Pe langa industria modei si cea a sampaniei, producatorii auto din Franta isi continua lupta cu concurenta, ofensiva fiind condusa de catre cei de la Renault care odata cu lansarea noului Clio au motive serioase de sarbatoare. Pentru ca in urma cu ceva timp am testat modelul propulsat de motorul 0,9 TCe care dezvolta 90 de cai putere iar de curand am primit in test noul Clio sub a carui capota s-a aflat motorul de 1,2 litri, am „scapat” in mare parte de aprecierile subiective asupra designului interior si exterior si in materialul de astazi ne vom concentra asupra performantelor acestei masini.
Daca-l excludem pe Clio RS din calcul, modelul testat de noi este cel mai puternic Clio aflat la vanzare. De fapt, el umple oarecum golul dintre Clio RS si versiunea de 90 de cai putere a motorului de 0,9 deoarece unitatea aflata sub capota masinii din materialul de astazi este una pe benzina, de 1.2 litri si dezvolta 120 cai putere si un cuplu de 190 Nm. Doar de dragul cifrelor, 1.2 TCe are doar cu 10 cai putere mai putin, si 15 Nm decat versiunea 1.4 TCe disponibila pe Renault Megane.
Cea de-a patra generatie de Renault Clio este un succes in Europa inca de la prezentarea de la Salonul Auto de la Geneva. Cei de la Renault spera ca designul contemporan si atributele europene ale modelului vor continua povestea de succes a Clio-ului, care s-a vandut in peste 12 milioane de exemplare incepand cu prima lansare din 1990.
Din punct de vedere al aspectului, noi consideram ca noul Clio este cea mai frumoasa masina a segmentului din care face parte. Si pentru ca ne permitem sa fim subiectivi la acest capitol, Clio are unele linii specifice francezilor pe care producatorii conservatori de automobile din Germania sau Japonia nu le vor atinge prea curand. Acestea il fac sa para la drum un fel de Bruce Lee intr-o mare de Steven-i Seagal-i. Este o masina destinata celor aflati in pas cu moda, lucru esential in acest segment al pietii auto. Probabil ca atuul cel mai puternic al noului Clio este faptul ca arata ca o masina mai scumpa !
Imediat cum te asezi in spatele volanului nu poti sa nu remarci senzatia de calitate pe care ti-o ofera interiorul. Chiar daca materialele din plastic folosite sunt rigide si nu foarte diferite de cele ale celorlalti producatori, textura acestora si posibilitatile de personalizare a interiorului fac din Clio sa para o masina aproape luxoasa.
Avand de „tras” doar 1.100 kg, motorul de 1.2 litri aflat sub capota lui Clio il face in realitate pe acesta sa para mai dinamic decat o indica cifrele seci de pe fisa masinii: 0-100 km/h in 9,4 secunde – 199 km/h viteza maxima. Aruncand o privire spre modele precum VW Polo sau Ford Fiesta cu motorizari asemanatoare, care in compania unor cutii automate cu dublu ambreiaj precum EDC-ul de pe Clio dezvolta 105 CP / 175 Nm, respectiv 100 CP şi 170 Nm, observam ca modelul din testul nostru e un mic campion.
Din punct de vedere al tinutei de drum, Clio are o maturitate pe care putine modele din segmentul subcompact o au. Senzatia de siguranta in viraje abordate la viteze mari spune multe despre acest lucru. Chiar daca se simte „greutatea” de pe puntea fata a motorului, Clio este capabil sa-ti astearna un zambet larg pe fata dupa o succesiune rapida de viraje. Aderenta pneurilor este buna fara sa fie senzationala si se situeaza intre fruntasii segmentului din care face parte. Suspensia masinii iti poate oferi uneori sentimente contrariante, micile denivelari resimtindu-se mai tare in masina decat eternele si masivele cratere care iti apar pe neasteptate pe drumurile asfaltate din Romania.
Lasata in modul auto, cutia de viteze alterneaza foarte fin cele sase trepte, fiind capabila de reprize bune si raspunsuri prompte la kick-down. Pentru cei mai sportivi din fire, aceasta are si un mod „manual”, a carui functionare mi se mare a fi cea mai naturala (desi datorita motorsportului sunt subiectiv) adica pentru a selecta o treapta superioara de viteza trebuie sa tragi de levier si pentru a retrograda trebuie sa impingi. La fel ca la cutiile secventiale de pe masinile de raliu.
Bineinteles ca in virajele abordate mai curajos ruliul isi face aparitia, insa reactia masinii este una normala, predictibila si care nu pune probleme serioase celui aflat la volan. Asa cum am invatat, in majoritatea cazurilor de subvirare, ridicarea piciorului de pe pedala de acceleratie sau „ciupirea” usoara a franei, readuce masina pe traiectoria dorita.
Ce am apreciat in mod particular la noul Clio este zgomotul redus la rulare. Cel produs de transmisie a fost ostracizat iar cel al pneurilor si al vantului a fost redus la maxim, Clio dovedindu-se astfel o masina confortabila la acest capitol.
Singura critica la capitolul dinamica poate fi adusa sistemului de directie, care nu este foarte darnic in materie de feed-back oferit soferului. Chiar daca acest lucru nu este o problema pentru o masina din acest segment, tinand cont de versiunea RS a lui Clio personal mi-as fi dorit o directie mai comunicativa. Si pentru ca tot am ajuns la partea de reprosuri, luminozitatea ecranului tactil nu se regleaza odata cu cea a instrumentarului de bord, necesitand astfel doua operatii iar butoanele de pe volan nu sunt luminate.
Per total noul Renault Clio se dovedeste a fi o masina inteligenta, care imbina cu stil designul, functia, confortul si dinamica, fiind la ora actuala probabil cea mai buna propunere in segmentul subcompact. Este o masina care se simte si se conduce ca una dintr-un segment superior si care poate acomoda patru adulti pe care sa-i transporte confortabil spre destinatia lor.
