Prin februarie, mi-am pus masina la vanzare. Nu la misto, nu ca sa vad cat primesc pe ea. Chiar am vrut sa o vand. La fel a facut si Luci Lopazan. A participat la cateva coaste, nu a mers rau deloc dar si-a pus si el masina la vanzare. Masina de concurs. Un Clio de grupa A3. Tzipla. Omul chiar isi ingrijeste masina.

 

 

Amandoi, unul mai demoralizat ca celalalt, ne vaicaream la telefon o data pe saptamana, cat e de nasoala treaba cu cursele. Cum am ajuns sa ne vindem pasiunea pentru cateva mii de euro si cum o sa stam pe margine sa-I privim pe cei cu bani sau cu sponsori.

 

 

Dar lucrurile au luat o turnura miraculoasa. Inainte cu doua zile sa inceapa sezonul eu am primit raspuns pozitiv de la doi sponsori iar Luci Lopazan, sau Lopanezu’, cum i se spune, a primit si el o veste asemanatoare.

 

 

 

Si in felul asta ne-am revazut in formula noastra preferata la Campulung. Amandoi pentru prima oara cu sustinere concreta din “afara”. Si ne-am descurcat amandoi foarte bine. El a reusit cu o masina cu cutie lunga sa ajunga pe un podium dificil cu George Grigorescu iar eu… deja povestea e veche.

 

 

La Alba Iulia, Lopanezu a venit cu o masina upgradata. Adica cu o cutie scurta. Si ca sa nu fie discutii cine, ce si cum, s-a instalat fain-frumos pe prima pozitie la debutanti. Asta a fost sambata. Duminica a fost batut tot de un Clio dar care are cutie secventiala. O mica, mare diferenta. Nu mai vorbim de celelalte doua clasari pe locul doi la A3, in ambele zile.

 

 

Si uite asa, Lopanezu nostru a schimbat macazul si s-a pornit cu incredere intr-un sezon 2011 pe care are toate sansele sa-l termine cu rezultate foarte bune. Si toate astea din cauza ca lucrurile nu au mers asa cum am preconizat. Adica prost. Eu ii am pe baietii mei de la DKR si La Service iar el are Klar-ul de partea lui.

 

 

Daca ne-ar fi intrebat cineva in urma cu cateva luni, am fi facut pariu ca scenariul asta nu se poate intampla. Si am fi perdut. Ceea ce totusi e o infrangere foarte dulce!