s-a pensionat.