In raliurile si cursele de coasta de la noi sunt nume eterne si nume noi. Marisca e etern. Giri si GXG sunt eterni. Paul Andronic e etern. In rest, vin nume noi care fac rezultate sau nu, raman si pot deveni la randul lor eterni dar mai ales vin si pleaca. Rezista cateva sezoane si se dau batuti sau sunt infranti. De buget, de stres sau pur si simplu le vine mintea la cap. Unii fac pauze in care se zbat sa stranga iar bani sa mai faca un tur de forta. Altii raman pe dinafara si traiesc in umbra propriilor vise ca puteau face performante mult mai mari si ca pe cand concurau ii bateau pe Marisca, Giri si Grigorescu. Cateodata. Si mai e Claudiu David care e un caz aparte.

 

Virusul curselor este in fiecare. Daca il hranim la un moment dat, am dat de dracu. Te face sa crezi ca esti extraordinar. Ca poti sa-i bati pe toti daca prinzi o zi buna. Si daca virusul te domina si nu iti permiti, te ruineaza. Daca iti permiti iti acapareaza sufletul.

Daca un tanar vrea sa faca o cariera in motorsport, ce sfaturi ar trebui sa primeasca el? Nu te baga, o sa te stoarca de toate vlagile? Sau, vezi ca performantele nu iti aduc niciun ban? Sponsorii iti aduc? Si pe ei nu ii intereseaza rezultatele ci imaginea? Asta ar trebui sa stie?

 

Intr-un fel, nu strica sa stie in ce se baga si ca motorsportul nu e doar nebunia de a merge tare si de a pregati masini in garaj pana dimineata. Cred ca cel mai bun sfat pentru cineva care vrea sa intre sau care poate chiar a intrat deja in iuresul motorsportului este “construieste-ti un plan B!”

 

Da, dragilor. Cine esti si ce poti sa faci pentru sufletul tau daca nu mai mergi la curse? Si nu ma refer la locul de munca. Toti au loc de munca in afara curselor. Sau aproape toti. Problema e alta. Ce te mai poate hrani la fel de mult precum cursele? Pescuitul? Trasul cu arcul? Colectionarea de timbre? Linistea din gradina casei de la tara? Ce iti poate da aceeasi lumina pe fata atunci cand te intalnesti cu prietenii care stiu ca ai pilotat? Vor avea in fata lor un om infrant “Stii ca a fost pilot de curse mai demult?” vor spune ei? Sau vei fi un om plin de viata, satisfacut, care acum se delecteaza sa colectioneze discuri vinyl si isi creste copii cu bucurie?

Alegerea ii apartine fiecaruia, dar eu cred ca un plan B, e necesar. Cel care te face sa cazi in picioare. Cel care iti vine in minte atunci cand esti cu masina in pom si astepti platforma ACR de remorcare intr-o liniste perfecta. Iti spui “Asta este, a fost misto. Ma duc acasa, in garajul meu, imi iau undita si plec doua zile in Delta”.  E adevarat. Un om care nu are alternativa va renunta mai greu, va gasi resurse unde altii nu vad nimic si va continua cu o indarjire specifica celor care nu au nimic de pierdut. Sau au totul de pierdut. Dar acum, sincer, asta e sfatul unui jucator profesionist de poker? Pariaza tot pe o mana? De fiecare data?

 

Marco Tempestini mi-a facut complimente uriase in ultima vreme. Programul de viteza in coasta imi este asigurat tot anul. Costi este hotarat sa mergem pana la capat sezonul asta cu raliurile. Sunt pe val. Dar la anul nu stiu ce va fi. Si daca nu vor fi curse, ce va ramane de pe valul de anul asta? Cuvintele lui Marco. Atat. Si ele poate vor fi auzite de altcineva care s-a inversunat sa isi fac loc in curse si se va simti cel mai special om din lume. Asa ca mai mult ca oricine am nevoie de un plan B.

 

Din fericire nu e doar unul. Sunt doua. Cartile, pianul si Olanda. 🙂 Ups, sper sa cad in picioare.