Am abandonat pe PS11-Santa Max2 cand mai aveam putin si terminam cel mai dur raliu din cate exista. Nu am abandonat pentru ca am mers tare si am lovit stalpul naibii. Ci pentru ca masina era ranita dupa un contact cu un ciot pe PS10 – Gatu Berbecului si a cedat. Roata din dreapta fata statea cracita si probabil ca bratul era indoit si planetara tensionata. Costi m-a intrebat “Tu ce zici, cum sa mergem pe coborare?”. Eu am raspuns ce i-am spus tot raliul si probabil ca incepusem sa-mi pierd credibilitatea “Vom merge incet”. Nu i-a convenit. Spectatorii, experienta, nevoia de a parcurge cat mai multi kilometri in regim de cursa, frustrarea ca a mers precaut si nu la maxim pana atunci imi erau potrivnice.

 

Asa ca invevitabilul s-a produs. Sau cum ar spune Jay Z ”The necessary occurred”. 27 de puncte in clasamentul debutantilor. Podiumul de la Sibiu in fata a zeci de fotografi. Podiumul care nu era doar al lui Costi, era si al meu. A ales sa mearga tare si masina nu a tinut. Daca mergeam mai incet, tinea. Si acum eram fericiti. Si in loc sa fim pe locul patru eram pe doi in clasamentul debutantilor. 

 

Pe PS 3 pe care am mers in regim de etapa, Costi a mers mai tare. Sa verificam dictarea si cum sta masina. Chiar daca era ridicata si planetarele trosneau. Pe Santa Max am prins tot regim de etapa. L-am ajuns din urma pe cel din fata  cu toate ca erau trei minute intre concurenti la start. La Shakedown, Costi era sa bage masina in sant dupa finish-ul probei pentru ca testa pe coborare. Tot timpul, eu ii ziceam sa o lase mai moale, mai incet.

Deci e normal ca m-am suparat pe el.  Sunt si rezultatele mele, e si gustul amar si asocierea pe care incepem sa o facem intre raliu si esec, banii cheltuiti aiurea si multe alte rele care decurg dintr-o abordare fara strategie. Culmea, un echipaj care ma are in componenta sa nu tina de cont de o strategie indreptata catre sosire, catre rezultat! Un sportiv nu este doar un concurent care trage tare in orice situatie. E un concurent cu viziune, cu un scop. Iar noi parem ca doi tampiti cu resurse care se duc la raliu sa-si faca damblaua.

 

Ei bine, nu e chiar asa. In cei trei ani cat am concurat de capul meu la coasta am fost focusat pe rezultat mai mult ca oricare altul. Si strategia mi-a reusit. Anii petrecuti pe pista de atletism, pe partiile de ski, pe terenul de baschet si-au spus cuvantul. Am prins rezultate mai bune decat mi-am imaginat vreodata. Insa am sacrificat experienta. Nici in ziua de azi nu stiu sa-mi setez suspensia la Ibiza mea. Nici azi nu stiu ce gume sa-mi pun, cum sa abordez unele viraje. Si fac gafe mari. Tocmai pentru ca am fost tot timpul chitit pe rezultat. Sa scot ce pot mai mult din cursa asta. Din campionatul de acum. Sa experimentez era un risc. Putea sa-mi iasa sau nu. Puteam sa ies afara si asta nu mi-am permis.

 

Costi si-a permis. Si isi permite in continuare. Eu as fi terminat probabil Raliul Clujului pentru ca mergeam incet pe ultimele probe pana la limita sa ma ajunga Badiu cu Dacia. La fel, sunt sigur ca am fi terminat Raliul Sibiului daca as fi mers eu la volan pe Santa Max2. Diferenta intre mine si Costi este ca la anul, cand probabil va veni cu o masina mult mai buna, experienta lui va fi cat de bogata poate sa fie cea a unuia care concureaza de un an la raliu. Eu ma uit la finalul raliului si la finalul anului. El se uita la anul viitor. Eu in permanenta il temperez, el vesnic are nevoie sa mearga tare. Cu mici exceptii. Astfel  sansele lui sa se bata cu cei de sus si sa termine raliurile vor fi mult mai mari decat ale mele. Uitati-va la Alex Filip, cat de important credeti ca a fost accidentul din urma cu doi ani pentru rezultatul de anul asta?! Pe una din trecerile pe Santa Max l-a batut si Badiu cu Loganul. Dar Alex nu s-a uitat la timpi ci la finis. Si clasamentul vorbeste pentru experienta lui. Si nu e unul dintre cei care daca le pui un rival cu masina similara, isi ia bataie cu ceasul de la gara. La fel va stii si Mr Stratnic in 2013. Va stii limitele sau va fi mult mai aproape sa le intuiasca si va avea foarte viu in minte abandonurile si cauzele lor.  

Eu nu as fi ajuns sa le stiu, sa le experimentez. Si atunci cine a avut dreptate, eu sau el? Dintre “hai sa terminam, hai sa mergem incet” pe care o spun ca o moara stricata si “experienta, experienta, e important sa mergem cat mai mult sa acumulam experienta” oare care e mai productiva pe termen lung? Daca acceptam ca sunt foarte mari sansele ca abandonul de anul asta sa ne salveze de unul anul viitor, e clar ca nevoia de a merge cu viteza (aparent fara discernamant) a lui Costi este strategia cea buna. No strategy can be a strategy! Mai ales pentru debutanti. Dar nu uitati, nu incercati asta decat daca aveti resursele necesare!