Publicitate

Saptamana trecuta Bogdan ne impartasea povestea despre masina sa Porsche Boxter. Astazi a venit randul lui Florin (32) sa ne povesteasca cum masina de pe posterul din copilarie a devenit realitate.  

 

  1. De ce Barchetta si povestea din spatele achizitionarii?

As spune ca povestea incepe inca din copilarie. Cred ca aveam 9 ani, eram innebunit dupa masini, ca orice pustan, si ai mei nu prea aveau bani de jucarii, plus ca nici nu se gaseau, dar imi cumparau reviste auto. Intr-una din ele am gasit un poster imens, (asa imi parea mie la varsta aceea), cu un Fiat Barchetta. Asta se intampla prin ’96. Eram pur si simplu fascinat de masina, mi se parea incredibila.

Cu timpul am uitat de masina care mi-a marcat copilaria. Si ajungem in urma cu 2 ani cand am avut ocazia sa merg cu Bogdan si sa vad ce inseamna o masina cabrio. Ce-i  drept un Porsche Boxster nu se compara cu o Barchetta, dar dupa o ora deja masina copilariei era mai actuala decat oricand si nu mai parea doar un vis. 

Pur si simplu eram setat pe masina, cautam poze, deja imi imaginam cum o sa fie la volan, entuziasmul din copilarie revenise la cote maxime.

 

Am inceput sa caut, ce probleme sunt, unde pot gasi piese, ce costuri de intretinere necesita, cum se repara, cum se desface, unde pot s-o repar, si tot asa. Au trecut aproape 7 luni, ce-i drept nu am vrut  sa o cumpar iarna, pentru ca probabil as fi stat afara in zapada sa mesteresc la ea si am gasit masina pe internet, chiar in Bucuresti.  Sincer, eram sceptic la inceput ca voi putea aduce pe roti, o masina italieneasca veche de peste 20 de ani, de la Timisoara pana la Bucuresti fara sa raman in drum, din aceasta cauza am si preferat sa o iau din capitala.

Masina pe care am gasit-o, nu era in cea mai buna stare, ii lipseau multe plastice, carora nu le-am dat importanta la inceput, dar pe parcurs am descoperit ca este mai ieftin sa-i faci o revizie decat sa-i cumperi doua bucati de plastic. A fost dragoste la prima vedere cu prima masina pe care am vazut-o. Recunosc, intotdeauna mi-a placut ca o masina sa nu fie perfecta sa pot adauga eu ceva din personalitatea mea. Am cumparat-o si nici astazi nu regret, cred ca ea m-a ales pe mine. Daca era sa aleg o masina perfecta cred ca nu mai era acelasi entuziasm. Sa lucrezi la masina si sa ai satisfactia muncii este greu de descris in cuvinte.

 

  1. Ce iti place la masina si ce ai schimba?

 

Cred ca lucrul cel mai important este ca ma face sa ma deconectez de la munca si de la stres, este o oaza de relaxare, cat despre masina in sine, toata lumea o admira si asta iti da o senzatie foarte misto.

Pentru o masina mica si usoara, fabricata in ‘97 imi place cum merge, cred ca are suficienta putere incat sa starneasca soferul din tine, sa mergi mai tare pe viraje si sa te bucuri de vremea frumoasa.

Dupa un an de zile pot spune ca masina este 90% la stadiu care mi-l doream, dar Barchetta ramane totusi o italianca, cateodata mai incapatanata si care mereu iti cere atentie. Designul este punctul forte al acestui model si este o masina care imediat iese in evidenta.

  1. Ce sfaturi ai pentru cineva care isi doreste un astfel de model?

 

Pentru cei care-si doresc o astfel de masina, eu zic ca in principal conteaza de la cine o cumperi si daca a avut grija de ea. Personal nu am avut parte de asa ceva, masina avand luneta sparta, softopul avea o uzura excesiva, precum si multe plastice lipsa si kitchioase la interior, consola era plina de stickere imitatie de carbon, scaunele erau agatate cu mici rupturi, se vedea ca masina nu a fost ingrijita.

 

As mai spune sa fie atenti cum se prezinta softop-ul, ca tot ziceam de el, sa fie in stare buna. Personal nu am gasit in Bucuresti nicio firma specializata pe asa ceva, doar “Dorel” care se scarpina in cap si-mi oferea un pret de vindeai masina ca sa schimbi panza. Personal am ales varianta DIY, l-am comandat din Germania, l-am montat eu si cu fratele meu si pot spune ca arata impecabil, nu mai vorbesc de satisfactia mea si de faptul ca acum arata cu totul altfel masina.

Un alt aspect este rugina, fiind o masina de peste 20 de ani, masinile cabrio tind sa lase apa sa se infiltreze mai usor decat la o masina capotata, in special la aripile spate.

Si la partea electrica trebuie avut grija, ca orice masina Made in Italy nu se dezice de la astfel de probleme, nu de putine ori mi s-a intamplat ca geamurile electrice sa nu se mai ridice fix cand ti-e lumea mai draga, dar de cele mai multe ori isi revin singure dupa cateva minute….italian style 😊.

 

Personal ma consider norocos ca am avut langa mine prietenii care m-au ambitionat, impulsionat si incurajat sa imbunatatesc masina acolo unde trebuie si sa o duc la stadiul la care este astazi.

Daca cineva chiar isi doreste o astfel de masina trebuie sa fie pregatit de o investitie suplimentara si rabdator, pentru ca poate nu este cea mai fiabila din lume, dar cred ca acesta este farmecul unei masini vechi cu personalitate. Sfatul meu, sa o aleaga cu sufletul, iar restul se rezolva…

 

  1. Masina la care visezi?

 

Visez la prea multe din pacate sau din fericire, probabil ca primul de pe lista este un Citroen DS mi se pare o masina, de fapt e putin spus “masina” este o opera de arta, pe care sper sa apuc macar pana la batranete sa o am si sa am grija de ea sau ea de mine 😊.

Tot in lista retro, dupa Citroen s-ar afla Volksawagen Karmann Ghia, Opel GT, Alfa Romeo Junior, Lancia Delta Integrale, Lancia Fulvia.

 

Momentan, lasand masinile retro la o parte, sper sa fac pasul cat mai curand la un BMW Z4, pentru ca senzatia pe care o ai cu un cabriolet este greu de egalat cu altceva.

Comentarii

comentarii

Publicitate

Sorry, the comment form is closed at this time.

Motorsportnews.ro