Si, ce ti-ai propus pentru anul asta? Suntem cu totii intrebati zilele astea. Daca as fi cu capul pe umeri as spune motorsportului multumesc frumos, mi-as face bagajele si as pleca in strainatate. Sa traiesc bine, sa ma plimb cu bicicleta, sa mi se zambeasca, sa imbatranesc cu incetinitorul. Dar eu nu sunt cu capul pe umeri. Sau cel putin nu destul de mult ca sa-mi pun un plan sanatos in aplicare. Ci doar atat cat sa ies la mal cand ma afund din propria prostie. Sau lene.

 

Asa ca in schimb, eu am zis motorsportului “draga dama scumpa ce esti, vrei nu vrei, ne casatorim!” Si in felul asta, weekendurile vor bubui, banii nu vor fi indeajuns niciodata, gradinile adversarilor vor fi vesnic mai verzi iar cei de langa mine vor spune mereu “Ce sa-i faci, asa e el. Asta il face fericit!”. Bine, bine, dar cat poate sa dureze? Ca nu prea are cum sa fie pana la final. Pentru ca nevasta asta, cand nu te mai tine instalatia ( cum a spus Titi Aur ), te arunca in strada fara nicio remuscare.

 

Asadar, la 35 de ani, cu doua titluri de campion in buzunar la fel de valoroase in marea schema a motorsportului precum o cartela uzata de metrou, ce drac de planuri sa-ti faci pentru viitor? Ca vei face inca un an? Inca o cartela poate? Ca la 40 ai putea sa-l ajungi pe Keleti? Si la 43 pe Porcisteanu? Cei de acum, bineinteles. Nici vorba. Nu zic ca nu se poate. Dar nu poti sa ai planul asta. Nu e un plan. E un vis. Si nu poti sa-ti propui sa-ti traiesti un vis. Ci eventual sa incerci. Dar cum suna “Anul asta o sa incerc sa ma dau la un raliu. La anul sa fac tot campionatul si daca totul merge bine, in 2015 poate o sa ma bat pentru un podium la clasa 9”? Ehe, Mitrasca, ca sa te bati la clasa 9 iti trebuie cohones si money. Iar tu nu prea le-ai avut in acelasi timp. Unde mai pui ca baietii cu experienta vor sterge cu tine pe jos?!

 

Stop. Undeva in cuvintele de mai sus s-a strecurat o mica eroare de judecata. Acolo unde rezultatele au fost inzestrate cu o asa mare importanta incat au paralizat toate bucuriile. Nu rezultatele trebuie sa fie magnetul motorsportului. Ci cursele in sine. Nu dorinta de a fi campion mi-a adus podiumurile si bucuriile ci nevoia de a fi la toate etapele.

Cand l-am vazut pe Delecour in ce forma fizica e si ca ia titlul in Romania cu atata naturalete mi-am zis ca mai pot fi 15 ani de curse pentru mine. Dar locul sapte a lui Delecour la Janner Rally nu e nimic pe langa locul 12 luat de Stig Blomqvist pe un Evo IX. Stig are 66 de ani. Da, ai auzit bine, 66. E adevarat ca Stig probabil ca piloteaza in somn mai bine decat voi putea eu in realitate dar asta nu ar trebui sa influenteze cu nimic fericirea in interiorul casniciei mele. 

 

Cand incepi antrenamentele de atletism pentru proba de 400m, la 12 ani, afli ca la 35 s-a cam terminat cu sportul de performanta pentru tine. Si esti un copil de 12 ani care inca isi da cu stangu-n dreptul. Eu am 35 si abia am inceput un sport. Stig are 66 si inca mai poate. Asa ca, cu capul pe umeri sau nu, oricat de multe fire albe ai, motorsportul iti da sansa sa-ti invingi varsta. Culmea, cu o generozitate foarte rara printre sporturi. Sa fie clar, iti da sansa, nu iti teleporteaza masina la finis.

 

Asadar, impacat cu gandul ca mai am ceva timp in care sa ma bucur de pasiunea mea, ma gandesc cu frica la ce am spus aici. Pentru ca eu am pilotat doar la coasta iar acum vorbesc de piloti de raliu. Si numai unul si unul. In plus, daca viteza in coasta e o dama pe care sa o duci o data pe luna la Opera si de doua ori la teatru, raliul e o ducesa care iti pretinde Opera din Viena cel putin o data la doua saptamani.

 

 Deci ce planuri am pentru anul asta? Simplu. La un moment dat o sa merg in luna de miere … chiar daca pentru moment tot ce pot sa-i ofer noii mele sotii e un film la cinema. Miercuri, cu codul de la orange.