Un nou început

O să încep acest test cu o mărturisire. Nu am fost niciodată un fan al mașinilor produse de Peugeot. În sensul că atunci când eram mai tânăr nu mi-au plăcut și ulterior mi-am pierdut interesul. Singurele Peugeot care mi-au plăcut de-a lungul timpului au fost 407, pentru că avea un design exterior care îl punea ușor înaintea vremii lui (acum mi se pare excesiv de feminin) și 406…pentru că filmul Taxi. Cu toate acestea, fiind prezent la lansarea noului 3008, am simțit o schimbare de vibrații în relația dintre mine și Peugeot. Parcă se crăpa de ziuă după un lung drum întunecat. Noul 3008 era impunător și sigur pe el, fără să fie ancorat în trecut sau în cutumă. Era extravagant, cu tot felul de unghiuri la faruri și linii ample și puternice. Chiar și zambetul caracteristic al grilei radiatorului îl făcea să pară carismatic și încrezător (nu cu probleme psihice cum se întâmpla cu alte modele).

Relația noastră de iubire a primit inel în momentul în care am văzut interiorul. O nouă era în limbajul de design a interioarelor. Genul de avangardism cu care ne obișnuise Citroen în zilele lui bune. Un vis distant de pace și tehnologie venit dintr-o galaxie foarte îndepărtată.

Lunile au trecut și nu am încetat să visez la noul 3008 și iată că în sfârșit a ajuns la test. Am fost dat pe spate să văd îndeaproape designul extraordinar al meniului sistemului de infotainment și al instrumentelor de bord. Linii clare, culori alese cu grijă și animații luate parcă de pe elementele de tehnologie din filmul Oblivion. Este din altă lume. Cred că pot să spun cu mâna pe inimă că e cea mai spectaculoasă interfață de utilizator din toate mașinile pe care le-am întâlnit. Și da, este și folositoare nu doar spectaculoasă.

Un întreg capitol al testului doar pentru interior

Începem tot cu interfața digitală. Deasupra volanului este un display cu o formă neortodoxă care ține loc instrumentarului digital atât de învechit. În mod obișnuit el arată două ceasuri reprezentând vitezometrul și turometrul. Grafica este simplă, de înaltă rezoluție, absolut minunată. Dintr-un buton de pe volan poți alege unul din mai multe moduri pentru afișajul instrumentelor: Minimal – care păstrează pe bord doar viteza afișată numeric și limita de viteză (și în anumite momente este însoțită de alte informații vitale precum setările cruise control-ului), Navigație (preferatul meu) – vitezometrul și turometrul iau aspectul unor secțiuni de cilindru care plutesc în extremele displayului și centrul este ocupat de o randare stilizată a hărții de navigație (grafica excelentă seamănă foarte mult cu jocul Smash Hit), Condus – cam la fel ca navigație, doar că în loc de hartă avem informații despre distanța față de vehiculul din față și Personal – unde poți customiza ce anume vezi pe display. Și mai spectaculoase sunt animațiile dintre instanțele grafice, inclusiv avertizările. Poate e din cauză că sunt eu fan SciFi, dar chiar sunt impresionat de efortul făcut de Peugeot de a face totul perfect. Elementele grafice se continuă și pe displayul central.

Mi-a plăcut tare că în momentul în care s-a aprins martorul de motorină, am putut, cu o apăsare de buton, să văd cele mai apropiate stații PECO și să îi dau voie navigației să mă ducă acolo.

În conformitate cu direcția în care merge designul Peugeot, volanul este foarte foarte mic. Adică, foarte mic. Și în aceeași măsură spectaculos – în formă de hexagon sau ceva similar. Mi-ar fi plăcut să se renunșe la partea de sus și de jos a volanului – să rămână doar lateralele ca o manșă de avion. Se pare că volanul mai mic ajută la creșterea vizibilității, mutând instrumentele mai jos, acestea rămân clar vizibile (nu trebuie să te mai uiți la ele prin volan) și ai mai mult parbriz să vezi pe unde te duce drumul. Dar e așa mic încât cred că următorul model de Peugeot se va conduce din butonul de reglat volumul la radio.

Majoritatea funcțiilor mașinii se controlează prin intermediul touchscreenului din display-ul central, inclusiv clima și funcțiile multimedia. Singurele butoane fizice sunt cele care permit selectarea unui anumit meniu pe display – navigație, climă, conectivitate etc. Acestea sunt făcute din aluminiu și mi-ar fi plăcut să se simtă mai greu de apăsat și să aibă o cursă mai lungă.

Legat de nemulțumiri absurde…tot ce nu îmi place la mașina asta are legătură cu interiorul…care îmi place cel mai mult la mașina asta. Da, știu. Nu îmi place faptul că elementele mecanice ale pedalierului se văd din majoritatea unghiurilor – dă impresia de neterminat. Nu îmi place că padelele de schimbare a vitezelor par incomplete, în sensul că se termină la jumătate, iar locul de contact între degetele mele și padele este exact unde acestea se termină. Plus că sunt cam depărtate de volan. Consola centrală are un loc de depozitare spațios care are o ușă dublă de acces ce se deschide dintr-un singur buton. Partea dinspre șofer are un arc care permite deschiderea lentă a ușii, partea dinspre pasager nu. Așa că în momentul în care apeși butonul să ai acces în consolă, una dintre portițe se deschide ușor, iar cealaltă se izește de plasticul consolei. De ce?!?!?

În rest materialele sunt de calitate și led-urile care luminează interiorul sunt foarte plăcute. Pentru fanii wireless charging, locul unde vă lăsați telefonul de obicei, în fața selectorului de viteze (care, apropo, are un aspect foarte….falic) este echipat cu tehnologia necesară încărcării telefonului dumneavoastră fără cablu.

Wut abut ze draiving?

Mașina asta este excelentă pentru drumuri lungi. Este spațioasă, este bine izolată fonic, oferă stabilitate la viteze mari și este un loc extrem de plăcut în care să fii. Timp de trei zile am mers încolo și încoace și nu am simțit niciodată nevoia să fiu într-o altă mașină. Ador liniștea din interior.

Motorul este suficient de puternic să facă din mersul pe autostradă o plăcere și să nu creeze probleme la depășiri, cei 180 de cai fiind suficienți pentru orice provocare. Are și un mod sport, pe care probabil nu îl veți folosi, dar mai interesant este că nu are un mod ECO. În sfârșit o mașină care știe ce este și știe ce vrea.

Cutia de viteze este excelentă, schimbă repede și schimbă lin. Într-un ritm de condus normal nu am reușit să o surprind, este mereu la datorie. Eu sunt un fan declarat al cutiei manuale, așa că dacă vă spun că nu aș tăia cutia asta de viteze de pe lista de opționale înseamnă că este ce trebuie.

Suspensia este incredibilă. Nu aș schimba absolut nimic la ea. Este suficent de confortabilă astfel încât mersul pe drumurile mioritice să fie o experiență relaxantă (da, inclusiv în București) și totuși suficient de sportive cât să nu dea niciun pic de ruliu și să ofere o experiență de condus care să nu dezamăgească. Este una din puținele mașini pe care le-am condus care oferă mai mult decât promite.

Dați-mi voie să recapitulez – este o mașină care arată bine, are un interior spectaculos, e spațioasă, puternică și economică, confortabilă și manevrabilă, silențioasă și cu un preț decent. Da…cam asta ar fi.

Concluzii

Nu am spus asta pana acum, dar cred că este cea mai bună mașină din clasă. Mai am o concurentă…dar, să vedem. Nu degeaba a fost aleasă mașina anului 2017. Este o super mașină, atât pentru familie, cât și pentru tineri. Știu că este o mașină bună pentru că este una din mașinile pe care nu le-aș mai fi dat înapoi. Și de obicei mi se întâmplă asta doar cu mașini de peste 50000 de euro. Iar Peugeot 3008 pleacă de la 20000 euro (cu TVA), versiunea GT începând de la 34000 de euro cu TVA.