Momentul Zero

Cand esti trecut de 35 de ani poti sa pretinzi orice numai ca esti inca tanar nu. Iar asta inseamna ca esti acel om mare la care te uitai cand erai mic si te gandeai ca are tot ce ii trebuie. Familie, cariera, casa, masina, prieteni etc. Dar tu ai trecut de 35 de ani si nu ai nici familie, nici cariera, de casa ce sa mai vorbim ca de abia iti platesti chiria, masina e pe datorie si e cu roll bar in ea, singurul lucru pe care cat de cat il poti bifa sunt prietenii. Dar hai sa fim seriosi, cine nu are prieteni?!

 

Iti petreci toata copilaria visand la masini de pompieri si olimpiade la care castigi medalii. Dupa care vine adolescenta de care abia astepti sa treci ca sa te ia fetele in serios, sa-ti poti cumpara o masina si sa pleci la mare cand ai tu chef. Vine rapid facultatea la care nimeni nu pricepe ce face si ce scop are si te trezesti la primul loc de munca ca-ti castigi salariul ca oricare alt om de pe planeta. Nu esti nici mai aproape si nici mai departe de masinile de pompieri sau de fetele care te fac si acum sa te balbai.

child-running2

Dupa ani si ani te zbati sa-ti duci lunile la limita la fel ca la inceput cu singura diferenta ca acum ti-e rusine sa mai ceri ajutor de acasa. Dar acesta vine. Pentru ca asa e ordinea din familiile din tara noastra. Ajungi repede la 30 de ani si inca speri ca lucrurile mari te asteapta in viitor. Nu reusesti sa pui niciun ban deoparte, nu esti in stare sa ridici o casa pe pamant dar faci cumva si pastrezi flacara tineretii, cea care spune ca ce ti-e destinat inca nu a aparut.

 

Si vine momentul in care implinesti varsta de 35 de ani insa nu o bagi in seama. Pentru ca inca viata nu a reusit sa te puna cu botul pe labe si tu inca speri.  Nu trec cateva zile si faci 36 si te apropii cu pasi repezi de momentul in care vei fi penibil sa pretinzi ca nu te dai pe unul de 20 de ani. Asa cum fac mai toti cei care imbatranesc dar nu vor sa accepte.

 

Vine si ziua in care o prietena de-a mamei tale iti cere sa-i faci o mare favoare si sa-i plimbi nepotul cu masina de curse pentru ca e pasionat de masini. Dupa cateva zile te suna sa te intrebe daca poti sa stai de vorba cu micutul care intre timp numai despre asta vorbeste. Cum a fost el la volanul unei masini de raliu. 

 

Si cu toate astea, intr-o zi normala de weekend, fara sa fi facut dragoste cu iubita din liceu, fara sa fi primit nicio mostenire, fara sa se fi intamplat nimic deosebit, stai in camera ta dintr-un bloc vechi din spatele Mitropoliei cand un gand iti lumineaza fata: “ Traiesc exact viata pe care mi-am dorit-o!”.  Nu ti-ai rezolvat niciuna din situatiile care te macina. Datoriile, copiii, casa, inca le amani dar duci cu tine toate neajunsurile intr-un fel in care nu mai reprezinta o povara. Si felul cum le duci a devenit un mod de a trai. Si este cel mai bun fel in care puteau sa se intample lucrurile. Pentru ca te vezi prin ochii copilului de noua ani. Si vrei sa cresti mare sa te faci ca el. Ca tine. Tu insuti care ai devenit!