Un spargator de banci a fost intrebat de ce s-a apucat sa jefuiasca banci? El a raspuns ca nu a fost greu sa decida ce are de facut. Ii trebuiau bani si primul lucru care i-a venit in minte a fost ca banii sunt la banca.

 

Un raspuns onest care ne duce cu gandul la copii. Ei sunt cei care ne dezarmeaza cu sinceritatea lor. Daca vei intreba un copil ce a fost in capul lui cand a sarit in apa adanca fara sa stie sa inoate el s-ar putea sa-ti raspunda ca a vazut ceva ce-i placea pe malul celalalt. Asa ca s-a hotarat sa incerce sa ajunga acolo.

 

Cand te gandesti ca nu ai destui bani sa te dai  in cursele de masini nu prea iti vine sa te gandesti ca o sa-i obtii din sponsorizari cum de fapt ar fi logic. Ci mai degraba ca o sa-ti fie greu sa tot pui de la tine. Infractorul si copilul ti-ar spune “ tipule, nu ai bani sa te dai la curse? Du-te sa ia-i de undeva. Nu sta ca prostul!” Ok, mai sunt si cei care cu o nonsalanta totala au impresia ca sponsorizarile vor veni de indata ce o sa intre intr-un birou si o sa spuna “ Buna ziua! Eu sunt pilot, am venit sa va ofer deosebita oportunitate sa investiti un milliard de lei in mine! Unde e casieria?”. Astia se linistesc destul  de repede si trec cat ai zice peste in tabara opusa. “Totu-i de rahat in tara asta, nu se investeste, nu exista viziune”. Ceea ce e de fapt adevarat indiferent daca ai sponsorizari sau nu. Tara asta e de rahat. Punct.   

 

Mai sunt cei foarte putini care gasesc in ei taria sa ramana pe metereze si sa-si faca mana cu cereri de sponsorizari. Ca orice profesie si acest mestesug se perfectioneaza si se cizeleaza in timp. Nu zic ca eu am invatat cum se face meseria asta dar parca incep sa mi se contureze niste reguli.  Totusi pot sa spun cu mana pe suflet ca am avut mai mult noroc decat perseverenta.  Si intr-un fel asta ar trebui sa ma faca sa tac si sa nu ma dau mare analist de … ma rog… ce se invarte in jurul masinilor de curse. Ei bine, nu tac. Poate cuiva ii va fi de folos vreo fraza din nebunia asta si atunci a meritat.

 

 

Revenind, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tu ai o masina de curse, ai ceva talent, nu esti chiar prost, stii sa deschizi gura si vrei sa participi in continuare. Ti-a intrat virusul in suflet si acum te macina nevoia asta pacatoasa. Te duci si incerci sa faci rost de bani. De acolo de unde crezi ca ti se va da. Si pana la urma ar trebui sa-i primesti. Ar trebui. Dar cum spuneam, pentru ca suntem in tara asta, s-ar putea ca inainte ca tu sa vezi vreun leu  sa primeasca sponsorizari norocosi ca mine, tupeisti ca … nu zicem cine sau pilosi ca… iar ne abtinem. Numai tu nu.  

 

E adevarat ca nici spargatorul de banci si nici copilul nu au ajuns unde au vrut. Dar unul din ei s-a tinut de promisiune si a spart o banca iar celalalt nu s-a lasat intimidat de obstacole. Daca infractorul si-a riscat libertatea ca sa-si faca damblaua si copilul si-a riscat viata doar pentru ca pe malul celalat era o creanga care i se parea interesanta,  care sunt acele piedici de netrecut pentru tine de ai renuntat dupa trei refuzuri sa mai bati la usi?  

 

Ai vazut, Raul Badiu a reusit dupa fix o suta de mailuri sa prinda potul! Ia da-I click pe linkul asta! Daca nu esti dispus sa iti iei in freza macar o suta de refuzuri poate ar trebui sa pui la indoiala pasiunea ta pentru cursele de masini.

 

Da, stiu cum suna ce tocmai am spus. Eu, unul, in locul tau as zice “ Ia mai du-te tu in *&#@$  %^tii”. Deci,  daca nu esti de acord gandeste-te ca aceste randuri le-am scris mai mult pentru mine. E ca si in bancul acela cu tata care-si plimba bebelusul cu caruciorul si isi repeta incontinuu “Sergiu, fii calm, Sergiu fii calm” si la un moment dat un trecator ii spune “Domnule, de ce ii tot repetati copilului sa fie calm, asa sunt bebelusii, plang si sunt neastamparati cand sunt mici” iar tatal ii raspunde “Sergiu sunt eu!”