In urma cu cativa ani, Jorg Muller era unul dintre cei castigau curse in WTCC. Eu de acolo il tin minte. Cu toate ca a fost oarecum in umbra lui Andy Priaulx, Jorg a detinut mult timp recordul pentru cele mai multe victorii. Si cred ca si pentru cele mai multe pole position-uri. Nici el nu e sigur de chestia cu pole-urile si nici eu nu am rabdare sa caut acum pe net.
Cand l-am intalnit pe Jorg Muller, prima impresie a fost ca e cam mic de inaltime. Cred ca toti avem problema asta cu inaltimea sportivilor pe care i-am urmarit prea mult la televizor. O data ca fiind sportivi sunt bine proportionati iar in compania altor sportivi de aceeasi talie, nu avem cum sa ne dam seama de inaltimea adevarata; si in al doilea rand, e normal ca pe cineva care are o cariera atat de bogata sa-l vizualizam mai inalt ca noi.
In fine, in cele cateva momente in care l-am rapit de la masa, am incercat sa-l intreb cat mai multe. Iata ce am aflat:
Ca inaintarea in varsta nu inseamna neaparat pierdere de viteza. E constient ca va veni si acel moment dar din fericire inca nu a sosit. In sensul asta e foarte simplu, daca timpii pe tur ar fi nesatisfacatori, BMW nu i-ar mai prelungi contractul. Asta mi-a zis. Ca niciodata nu a avut semnat un contract pe mai mult de doi ani.
Cu toate ca este pilot BMW de foarte multi ani, nu considera ca locul in echipa ii este rezervat. Ii plac mai mult cursele de turisme mai scurte dar crede ca e mai bun in cele de anduranta. S-a considerat foarte norocos cand a fost titularizat pe postul de pilot de teste in F1. Cuvintele lui au fost “I thought I was lucky. There were 22 race drivers on the F1 grid and probably one million other race drivers. I was one of the few lucky ones. “. Totusi, ii lipsesc cursele de WTCC. Acolo era maximum attack de la inceput pana la sfarsit. Nu era timp pentru strategii prea elaborate. Asta trebuie sa fie pe placul oricarui pilot.
Cu toate ca si-a inceput cariera la sase ani si nu a facut decat motorsport in niciun moment nu a simtit ca pilotajul a devenit un simplu job. In momentul in care isi pune casca totul se simplifica si se directioneaza pe un singur tel. Sa mearga cat de repede poate. Aceeasi bucurie ca la inceput, aceeasi nevoie sa piloteze cat mai tare.
In WTCC, pilotul de care ii era frica era Tarquini. Foarte rapid insa in permanenta la limita regulamentului si chiar dincolo de el. E ciudat, mi-a spus Jorg Muller, cum Tarquini parca era prieten cu toti comisarii de cursa. Niciodata nu era pedepsit. Pe Farfus il considera cel mai rapid dintre competitorii din WTCC insa aici am avut impresia ca este un raspuns prestabilit. Asa ca am insistat pe subiect si i-am spus ca si Farfus a jucat murdar si a scos pe multi din cursa. Raspunsul a fost unul cat se poate de sincer. Daca echipa Alfa Romeo iti cere sa il aperi pe Giovanardi asta faci. Ii scoti afara pe toti care incearca sa treaca de voi. Cinstit sau murdar, asta e jobul tau si iti asumi posibilitatea sa fii descalificat. Pentru ca stii ca echipa asta ti-a cerut.
Adevarat, nu-i asa?
Printre randuri am citit o deschidere spre tot ce inseamna comunicare cu oricine se afla langa el. Un zambet permanent si o bucurie pe care cu greu o poti falsifica. Niciodata nu a am fost fascinat de Jorg Muller asa cum nu am fost fascinat de piloti precum Giancarlo Fisichella, Ryckard Rydel sau Toni Gardemeister. Dar asta nu inseamna ca in prezenta lor nu simt o nevoie de a intra in vorba cu ei. Sa incerc sa aflu cum sunt acesti oameni care sunt puntea de legatura intre noi si zei precum Alain Prost, Sebastien Loeb sau Jean Ragnotti.
Asadar, asta a fost pe scurt mica mea discutie cu Jorg Muller. Cel care piloteaza un BMW M3 GT incaltat cu gume Dunlop pe care din pacate eu nu le-am testat. Am testat surorile lor pentru masinile sport de strada.
Dar despre experienta mea pe circuitul Ascari, in fumul urmator.