Drive-test Renault Megane ESTATE 1.6 Diesel Turbo (dCi) 130CP

Un nou limbaj de design

 

La început a fost Talisman. Și după ce lumea întreagă și-a dat aprobarea cu privire la noul design, Renault a început să verse din găleata cu faruri în formă de C și stopuri aproape unite pe toate modelele din gamă. A devenit mai contagios ca rujeola. Megane, Koleos și probabil, în curând, toate modelele până la Twitzy, vor primi acest tratament.

 

Niciodată nu am fost un fan al break-urilor. Poate forma care aduce vag a dric mortuar sau totala indiferență față de practicalitate m-au făcut să simt o adversitate pentru tipul ăsta de caroserie. Singurele mașini de tip estate care mi-au gâdilat simțul estetic au fost vechiul Megane și Laguna. Între timp au apărut tot felul de variații de tipul Citroen DS5 sau Volvo V90 care te fac să îți pui sub semnul întrebării orientarea automobilistică, dar în general am stabilit ca regulă proprie că singurul mod în care voi putea accepta un break în viața mea este dacă are tracțiune integrală și garda la sol înălțată – așa numitele Allroad.

 

 

Sa vedem deci ce a făcut Renault din noul Megane Estate să aducă un pic de gust unei clase cu tot atâta dezirabilitate în rândul tinerilor cât o sticlă de bere goală. Surprinzător, mașina arată bine din toate unghiurile. Blocurile optice mari pe față și cu o formă neortodoxă dau un fler sportiv unei mașini care, în mod tradițional, ar fi trebuit să aibă broaște țestoase în loc de roți. Tot felul de suprafețe se întâlnesc în zona proiectoarelor pentru a da dimensiune și caracter feței mașinii. Sigla Renault este din ce în ce mai mare cu fiecare model pe care îl produc. Nu știu de unde trendul acesta…lumea recunoaște mașinile, nu e ca la tricouri unde trebuie să vii să citești eticheta să afli cine l-a produs. Am văzut și la noile modele de Volvo – numele mărcii e scris cu liter de-o șchioapă pe portbagaj. Such lack of elegance. Cu toate că, dacă nu aș știi că e sigla Renault, rombul ăsta simetric, ca element central pe grilă, arată foarte bine. Stop-urile sunt plăcute la vedere și fac ca tot spatele să pară mai lat și mai agresiv. Chiar și panourile laterale sunt sculptate și au adâncime – ceea ce este un mare plus pentru mine. Chiar și modul în care curge plafonul aduce ușor a coupe. Este o mașină care arată bine, nu încape îndoială. Tocilarul cu mușchi.

 

Între practicalitate și plăcerea de a conduce

 

Se pare că portbagajul are 521 de litri, iar rabatând bancheta ajunge la 1504 litri. Am un prieten moldovean care locuiește în București și care deja își face calculul câte drumuri să facă până acasă să își asigure vinul pentru toată luna. Ca să înțeleg și eu ce înseamnă asta m-am uitat să văd ce capacitate are portbagajul de la Civic-ul meu din 2009 (Hatchback) – 485 de litri. Diferența de 36 de litri o pot vizualiza doar în sticle mari și pătrate de apă – 7 sticle…mm…poate fi vorba de încă un bagaj de dimensiuni mai mari decât îți permite Wizzair să iei la bordul aeronavelor.

 

În interior lucrurile arată modern și de calitate. Spațiu este din belșug, mai ales că am pus pe bancheta din spate un mire și o mireasă cu echipament complet. Mașina beneficiază de o sumedenie de echipamente electronice menite să îți facă viața mai ușoară – asistență pentru unghiul mort, la schimbarea benzii, active city break, fază lungă automată, senzori de ploaie, adaptive cruise control, telefoane, vibratoare și ecrane LCD. Toate merg ok și e minunat să le ai, așa că o să mă rezum la ceea ce mi s-a părut că ar fi putut să meargă mai bine: senzorii de asistență la unghiul mort tind să se aprindă aiurea atunci când plouă. Însă cel mai enervant a fost sistemul start/stop. Acesta oprește motorul mașinii înainte să se oprească roțile autoturismului, astfel, mergând prin oras, la fiecare sens giratoriu motorul s-a împleticit când am vrut să mă pun în mișcare pentru că tocmai ce se oprise.

 

 

Instrumentele centrale sunt digitale – la fel ca la Talisman și Kadjar, având mai multe design-uri și culori din care utilizatorul poate selecta. Selectarea culorilor afectează și lumina ambientală și benzile de LED-uri.

 

Motorizarea 1.6 de 130 de cai putere este suficient de vioaie și mai mult decât suficent de economică. Am mers cu mașina pe drumuri de tara și am fost impresionat de capacitatea suspensiilor de a prelua șocuri precum și de garda la sol care nu te sancționează atunci când părăsești carosabilul – sau când circuli pe linia de tramvai în București. Mi-aș fi dorit ca volanul să primească mai mult feedback de la roți, dar, într-un fel, condusul e mai relaxant așa.

 

A fost o plăcere să conducem Megane pe drumurile patriei și asta e din start o recomandare.

 

Ah, era să uit. De cand am condus noul Megane la lansare am vrut să scriu că nu îmi place lipsa totală de forme a consolei centrale. E prea plată. Ca la mașinile Volvo din ani 2000. Tuturor colegilor mei le place. Eu sunt…mi se pare că arată caraghios cu rotițele de modificare a temperaturii. Seamana cumva cu Bender din Futurama. Gata, m-am descărcat.

 

 

 

Deci ?

 

Fără deci. Dacă vrei o mașină care poate căra 521 de litri de vin, o mireasă, mult echipament foto și arată bine…este mașina pentru tine. Versiunea condusă de noi cu toate briz-briz-urile face vreo 20000 de euro. Dar pentru oamenii mai cumpătați, puteți obține una cu 15400 (și de restul banilor să vă luați vinul cu care să umpleți portbagajul).