Sunt pe primul loc la clasa H4. Dupa cum aratau lucrurile la mijlocul sezonului, fotoliul asta de lider nu era al meu nici in cele mai optimiste planuri. Inca o data “masina de cusut” a functionat si a postulat pentru cei care inca nu s-au prins ca de trei ori 5 e mai mult decat o data 10. E adevarat ca Horatiu Ionescu Cristea ne-a dat niste lectii de pilotaj in primele curse atat de grav ca parca eram in epoci diferite. Si chiar eram. Fordul Mk2 fata de Ibiza, Renault 5 GT sau Golf-ul lui Prepelita, era din alta epoca. Mana lui Cristea insa e imprumutata de la un alien.  Dar HIC a dat masina si nu a mai venit. “Monstrul” s-a rapus singur.

 

Emil Ghinea si cu Dan Prepelita s-au dezmeticit dupa primele etape si mi-au administrat la randul lor batai. Pe fondul unor precautii exagerate, a faptului ca alergam dupa PR si dupa 7000 de podiumuri cu o singura masina, eram batut de acesti doi tipi cu toate ca experienta era de partea mea.

 

Scuze se gasesc intotdeauna. Ca masina lui Ghinea e mai usoara si mai puternica. Ca Golful lui Prepelita are o cutie de miliarde de euro, ca la fel, are cai cu nemiluita, ca avoane, ca avioane. Adevarul e ca eu trebuia sa fiu in fata lor, punct. Si cand ziceam ca sunt in pericol sa pierd chiar si ultimul loc pe podiumul final al clasei, baietii astia doi au dat de ghinion.

 

Ghinea s-a dat peste cap, la propriu, intr-o incercare sa se duca peste Padurean si Sanu, iar Prepelita a spart cutia. Asa ca la Paltinis, Ghinea a venit cu masina refacuta dar el inca in refacere iar Prepelita cu o masina de imprumut. Amandoi au fost prinsi pe picior gresit astfel ca pentru prima oara m-am trezit pe prima pozitie la H4. In etapele respective. A urmat Rasnov unde Ghinea inca nu-si regaseste masina sub noua caroserie, iar Prepelita mesteca in aluat un schimbator cu o cursa de un metru al unei cutii de strada. Iar si-au luat-o. Si in felul asta, filosoful Mitrasca ajunge sa se umfle in pene cum ca el a gasit strategia perfecta pentru performanta si drumul spre absolut.

Dar locul in clasament nu e intotdeauna diagrama pasiunii, a talentului, a performantelor adevarate. Ci suma conjuncturilor favorabile celui de pe primul loc. Daca este sa fiu sincer, oricare din cei trei adversari ar merita mai mult ca mine trofeul cel mare. Acum, inainte de ultimele doua etape, doar Ghinea mai are sanse la el. Si culmea, dupa ce s-a publicat lista inscrierilor la Sinaia, as putea sa ma asigur ca raman pe prima pozitie doar printr-o nesportiva neprezentare. Nu se constituie grupa, Ghinea ia maxim 12 puncte in fiecare etapa si pac. Ruxi devine campioanala H4. Si in afara de aceasta perfida strategie mai sunt posibile si altele care sa ma asigure ca Ghinea ramane de locul doi.

 

Dar nu voi apela la niciuna din ele. Pentru ca pilotul portocalei mecanice este un concurent pe gustul meu. Indarjit, curajos, fair play. A tras tare la fiecare etapa. Si-a reparat masina dupa accident intr-un tur de forta care merita toata lauda. A riscat. A incercat. A avut probleme la majoritatea etapelor. Tot timpul intr-o lupta cu o masina capricioasa, cu el, cu setarile si cu gumele. A plecat in mijlocul concursului la Sf Gheorghe sa caute planetara. A sudat-o pe cea rupta, a ajuns cu ea in finish rupta si tot m-a batut. Se uita cu manie la timpi, nu se sfieste sa spuna ca isi doreste titlul, ca se bate pentru el si e important sa-l castige. Nu e ca altii care se stramba cand aud de clasamente si fac pe gentlemanii cum ca ei sunt de placere la curse, ca nu-i intereseaza etc.

 

Pentru toate astea si nu numai, ma duc la Sinaia sa ma iau de gat cu un adversar care imi face cinste. Daca ma bate e meritul lui, daca il bat eu, imi scot de pe acum palaria in fata lui. Emile, in 2012, H4 ai fost tu!