Ultimul tren

Unele dintre cele mai frumoase lucruri in viata sunt inceputurile. Speranta ca noul drum va fi presarat cu surprize, ca vei descoperi oameni si ca oamenii vor descoperi un altfel de om in tine, plin de resurse si talente.  Motorsportul mi-a oferit in ultimii cinci ani, ceea ce cautam cu atata ardoare sa umple golurile si sa-mi alunge sentimentul de neputinta in fata lumii. O parte importanta a acestui parcurs terapeutic a inclus, din fericire, sansa de a scrie despre experientele mele. Cu toate ca nu era prima oara cand scriam, o data cu “fumurile” am descoperit usa catre o libertate de exprimare pe care putini si-o permit.

 

Am incercat sa-i fac pe acei cativa care au citit sa traiasca cu mine pasiunea curselor, inhibitiile in fata dragostei,  eliberarea marturisirii pacatelor si nu in ultimul rand teribila asemanare intre motorsport si viata in general. La inceput, pentru cateva luni, fumurile au fost zilnice, dupa aceea s-au rarit, au devenit tributare starilor mele dintr-o anumita perioada pentru ca in final sa fie mai rare ca lunile calendaristice.

 

Micile mele sedinte de terapie au fost gazduite de un sediu perfect. Un mic templu al motorsportului construit de trei baieti misto carora le datorez o parte a rezultatelor mele sportive. Mihai, Edi si Catalin au fost alaturi de mine cand mi-a fost greu, mi-au dat peste nas cand a fost nevoie dar m-au inteles cand m-am zbatut si i-am neglijat.

fumfinal1

Cu toate ca m-am simtit ca un al patrulea membru al echipei, am fost de fapt un intrus intr-un demers in care ceilalti trei munceau iar eu petreceam timp de placere. Nu as fi crezut ca voi ajunge momentul in care sa las Fumurile de pe motorsportnews sa se opreasca dar acel moment a sosit. E vremea sa-mi gasesc un nou sediu, un nou drum, o alta casa pentru fantomele din capul meu.

 

Acum parca regretele sunt mai puternice decat sperantele iar peste doua secunde simt aerul proaspat al noului inceput. Ce bine ca acest gen de dubii se risipesc atunci cand ajung la startul manselor de concurs! Singura mea frica legata de motorsportnews  este ca nu cumva sa fi fost ultimul tren in care am calatorit cu inima senina, cu adevarat.

 

Asadar, ne luam ramas bun dar ne revedem in curand, putin schimbati, putin mai maturi, mai buni, mai intelepti!   

2 thoughts on “Ultimul tren”

Comments are closed.