În arşiţa cockpitului

Echipajele celor 161 de maşini care au luat startul în ediţia 2012 a Raliului Dakar, când caravana a pornit – la 1 ianuarie – din Mar del Plata spre linia de sosire din Lima, au avut de înfruntat o mare provocare. După mai bine de 8.300 kilometri şi 15 zile mai târziu, mai mult de jumătate din echipaje au fost obligate să abandoneze. Încă o dată, cel mai dur raliu din lume şi-a tras partea leului.

 

În momentul în care au ajuns la sosire, fiecare pilot al principalelor cinci echipaje a petrecut aproape 40 de ore în spatele volanului – au căutat cel mai bun traseu pe parcursul celor 14 probe speciale, s-au ferit de problemele de natură tehnică, au ţinut adversarii la respect şi au înregistrat cel mai bun timp. 40 de ore de stres la cote maxime. Dar ei au fost cei norocoşi. Piloţii din partea a doua a clasamentului s-au aflat în cockpit pentru mai bine de 80 de ore.

 

 

Echipa din spatele echipei

În noiembrie, echipa X-raid a trimis, cu vaporul, peste 50 de tone de materiale, destinaţia fiind America de Sud. Această logistică a inclus cele cinci MINI ALL4 Racing şi pneuri de rezervă – în total 500 de bucăţi -, precum şi nenumărate piese de rezervă necesare din cauza gradului de uzură pe care materialele îl suportă în cel mai dificil raliu din lume.

 

Zece camioane de asistenţă au fost în acţiune pentru echipa X-raid de-a lungul Raliului Dakar. Acestea s-au alăturat caravanei Dakarului, care s-a mutat de la o etapă la alta pentru ca echipa să-şi poată ridica un nou bivuac aproape în fiecare zi. Camioanele nu conţin numai piesele de rezervă, ci şi birouri, ateliere şi bucătării care au rolul de a face echipa să se simtă ca acasă.

 

Acesta este un factor important: condusul modelelor MINI ALL4 Racing nu este singura operaţiune care necesită o cooperare maximă – echipa de asistenţă este şi ea ocupată de dimineaţă până seara. Pe timpul nopţii, maşinile sunt pregătite pentru startul din dimineaţa următoare. Şi toţi cei care muncesc din greu trebuie să fie pregătiţi la cote maxime. Din acest motiv, echipa X-raid a luat în containere mai bine de 11.000 de meniuri. Şi pentru că în Dakar nu există nici curăţători stradali, nici colecţionari de deşeuri, echipa a pus în bagaj şi 500 de saci imenşi pentru gunoiul menajer.

 

 

Raliul extremelor

Raliul Dakar este unul al extremelor. Nu doar oamenii şi maşinile îşi ating limita supremă – atât peisajul întâlnit de-a lungul celor peste 8.000 de kilometri, cât şi traseul sunt fenomenale şi contrastează de la o zi la alta.

 

Prima zi a competiţiei a purtat sportivii de-a lungul fantasticelor plaje de pe coasta Oceanului Atlantic, cu punctul terminus la Santa Rosa de la Pampa. Ziua următoare, traseul a devenit mai prăfuit, iar terenul a fost unul mai accidentat, după care piloţii au avut de traversat anumite secţiuni cu apă şi mocirlă în drum spre Chilecito.

 

În ziua a cincea, dunele albe de la Fiambalá au urmat unor secţiuni cu macadam şi nisip roşu. Apoi au venit Anzii, şi odată cu ei zăpada, a cărei victimă a fost proba specială din ziua a şasea. După aceea, peisajul a cuprins nisip, nisip şi iarăşi nisip în cea mai aridă regiune de pe mapamond, Deşertul Atacama, până când Raliul Dakar a ajuns, în cele din urmă, la ţărmul Pacificului, în Iquique.

 

MINI All4 Racing

Dar ce se află sub caroseria acestei uzine a Raliului Dakar, care şi-a dovedit deja capacitatea de a evolua la cel mai înalt nivel de-a lungul numeroaselor teste şi a celor două săptămâni de competiţie? “În mare parte, maşina se bazează pe modelul original”, a declarat directorul general X-raid, Sven Quandt, “chiar dacă are dimensiunile mărite cu cinci procente”. În cadrul acestui volum suplimentar, echipa X-raid a utilizat experienţa acumulată la ediţia 2011 a Raliului Dakar pentru a optimiza capacitatea maşinii de a fi performantă atunci când se confruntă cu provocările acestui clasic al anduranţei.

 

Creat pentru raliuri.

Nu mai trebuie menţionat că sufletul acestui MINI ALL4 Racing este motorul. Propulsorul twin-turbo, cu o capacitate de 2.993 centimetri cubi, este bazat pe motorul de serie BMW şi generează peste 315 CP la 4000 rpm. Aceasta face ca MINI ALL4 Racing să atingă o viteză maximă de peste 180 km/h. Astfel, piloţii au avut posibilitatea de a rula cu acceleraţia la maximum, în special pe probele speciale rapide din deschiderea ediţiei 2012 a Raliului Dakar, care în mare parte s-au desfăşurat pe un teren compact.

 

“Şasiul modelului MINI ALL4 Racing furnizează baza perfectă pentru modificările necesare utilizării în raliuri”, a declarat Quandt. “Ampatamentul versiunii de serie era deja unul corespunzător, iar MINI este recunoscut ca un automobil destul de lat. Aceasta a însemnat că a trebuit să facă doar câteva modificări.” Un cadru cu structură tubulară a format caroseria, în timp ce fibra de carbon este elementul dominant al şasiului. Structura în caz de răsturnare este realizată din ţevi de oţel standard, cu diametrul de 50 milimetri, şi în mare parte este ataşată caroseriei. Celula anexată a pasagerilor este singura componentă a maşinii care nu poate fi scoasă, în timp ce restul lucrurilor pot fi dezasamblate separat în părţi individuale. În interiorul maşinii, există un bord separat pentru pilot şi pentru navigator. Este locul de unde îşi iau toate informaţiile cu privire la performanţele maşinii.

 

 

 

Schimbarea vitezelor, aproape fără ambreiaj.

 

MINI ALL4 Racing este echipat cu o transmisie secvenţială, cu şase trepte, cu şase viteze pentru mers înainte şi una pentru marşarier. Când maşina se pune în mişcare, vitezele sunt schimbate cu ajutorul unui ambreiaj AP Racing, un ambreiaj sinterizat din producţia de serie. Odată ce maşina este în mişcare, este posibilă schimbarea vitezelor fără utilizarea ambreiajului. Aceasta contribuie la o economie de timp.

 

Şasiul MINI ALL4 Racing este şi el o capodoperă. Quandt îl descrie ca fiind “extrem de complex”. “Foarte puţine şasiuri sunt supuse unor asemenea provocări. Prin comparaţie, Formula 1 sau Campionatul Mondial de raliuri sunt soluţii simple.” Amortizoarele de la MINI ALL4 Racing pot fi configurate pentru viteze ridicate sau joase, în timp ce şi ruliul maşinii poate fi ajustat.

 

Pentru că tijele pistoanelor se mişcă până la şapte metri pe secundă (Quandt: “aceste date sunt de patru-cinci metri la MINI WRC şi de aproximativ un metru la un monopost de Formula 1), frecarea implicată necesită şi un nivel ridicat de răcire, în special la viteze mari. Din acest motiv, amortizoarele sunt echipate cu un rezervor care răceşte uleiul pentru acestea (patru pe fiecare puncte).