Cum faci o analiza a unui sezon competitional? Pentru ca trebuie sa o faci! Daca e sa iei toti concurentii, ii poti pune in niste grafice atat de frumoase incat se vor minuna si ei de parcursul lor. Dar daca este sa iti faci tu o diagrama sincera a felului in care ai performat, cum faci? Te bagi cu raceala in aceleasi histograme si te uiti cu un zambet idiot la linia punctelor tale care e deasupra celorlalte?… Si iti spui “mama, ce bine am mers”?
Pe hartie, lucrurile pot parea cu totul altfel decat sunt ele in realitate. Intr-adevar, clasamentele se fac din puncte si nu din viteze maxime, bani sau victorii de etapa. Lectia asta se pare am stiut-o cel mai bine, anul asta. Dar totusi…
Adaptarea la nivelul majoritatii ne face sa nu iesim din schema si sa batem mult pasul pe loc pana sa inaintam cu putin. E drept ca toti spun ca vitezele au crescut de la an la an. Dar aceeasi spun ca suntem departe de ce se intampla in afara. In acest sens un Mihnea Dutescu e o gura de oxigen pentru campionat. El nu merge ca noi toti, in functie de ce vede pe tabelul timpilor. El merge cat poate el de tare. Si daca ar fi sa-l bata pe Hora nu s-ar sfii. Aproape toti ne-am opri din a mai forta daca am vedea ca suntem sus. Duta nu. Si felul acesta de a concura trage in sus pe toti. Ne da doua palme, ne obliga sa ne dezmeticim si sa gasim secunde unde credeam ca nu mai gaseste nici Puiu Rusu.
In felul asta, eu m-am adaptat la ce am crezut eu ca reprezinta un loc bun in clasament. Nu m-am dus catre mai mult. Nu mi-am stors creierii sa mai scad o secunda cand am vazut ca sunt al doilea la 2 roti motrice. Mi-am spus ca e chiar foarte bine. E un semn de maturitate sa stii cand sa nu mai fortezi…. sau unul de lasitate.
Daca as fi incercat sa fortez limitele, as fi riscat sa ies afara. Si Duta a pierdut titlul la debutanti si alte rezultate din aceasta cauza. Dar pe de alta parte el e pilot iar pe langa el eu sunt un statistician sau un forecaster. Si chiar daca histogramele mele arata bestial, simt un gust amarui al unei suficiente. Iar noi nu avem voie sa simtim suficienta. Daca nu ti-e foame de mai mult, inseamna ca nu esti sportiv. Du-te acasa si uita-te la fotbal!
O sa spuneti ca nemultumitului i se ia darul. Nu sunt nemultumit. Dimpotriva. Dar daca niste rezultate bune te fac sa te culci pe lauri, te poti trezi ca anul urmator esti batut mar de tipi ca Duta, Stratnic, Marius Petre, Sanu si cu Badiu si ca metoda ta matematica nu se mai aplica iar ei nu mai abandoneaza, nu li se mai strica masinile si merg mai tare ca tine pe fiecare viraj. La toate etapele!! “Tai tai Andrei, ne-ai ars cand noi ne chinuiam sau incercam noi variante dar acum tu esti acelasi iar noi ne-am rezolvat problemele!”
Asadar, a fost un an bun pentru mine? A fost excelent. Se putea mai mult? Pe ici pe colo. Dar daca imi imaginez ca si anul viitor va avea castig de cauza acelasi sistem care se bazeaza doar pe perseverenta si puncte constante, s-ar putea sa ma insel. Asa ca congratulation 2011 strategy, you were the best! Long live the 2012 strategy, you have to kill your predecessor and be a different one!