Karl Lagerfeld

Vizionar, eclectic şi iconic, Karl Lagerfeld ar fi fost mai mult ca sigur o minte luminată în perioada Iluminismului. Creator de modă, fotograf, editor, designer şi regizor, Karl Lagerfeld a creat un univers în care fiecare linie este controlată perfect, fiecare detaliu este extrem de important. Această minte carteziană a născut un stil caustic, ultramodern, puternic structurat, cu o alură şi un stil ce ies în evidenţă prin simboluri grafice ce au devenit mărcile sale neechivoce.

Karl Lagerfeld atinge instinctiv fiecare moleculă din atmosferă şi îi imprimă starea momentului. Stilul său îşi are rădăcinile în trecutul cosmopolit şi cunoştinţelor sale perfecte de limbi străine, dezvoltate în Hamburg, locul în care s-a născut în 1938. Imediat după terminarea studiilor din Paris, a intrat în lumea modei deşi era încă foarte tânăr, iar în 1954 a câştigat premiul Woolmark. Haina creată pentru această ocazie, care a câştigat juriul, a fost creată de Pierre Balmain, care a recunoscut talentul tânărului absolvent şi l-a luat drept asistentul său. Trei ani mai târziu Karl Lagerfeld a fost numit director artistic pentru Maison Jean Patou.

Karl Lagerfeld este fascinant şi misterios, nelăsând pe nimeni indiferent. Capacitatea sa de a captura, anticipa şi interpreta tendinţele de mâine rămâne fascinantă. Atunci când moda Pret-a-porter abia se dezvolta, şi-a început cariera ca designer de modă independent în Franţa, Italia, Anglia şi Germania. În Paris şi-a lăsat amprenta pe marca Chloé. În Roma a creat o nouă înfăţişare pentru blănurile Fendi. Asocierea sa cu casa de modă italiană a început în 1965 şi, peste ani, s-a extins la toate colecţiile Pret-a-porter ale firmei, continuând şi în prezent. Un cameleon stilistic, Karl Lagerfeld şi-a rafinat totuşi caracteristici stilistice proprii, pe care le-a integrat în linia sa eponimă, activă din 1984. Un an mai târziu a fost chemat pentru a revigora Chanel: i-a curăţat treptat elementele stilistice, i-a reîntinerit imaginea, şi a adus o gură de aer proaspăt ce a permis mărcii să îşi reafirme supremaţia în lumea luxului şi modei.

Un creator şi designer insaţiabil, şi-a asociat din nou numele cu colecţiile Chloé din 1992 până în 1997, şi a creat astfel o nouă filială proprie, lansând Lagerfeld Gallery în 1998 (casa de modă a reluat numele fondatorului său în 2006: Karl Lagerfeld). Întotdeauna armonizat cu lumea din jurul său, a fost primul care a fost de acord să atace piaţa producţiei de masă, creând treizeci de modele pentru H&M. Această experienţă a dus la o nouă idee – un „nou început” – la care a debutat să lucreze în 2010, anunţând o colecţie pentru 2011 bazată pe un concept nou: Îmbrăcăminte Pret-a-porter pentru mase cu luxul şi calitatea pentru care stilul Lagerfeld reprezintă un simbol: “elitismul de masă, un vechi vis al meu […], reprezintă viitorul modernismului.”

Frédéric Beigbeder: – De ce ai ales tema mitologiei greceşti şi romane?

Karl Lagerfeld: – Pentru că este religia mea favorită: un zeu pentru fiecare ocazie. Sunt politeist: toate religiile din zilele noastre sunt recente, dar eu prefer această mitologie, care nu are legătură cu infernul, cu păcatul (un obstacol pentru fericire), şi cu iertarea. Trebuie să revenim la forma disciplinată a frumuseţii Antichităţii. Simone Weil a spus că Iisus a fost un descendent direct al lui Prometeu – ceea ce a provocat un scandal la vremea respectivă. Iubesc zeiţele, pentru că au fost primele femei emancipate. Au avut dreptul la orice. Divinităţile feminine şi Muzele sunt feministe!

F.B: – De când durează fascinaţia ta faţă de miturile Antichităţii?

K.L: – Primele cărţi pe care le-am citit, pe când aveam 6 ani, au fost Iliada lui Homer şi Cântecul Nibelungilor. În timp ce poveştile germane mă speriau, Homer a avut o mare influenţă asupra mea – este sursa mea de educaţie. Ceea ce e remarcabil la vechiul păgânism este că existau o mulţime de zei, spirite mobile, şi existau şi eroi, semizei, genii  şi nimfe… Muritorii erau mai aproape de zei decât sunt în religiile monoteiste. În acele zile nu aveam nici o idee că eu însumi urma să devin un zeu!! (râde)

F.B: – Da, dar atenţie: zeii sunt doar variante uşor perfecţionate ale muritorilor! (râde) Deci scopul acestor fotografii este acela de a înfiinţa o nouă religie? După ce l-am privit, aş vrea să spun că acest calendar mi-a insuflat credinţa în zeităţile Olympului – am fost convertit pe loc!

K.L: – Lăsând gluma la o parte, modernitatea mitologiei constă în dragostea sa pentru tinereţe, în cultul pentru corp şi în acceptarea dorinţei în absenţa pedepsei divine, precum şi în tributul permanent adus Naturii. Există o etică a frumuseţii civilizaţiei greco-romane pe care noi am pierdut-o în zilele noastre.

F.B: – Înainte de a fi selectat de către Pirelli pentru realizarea ediţiei din 2011, cunoşteai calendarul Pirelli?

K.L: – Da, în special cel realizat de Avedon (1995), pe care l-am adorat. Era erudit, dar şi sexy şi simplu. De asemenea, sunt un fan al lui Sarah Moon – a fost prima care şi-a arătat sânii la 72 de ani. Ea emana o poezie deosebită.

F.B:– Ce înseamnă Pirelli pentru tine?

K.L: – Este un producător de cauciucuri care şi-a creat imagine prin aceste calendare – nu le poţi cumpăra şi asta le împrumută o aură de mister. Este o formă de marketing viral care a luat-o înaintea vremurilor sale. Când au început, era destinat mecanicilor şi şoferilor de camioane! Dar au devenit în scurt timp un obiect de referinţă în lumea artei.

F.B: – Povesteşte-mi câte ceva despre cele 3 zile de filmare. Unde aţi fost?

K.L: – În studioul meu din Paris, în Rue de Lille. Am ales câţiva prieteni pentru şedinţe – am dorit doar femei care să se simtă în largul lor cu mine. Am făcut o listă cu amicele pe care le cunosc, căci refuz să dezbrac pe cineva care nu e de acord cu asta! Şi nu, nu există fete minore!!

F.B: – De ce fundalul negru?

K.L: – Mi s-a părut că pune în evidenţă nudul; iluminează frumuseţea corpului prin contrast.

F.B: – De ce alb şi negru în locul culorii?

K.L: – Un pic de alb şi negru a fost tonic, şi a marcat şi o schimbare faţă de iluştrii mei predecesori, iar în viaţa reală eu însumi prefer alb şi negrul!

F.B:– Este adevărat că modelele au fost deosebit de receptive în timpul şedintelor foto pentru calendarul Pirelli ?

K.L: – Studioul meu este aseptic: numai muncă şi atât. Nu e nimic ceţos aici. Ce îmi place la miturile greceşti este că ei nu au nevoie de ciorapi plasă şi de dantelă pentru a se excita: totul este carnal, fără zorzoane. Tocurile înalte şi jartierele… Helmut Newton s-a ocupat de asta mai bine ca mine.

F.B: – De ce Julianne Moore o interpretează pe Hera?

K.L: – Mi-am dorit neapărat o actriţă ca soţie a lui Zeus şi mamă a zeilor Olimpului. Julianne este o femeie frumoasă– mai maternă decât tinerele fete de sub măslini. Îmi este o prietenă foarte dragă. A ştiut că nu riscă nimic cu mine – că nu va exista nicio altă publicaţie paralela cărora să le vând pozele pe sub mână!

F.B: – Da? Vrei să spui că nu există copii secrete de uz privat?

K.L: – Haide, Frédéric! Asta nu mai e mitologie. Priveşte la statuile antice: nu sunt niciodată obscene – cu excepţia Pompeiului, dar acolo e un bordel!!

F.B: – Ai creat obiecte, instrumente şi accesorii special pentru şedinţa foto.

K.L: – Stéphane Lubrina şi George Cortina au creat brăţările, armele şi scuturile. Peter Philips a lipit frunze din aur pe piept. Nu am vrut să creez un fel de efect de “carnaval al bucuriei” sau costume teatrale. Deci am creat colierele, accesoriile din aur pentru sexul masculin, banderolele, o mică bufniţă, un coif din plexiglass…

F.B: – Ţi-ar fi plăcut să trăieşti în Antichitate?

K.L: – Nemurirea şi un fizic perfect? Cine nu şi-ar fi dorit?!

Interviu luat pe 15 octombrie 2010 la casa lui Karl Lagerfeld din Paris de Frédéric Beigbeder