In primul rand pentru ca raliurile sunt un drog. In al doilea rand, pentru ca in viata, daca prinzi o sansa sa iti iei zborul, ai face bine sa nu o refuzi pentru ca altfel o sa regreti amarnic. Din fericire, chiar daca am ajuns la final pe ultimul loc, Costi si cu mine nu avem multe regrete legate de raliul de la Bacau. Lucrurile s-au intamplat asa…

 

…cu gandul sa dam tot ce putem intr-o lupta cu un Badiu greu de batut la debutanti am plecat spre Bacau sa facem recunoasterile intr-o singura zi. Pentru ca urma macadam, Clio-ul RS a devenit Dacia Logan si asta ne dadea emotii. Daca ne bat Loganistii cu ceasul de la gara?! Da, ei au experienta, noi suntem debutanti. Dar daca nu scoti capul printre Loganuri inseamna ca singura sansa sa faci performanta in raliu este sa te inscrii cu o supermasina intr-o clasa unde merg trei masini. Si aia nu e performanta. E praf in ochi. Ei bine, niciodata!! Loganul avea sa ne spuna unde suntem ca echipaj.

 

 Nu a durat mult pana avantul ne-a dus pe un mal de unde nu am mai putut pleca. Era finalul primei probe din ziua a doua si pana acolo venisem tare. ( Oare sunt cazuri in care mergi incet si iesi afara? Probabil ca sunt dar nu cred ca le accepta cineva). Pentru cateva minute nu am stiut ce sa facem. Ma uitam la masina si ma gandeam cum trece clasamentul debutantilor pe langa noi. La insistentele lui Costi am luat-o la fuga spre cativa spectatori din urma noastra. Cred a fost un kilometru pana la ei. Si daca nu a fost, asa a parut. In timp ce alergam mi-au trecut prin minte toate tampeniile din lume. Faceam calcule si ele imi spuneau ca nu avem cum sa ne incadram in timp si ca o sa abandonam. De ce naiba nu am ramas la masina sa incercam singuri sa o scoatem? De ce nu m-am dus in jos ca erau mai aproape spectatori acolo? Toate astea.  Dar am revenit cu o mana de entuziasti si am pus Loganul inapoi pe traseu. Toata batalia noastra cu Badiu si cu alte Loganuri era terminata. Si ca sa fie tacamul complet am facut o pana pe urmatoarea proba.

 

Si a venit proba lunga. Noul obiectiv era sa nu abandonam. Aveam o roata de tabla, nici o alta roata de rezerva si proba lunga nu era menita sa menajeze masina. Am luat-o precaut. Nici nu aveai unde sa iei viteza pe prima portiune. Si incet incet ritmul a venit de la sine. Si saritoarea urma foarte clar in mintea lui Costi iar cand venit a luat-o cu pedala la fund. A fost frustrarea ca nu se mai putea bate in clasament. Ca pierdeam teren in campionat. Ca am facut o greseala pe care nimeni nu o mai facuse. Ca urma sa venim cu mana goala de la raliul asta. Toate au apasat pe piciorul drept. Dar mai ales convingerea ca daca rezultatul final nu impresioneaza macar sa arati pe cate o proba ca nu esti un mediocru. Ca te zbati si muncesti masina aia nenorocita. A pus masina spre trasa de dupa seritoare si ne-am luat zborul. As fi putut jura cu o Dacie nu rezista la o aterizare in bot ca a noastra. Costi a avut alte convingeri si Loganul la fel.

 

Pana la finaul probei viteza a tot crescut. Ne-am rasucit la un moment dat pe un viraj de viteza. Am iesit larg pe langa niste spectatori unde am fost convins ca nu mai revenim pe drum. Mr Stratnic nu a lasat gazul. Am mai mers de-a latul de cateva ori insa saritura a fost medicamentul suprem. Asa ca am ajuns la finalul probei fericiti.  Nu mai conta locul in clasament. Am terminat proba probelor. Si un set de gume impreuna cu ea. Am mai parcurs o data bucla celor trei probe si am ajuns cu bine la final. 

Acum, dupa ce toate s-au linistit, regretul ca nu am luat podiumul la debutanti mai revine de cand in cand.  Satisfactia ca am continuat si mai ales ca am continuat cu aplomb e mai mare.  E adevarat ca la final nu se numara saritorile si nici pozele spectaculoase ci punctele. Dar un debutant nu vrea doar puncte. Vrea sa stie ca e in stare sa se bata cu timpii celor buni, ca are curaj, nerv si mana sa se tina dupa cei din fata. Ivan, Nastase si Barbu au fost in fata. Badiu probabil ne-ar fi batut insa nu poti sa stii ce resurse ai decat atunci cand esti “corp la corp” cu adversarul.  Noi am iesit din lupta pe PS4 dupa care am urmarit-o mult din spate.  Pentru doua secunde insa am fost cei mai buni. Am zburat cel mai mult.

 

Un text al unei formatii care imi place foarte mult suna asa  “I told you/ that we could FLY / cos we all have wings / but some of us don’t know why”

 

                         …pentru ca raliurile sunt locul unde iti dozezi cel mai atent excesele!