Cand faceam atletism, eram printre putinii care nu vroiau sa traga de fiare sa-si faca muschi. Eram in crestere si stiam ca nu e bine sa fortez.  Nu prea luam nici vitamine dar asta nu a fost bine. Stiam de alti atleti care luau tot felul de substante ( una mai interzisa ca alta ) dar imi spuneam ca e treaba lor, corpul lor si nu faceam pe moralistul. Interesant este ca nu am avut niciun control antidoping in toti anii in care am tot fost pe la diverse concursuri. Sau nu a fost tras biletelul cu numele meu. Cine stie?

 

Din gimnaziu am trecut la liceu si am inceput sa am rezultate dar in acelasi timp a inceput nebunia cu scoala. Inca eram pe vremea cand lumea avea conceptia foarte clara ca ori faci scoala ori faci sport. Amandoua nu se poate.  Aia buni la invatatura isi bateau jos de sportivi ca sunt inculti si prosti iar sportivii ii desconsiderau total pe tocilari. Eu eram din ambele tabere dar daca stau sa ma gandesc bine imi placea mai mult cu sportivii. Erau mai dintr-o bucata. Mai sinceri. Aveau un target nobil. Plus ca daca ajungeai primul la sosire nimeni nu prea putea sa iti ia locul. La scoala se puteau rezolva si note, si admiteri si toate. Meditatiile si pilele… cand ma gandesc imi vine si acum sa-i sparg capul profului de matematica.  Oricum, am auzit ca a ajuns la spitalul de nebuni ( nu glumesc ).  Sper sa-si gaseasca sfarsitul acolo, singur, intr-o lume populata de privighetori, paianjeni, napoleoni si fantome. 

 

Asa ca nu am facut nici scoala cum trebuia si nici sport de performanta.  Cand m-au prins cu culegerea de probleme de matematica sub perna in cabana la un concurs de ski mi-au facut un scandal monstru.  Cum ai mei erau profesori, mi-au inoculat de mic importanta scolii in viata asa ca am lasat-o cu sportul mai moale si m-am concentrat pe scoala. De fapt, nu m-am concentrat pe nicio scoala. Pur si simplu am renuntat la atletism.  Tocmai ce imi facusem baremul pentru nationale la saritura in lungime cand am rarit-o cu antrenamentele. La naiba, cu saritura aceea avem locul patru. Asta este.

 

Acum imi pare rau ca nu m-am tinut mai tare pe pozitii. Se putea face si scoala si atletism. Si cu atat mai mult cu cat imi pastrasem energia pentru seniorat. Atunci urma sa am performantele. Pentru ca, tineti minte, eu nu fortasem deloc rezultatele la juniori. Cu alte cuvinte, m-am pastrat pentru ceva ce nu s-a intamplat niciodata.

 

 

Din cand in cand ma prinde un gand sa ma reapuc de atletism. Pentru cinci minute, e un feeling minunat sa te imaginezi in blockstart. Pe de alta parte, e o aberatie. Sa te gandesti ca la 34 de ani poti sa mai prinzi vreun rezultat. Dar asta nu inseamna ca nu as putea sa incerc sa ajung macar sa concurez la un decatlon. Da, prieteni, decatlon. Proba probelor.

 

Asadar, la 34 de ani nu prea mai ai ce cauta sa reincepi vreo proba de atletism chiar daca pot sa ma gandesc la cativa sportivi care au performat si dupa varsta asta. Poti insa sa te fofilezi de la efortul fizic si sa faci motorsport. Iar sar cativa “emancipati” in sus care spun “ Bine ca esti tu destept. Cum sa te fofilezi de la efortul fizic. Tu nu stii cata pregatire au aia din wrc, cat antrenament fac ei?!”. Stiu, dar sincer nu putem compara o tura de sauna intr-un cockpit chiar si daca nu ai servodirectie cu 400 de metri plat sau 3000 obstacole. Va calmati, va asezati inapoi la simulator si ii dati enter pe quick race.

 

Asa ca la varsta asta dintre varste eu imi umplu golul lasat de abandonul atletismului cu niste cupe din campionatul national de viteza in coasta. Si regretele sunt mai usor de dus in felul asta. E drept ca in motorsport ai multe de studiat. Poti sa fii un adevarat erudit iar nformatiile tehnice si nu numai sa-ti fie de mare folos. Nu doar mana de pilot. Eu am ales insa sa ma dau si mai mult de partea celor care nu “tocesc” si aproape ca am fugit din calea invataturii in motorsport. Tot ce stiu e ce am auzit de asa de multe ori ca nu putea sa nu se inregistreze. Asa ca in cadrul acestei familii care se cheama Motorsport, eu fac parte din categoria incultilor.

 

Si uite asa, fara nicio legatura cu nimic, inainte de ultimul weekend de coasta din anul asta, sunt chemat la federatie. “Maine esti chemat la sediul federatiei. Ai grija sa bei multe lichide!”. “Pfff, dar ce? Nu aveti apa la federatie si nici aer conditionat?”. Adica era vorba sa vina un nene si sa duca niste sticlute cu pipi la un laborator sa vada daca nu cumva m-am dopat. “Pai bine, fratilor, cand imi dadeam duhul la crosuri, la 800 de metri, lungime, viteza si aruncarea oinei, nimeni nu m-a verificat! Princhindelul asta arunca cam mult cu mingea si sare prea departe pentru betele alea pe care el le numeste picioare … ar fi trebuit sa spuna de multe ori oficialii”.

 

Verificarea asta antidoping la trei zile dupa concurs in cazul pilotilor e cam aiurea. E ca si cum ai verifica un boxeur dupa meci daca are ph-ul corespunzator, cand el de fapt a avut o potcoava in manusa.

 

Sincer, mi-a facut placere sa fac drumul pana la sediul federatiei si daca mi-ar cere as merge din trei in trei zile la verificari. Stiu de asemenea ca nu FRAS a cerut aceste analize. E totusi interesant ca intr-un sport in care masina face 80% din parformanta sa verifici sanatatea pilotului iar “anabolizantele” cu care sunt injectate masinile sa treaca in permanenta neverificate.

 

Nu stiu cum ar fi fost daca eram atlet si eram chemat la federatia de atletism ca sa fac un “pipi”. Sunt sigur ca nu as fi fost la fel de relaxat, nu as fi fost in stare sa umplu sticlutele si nu as fi avut o relatie atat de lejera cu oficialii de acolo. Ceea ce poate atrage suspiciunea ca am pile la federatie. Acelasi gen de pile pe care le aveau unii elevi cu profii si directorii. Ei bine, de lungul timpului m-au enervat multi pilosi dar au fost si cativa elevi care invatau chiar daca aveau si pile in caz de avarie.  Daca eu sunt vazut acum ca unul din acest gen de pilosi, nu poate decat sa-mi convina pentru ca intotdeauna i-am invidiat.