Bucuresti-Tulcea si retur

Masina pe care o posed, este un coupe. Din “lipsa de ocupatie” i-am montat niste arcuri sport, care au coborat-o cu cativa centimetri, iar gropile si denivelarile au devenit usor, usor, un stres cotidian, pe care am fost nevoit sa-l accept. Din pacate, aceste modificari pe care i le-am adus m-au pus de cateva ori in imposibilitatea de a ajunge in anumite locuri, mai ales din cauza garzii la sol dar si a drumurilor „bombardate” din Romania.

 

In aceasta ipostaza m-am trezit in urma cu vreo doua saptamani. Trebuia sa merg la Tulcea, pentru a pune la punct toate detaliile concediului din vara. Spre rusinea mea, desi am 28 de ani, nu am fost niciodata in Delta Dunarii, iar anul acesta mi-am propus sa sterg aceasta bila neagra de pe lista personala. Problema mea era portiunea de drum de la iesire de pe A2 pana la Tulcea, stiti voi, drumul vechi spre mare. Am ales acest traseu pentru ca este mai scurt si, pentru  binele meu, am aflat ca vreo 60 de kilometri sunt foarte denivelati. Asadar, coupeul meu urma sa ramana acasa, in Bucuresti. Locul acestuia a fost luat de o masina, care mi-a placut la un test anterior, dar pe care nu apucasem sa o descopar in totalitate. Este vorba despre un Renault Grand Scenic pus in miscare de arhicunoscutul motor diesel 1,5 dci.

 

Pentru ca tot am avut o discutie cu colegii din redactie, trebuie sa lamurim un aspect. Meritul pentru „inventarea” primului MPV din istoria auto nu i se poate atribui celor de la Chrysler sau Renault, ci francezului Jacques Tati, un specialist al cinematografiei, care si-a intrecut rivalii cu mai bine de zece ani inainte. Tati a inteles ca nu exteriorul conteaza foarte mult si pentru a veni in sprijinul pasagerilor, spatiul interior este prioritar. El a folosit in filmul Traffic din 1971 un, surpriza…Renault 4, pe care l-a modificat, ajungand la stadiul in care un aparat de barbierit electric iesea din volan. Noua nu ne ramane decat sa speculam ca cei de la Renault au fost primii in acest segment, al MPV-urilor, lansand modelul Espace inca din 1984.

 

Confortabil, spatios si bine finisat, acestea sunt primele puncte forte care-mi vin acum in minte dupa ultima calatorie alaturi de Grand Scenic. Ce-i drept, am fost privilegiat, si am condus cea mai scumpa versiune, Privilege. Masina din test are un pret de pornire de 20.600 euro (inclusiv tva) si este oferita alaturi de o cutie de viteze manuala in sase trepte. Garantia este de 3 ani, in timp ce al patrulea este oferit gratuit printr-o extensie.

 

Asa cum o sugereaza si numele, este mai mare decat modelul standard de Scenic, si poate acomoda, optinal, pana la sapte pasageri, facandu-l ideal pentru soferii societatilor comerciale, taximtristi sau cei cu familii numeroase. Din pacate in Romania acest segment nu este unul care sa inregistreze vanzari prea mari, insa, in ultima vreme, lucrurile parca au inceput sa se schimbe, si tot mai multi clienti au inceput sa arunce o privire si la acest gen de masini.

 

Este putin probabil faptul sa  cumparati o astfel de masina cu inima sau sa fiti foarte entuziasmati de achizitionarea ei. Renault Grand Scenic are un design exterior impus de scopul pentru care a fost construita. Practic, este o cutie, pe care francezii au incercat pe cat de mult posibil, sa o faca sa fie cat de cat atragatoare. Privita din fata este banala, insa linia laterala si stopurile din spate de mari dimensiuni reusesc sa  faca din acest MPV o masina oarecum interesanta.

 

La interior, spatiul este mai mult decat suficient. Bancheta spate este alcatuita din trei scaune individuale, care pot fi rabatate independent unele de altele. Portbagajul este si el foarte incapator, cu conditia sa nu optati pentru randul al treilea de scaune, pentru ca atunci spatiul pentru bagaje se va reduce drastic. Calitatea asamblarii si a finisarilor este tipica Renault, fapt care inseamna ca avem de a face cu un design aerisit, atragator, materiale decente in cea mai mare proportie dar si unele elemente al caror plastic este putin cam dur. Desi multi critica amplasarea in centrul consolei centrale a instrumentarului de bord, eu sunt un fan al acestei solutii, mai ales ca si masina mea personala are un design foarte apropiat. Ok, recunosc, poate sunt subiectiv, dar pe a mea o conduc de aproape 5 ani si m-am obisnuit atat de tare incat ma bucur foarte mult cand am ocazia sa conduc masini cu planse de bord asemanatoare cu cea a masinii mele.

 

Celebrul motor diesel de 1.5 litri (dci) prezent pe masina din test ofera 110 cp si un cuplu de 240 NM, valori suficiente sa puna in miscare fara probleme Grand Scenicul, pasagerii si bagajele acestora. Nu vom mai insista pe alte detalii deoarece vi le-am mai prezentat si cu ocazia altor teste insa trebuie sa vorbim putin despre consum. Cifrele oficiale mentioneaza un consum urban de 5,8 l/100 km, 4,3 l/100 km in afara orasului si 4,9 l/100 km in regim mixt. La capatul a peste 600 de kilometri parcursi in proportie de 60% in afara Bucurestiului, computerul de bord indica o valoare de 6,7 l/100 km. Este un rezultat multumitor tinand cont de faptul ca mereu s-au aflat cel putin trei pasageri in masina, de cele 1 410 kg ale masinii si de forma nu tocmai aerodinamica a acesteia.

 

Ultimul Renault Grand Scenic poate ca nu este atat de atractiv ca o berlina normala, dar este un model ecnomic si cu un raport multumitor pret/dotari. Mie personal cel mai mult mi-a placut calitatea materialelor folosite la interior si faptul ca masina sta pe sosea foarte bine. Acest lucru se datoreaza unui ruliu mai redus fata de generatiile anterioare, iar Grand Scenic a ramas confortabil dar mai ferm. Doar directia este lipsita de viata si nu-ti ofera nici cel mai mic indiciu despre ceea ce se intampla cu adevarat pe sosea. Nu arata nici foarte rau, in comparatie cu alti concurenti din segment si, indiferent daca-l veti folosi doar la transportatul copiilor la scoala, in afaceri sau de placere, Renault Grand Scenic va face o treaba foarte buna.

 

[nggallery id=292]