Esti la start. Il rogi pe un oficial sa puna mana pe cauciucurile tale sa iti spuna daca sunt calde. Mai sunt 30 de secunde. Inchizi geamul. Ce face “iubi tau”? Urmareste oare timpii pe net? De abia astepti sa ajungi sus sa vezi daca ti-a dat mesaj. Te uiti in fata. Simti privirile tuturor celor care s-au adunat la start. Iti imaginezi ce spun despre tine. Iti fuge gandul mai departe. La locul patru din clasamentul general al grupei. Ai o sansa sa ajungi al treilea. Dar trebuie sa dai jos patru secunde. Stii doua viraje unde se poate castiga mult. Dar nu poti sa te masori cu primii doi. Au masini mai puternice. Numai sa nu gresesti startul. 15 secunde. Cum naiba ai ajuns sa te stresezi atata?! Parca era vorba ca ai venit de placere. Te focusezi. Gandurile ti se golesc. Nu mai stii la ce sa te concentrezi. La virajele alea largi sau la start. Maciulia schimbatorului e putin rasucita. O indrepti. 5 secunde. Vrum vrum. Absolut niciun gand. Go.
Pana sa ajungi aici te-ai gandit la toate posibilitatile. Ai intors lucrurile pe toate fetele. Ai stiut in ce te bagi. Ai fost constient ca poti sa iesi in decor oricand. Ca va fi scump. Ca masina se poate strica. Ca poate sa cada de pe trailer, ca poti sa iti uiti actele acasa si ca prietena ta va alege sa mearga la mare in loc sa vina cu tine. Pe toate astea le-ai stiut. Si te-ai pregatit psihologic pentru ele. Nu ai vazut niciodata un pilot sa spuna dupa un accident “Vai, ce-am facut? Am distrus masina. Sunt terminat”. Dupa accident toti sunt calmi, resemnati, obiectivi. Asa ca nu ai cum sa te comporti altfel nici tu in caz de ceva.
Dar cum te pregatesti sa infrunti lucruri care nu ar trebui sa se intample niciodata? Sa iesi in decor pentru ca ai mers tare esti pregatit sa accepti chiar daca o sa-ti trebuiasca trei ani sa platesti pagubele. Dar sa te lovesti de un motociclist pe proba in timp ce te lupti pentru victorie, nu ai cum sa fii pregatit. Sa ne imaginam un alt eveniment. Nu cel cu Vali Porcisteanu. Urci la coasta si te izbesti in plin de o vaca. Sau o caruta, un pom cazut. Sau mai rau. Aluneci pe uleiul lasat de o masina din fata ta pe care nimeni nu l-a observat. Pentru ca acolo, organizatorul nu a pus pe nimeni. Pentru ca nu poate sa puna oameni din cinci in cinci metri. Ma rog, nu stiu ce trebuia sa faca dar nici nu avea voie sa lase se intample asta. Iti faci masina praf. Vrei o explicatie, un vinovat, o scuza macar. Dar nu o ai. Oficial, nu e nimeni vinovat dar tu esti intr-un mare rahat. Si nici macar nu ai gresit cu ceva. Iar ce ti s-a intamplat tie nu e un incident de cursa. Asa ca nu esti pregatit sa-l infrunti, sa-l descurci.
Te intorci acasa cu mana goala, fara niciun rezultat si cu o mare gaura. Pe care evident nu ti-o permiti. Lucrurile degenereaza si mai mult cand iti vine jumatatea de la mare. “Si cum adica, nu iti plateste nimeni masina? O faci pe banii tai? Cum adica, esti fraierul lor? Nu mai bine veneai si tu la mare?”. Iti vine sa spargi tot prin casa si sa te muti in creierul muntilor. Dormi pe canapea, a doua zi pleci fara sa scoti un cuvant si pana seara ati hotarat de comun acord. Nu mai merge asa. Fiecare o ia pe drumul lui.
Peste trei saptamani esti cu masina raparata la urmatoarea etapa. Nu se mira nimeni. E normal sa fie asa dar numai tu stii cum ai reusit. De data asta nu mai dai niciun mesaj care sa inceapa cu “iubi”. Esti pe locul cinci in grupa. Ca sa ajungi pe podium la sfarsitul sezonului trebuie sa bati grupa de doua ori si in rest sa fii in primii trei. Aproape imposibil. Ajungi la start. Te opresti cam la un metru in spatele celulei desi ti se face semn sa mai inaintezi. Tu nu bagi in seama insistentele. Vrei un fel de start lansat. 30 de secunde. Ce face iubi? Se uita oare pe net la timpi? Ai fost un bou. 15 secunde. Te gandesti ca accidentul a fost o nimica toata pe langa fiasco-ul din viata ta personala. Vrum vrum. Go.
Asta cred ca e unul din cele mai tari texte pe care le-am citit in ultima vreme! Ce sa zic…. true! Intru totul…
Super….chiar asa, se si intampla pe la curse….
Voi incepe prin a-ti ura un calduros La multi multi muuulti ani, plini de sanatate, bucurii, fericire si iubire, alaturi de un mega-hecta-super-gica strop de noroc!
Dupa cum a spus si Iulia este unul dintre cele mai frumoase posturi ale tale. E scris din inima, e sincer si te are pe tine. Imi pare rau ca linia povestii este una oarecum trista sau trista in toata legea, insa ma bucur enorm ca asterni asta pe "hartie" ca sa vada toata lumea ca si noi, pilotii, suntem tot oameni: cu sentimente, dorinte, trairi, emotii!
Sper ca aceasta zi onomastica sa marcheze inceputul unei noi perioade pentru tine, mai prospere, mai pline de realizari in acele aspecte ale vietii pe care ti le doresti. Iti doresc sa-ti asculti inima si ca ea sa-ti spuna ce trebuie sa faci!
Ai grija de tine si, capul sus. Noi sa fim sanatosi, pe principiul: toata lumea sa traiasca numai noi sa nu murim! La multi ani!
Frumos articol!! Nu credeam ca pilotii au asemenea trairi. Imi venea sa-i confund cu masinile pe care le conduc fara sentimente ,fara nimic dincolo de viteza, podium …o piesa dintr-un angrenaj, nici ala foarte complex. Scuza-ma ,Andrei!
inca o data: SUPERB! a cata oara oare? conteaza? NU, cu siguranta NU! ai spus povestea, in cateva cuvinte, vieti intregului campionat, fie el de coasta, raliuri sau egal care. sunt sigur ca nu e doar povestea ta, ci a tuturor, cu mai mici sau mai mari diferente. dar esenta e aceeasi. pe mine, cel putin, ma obligi sa citesc aceleasi randuri de mai multe ori – pentru ca mi-au placut nu pentru ca nu le-am inteles. a `spea mia oara: BRAVO! mai vreau.
Speechless. Foarte foarte frumos ne-ai zis 🙂
superb.
Domnule,
la fel ca pe Nandy, si pe mine m-ai obligat sa apas "articole mai vechi" de cateva ori si sa iau la rand toate scrierile tale.
Pot sa iti zic ca ai castigat inca doi fani, unul al pilotului si unul al scriitorului Mitrasca.
As fi comentat la multe dintre articole, dar nu cred ca mai citeste cineva, asa ca promit solemn sa fiu un aprig cititor de acum inainte si sa iti zic opinia mea cand va fi cazul.
Despre articolul de mai sus, pe mine ma face sa imi dau un spitz in mecla (expresie care mi-a placut maxim :D) cand imi amintesc ca la multe urcari de coasta pe care le-am prins mai "in tinerete" ma gandeam (in gand sau cu voce tare): "baga-mi-as, inca un golf (logan). Hai frate cu H-urile, lasa-ne cu astia care nu prea merg!"
Deci, tine-o tot asa si trimite o nota baietilor de la motorsportnews.ro sa iti mai adauge un 0 la solda, ca "din cauza ta" am pus pagina la favorites :).
Andrei