Echipa Vectra Racing a revenit in tara, miercuri la orele 17:45 pe aeroportul de la Otopeni. Zambitori si intr-o forma mai buna ca niciodata, Mani Gyenes, Marcel Butuza, Romeo Duicu si Liviu Butuza au fost asteptati de zeci de persoane si s-au aflat minute bune in lumina blitzurilor jurnalistilor, pentru interviuri. Membri ai familiilor celor patru romani care au facut istorie la Dakar, presedintele Federatiei Romane de Motociclism, sportivi si pasionati de off-road s-au adunat in aceasta seara la Aeroportul Otopeni pentru o intalnire de neuitat, majoritatea plecand acasa cu autografe de la cei doi piloti.
9.000 de kilometri parcursi cu prudenta
Etapa cea mai dificila pentru Mani Gyenes a fost cea dinaintea zilei de odihna, o etapa cu foarte multa piatra, peste 100 de kilometri, care a cerut foarte multa rabdare. A doua saptamana de concurs a fost mai usoara pentru Mani Gyenes, cel mai titrat motociclist roman marturisind ca “a mers la sigur” pe toata durata competitiei, fara a-si asuma nici un risc.
De altfel, singura “scapare” a lui Mani a avut loc in etapa a treia, cand s-a clasat pe locul 44, ratacindu-se pentru o scurta perioada si pierzand timp si din cauza roadbook-ului pe care nu si-l fixasese bine in derulator. La fel ca si Marcel Butuza, Mani nu a avut nici o problema tehnica, cele doua KTM 690 Rally comportandu-se impecabil.
Mani este de parere ca s-ar fi descurcat putin mai bine daca ar fi concurat cu o motocicleta de 450 cmc, pentru ca, spune el, au fost multe portiuni in care traseul era de enduro, cu multe canioane si mult nisip.
O cursa infernala
“Trezirea se dadea de regula la 3:40 sau 4 dimineata, mancarea nu era deloc grozava, urmau cate 500 de kilometri de legatura in fiecare zi, dupa care veneau specialele”, le-a explicat Mani celor veniti sa-l astepte. Dar, spune romanul cu cea mai buna clasare la Dakar, locul intai la clasa Maraton si locul 18 la General, cand mergi acolo stii ce te asteapta. Mani nu a uitat sa povesteasca nici despre ziua in care a trecut de -5 grade la 40 grade, o zi in care a plecat la drum cu doua perechi de manusi si doua tricouri pe sub geaca de enduro. “Am apucat sa vad destul de mult din Argentina, pe lungile etape de legatura“, a spuns Mani, al carui obiectiv este sa concureze un sezon intreg in Campionatul Mondial de Rally Raid.
“Mi-am dorit foarte mult sa ajung la finis“, spune Marcel Butuza
Dupa ce acum patru ani in Africa, a fost silit sa abandoneze din cauza unei defectiuni tehnice, dupa ce trecuse de cea mai dificila portiune a traseului si dupa incidentul de acum doi ani cand a suferit o usoare accidentare cauzata de praful ridicat de ceilalti concurenti, Marcel Butuza a intrat in randul putinilor piloti de off-road care se pot mandri cu un finis la Dakar, locul 59, din aproape 200 de piloti aliniati la start.
“Fara Liviu si Romeo nu am fi putut termina aceasta cursa“, a marturisit Marcel Butuza, liderul echipei Vectra Racing, despre cei doi mecanici care i-au fost alaturi lui si lui Mani, pe durata acestui Dakar. “Sunt foarte puţine echipe cu doi sau trei piloti care sa fi reusit sa termine cursa“, a explicat Marcel Butuza, care a caracterizat aceasta editie a Dakarului ca fiind una extrem de complexa, in care praful, noroiul, portiunile de enduro autentic si chiar de trial i-au silit atat pe concurenti cat si pe motocicletele lor sa-si depaseasca limitele.
Sunteti curiosi sa aflati cum arata un Dakar din perspectiva echipei de asistenta? “Am dormit si doua ore pe noapte, de obicei dormeam cate patru, chiar daca motocicletele nu au avut probleme mecanice, era totusi mult de lucru in fiecare seara in care Mani si Marcel ajungeau la bivouac. Schimbam filtre, placute de frana, mousse-uri, ambreiaje, daca era nevoie, iar a doua zi conduceam impreuna cu Liviu, camionul de asistenta. Nu a fost usor, pentru ca am avut si etape de legatura de peste 500 de kilometri“, spune Romeo Duicu, sportiv care in 2009 era singurul motociclist roman care termina raliul Dakar.