Erau o haita de pitbuli. Unii faceau parte din nucleul permanent altii intrau in gasca sporadic. Dar isi insuseau repede caracteristicile pitbulilor. Nu mai era nimeni ca ei. Existau si altii care faceau acelasi lucru dar cat timp haita asta se afla in actiune, nu prea aveau altii sanse. Cu toate astea pitbulii nu muscau concurenta. Dimpotriva, se aliau cu ei.

Daca se intampla un eveniment ei erau deja acolo. Daca urma sa se intample ceva in alta parte, simteau primii. Daca nu se intampla chiar nimic, hm… asa ceva nu se putea pentru ca atunci faceau ei sa se intample. Nu exista loc prea periculos. Daca asta era sub masina de concurs a lui Titi Aur in timp ce se rasturna, unul din pitbuli era acolo.

Seful lor era cel care i-a transformat pe multi din maidanezi sau pudeli in luptatori pur sange. Ei au facut din motorsport arta. Din raliuri au facut cultura. I-am vazut prima oara in 2005 cand m-au alergat pe probele de la Raliul Hunedoarei in timp ce caram genti cu laptopuri si cu obiective. Ca sa ajungem la un pod. La un nesuferit de pod intr-un sat din capatul lumii. Si acolo l-am vazut pe Marisca cum o tranteste in capul de pod. A plecat pe trei roti si a abandonat. Pe Grigorescu l-am vazut cum sparge un gard de beton si pe Marius Herascu cum se napusteste in acelasi cap de pod. De aia s-au dus ei acolo!

Pentru o scurta perioada de timp am umblat si eu cu haita asta.  Dar eu nu cred ca am fost un pitbul. Mai degraba un ogar. Pentru ca eu nu faceam poze ca ei. Am reusit cateva la nivelul lor din pura intamplare. Ei eu facut mii, zeci de mii. A fost o perioada tumultoasa din viata mea si mi-ar fi placut sa mai raman cu ei. Chiar daca rolul meu acolo nu era sa fac poze. Eu am ales sa plec departe, in Olanda. Nu regret decizia dar regret ca haita s-a destramat. Cu ei am fost la Rasnov sa stam intr-un canal in interiorul unui ac de par sa-l vedem pe Baldescu calare pe aproape 800 de cai. Cu ei am visat pentru prima oara despre cum ar fi sa pilotez. Si acum, ca am fost de cealalta parte a obiectivului stiu ca performantele din motorsport nu sunt cu nimic mai prejos de performantele din fotografie.

Oamenii in veste portocalii erau flamanzi, curajosi, inconstienti dar erau liberi. Pentru ca asta inseamna sa fii Freelancer. In topul meu foarte subiectiv al brandurilor, Freelancer e in top zece. Acolo cu SEAT, Caterham, Nike, Apple, TopGear, Carturesti, Cinemagia sau FruFru. Acum exagerez, nu? Deloc. Dan Besliu a reusit sa construiasca un brand. Dar el nu a ales niciodata calea cea mai simpla. Asa ca a daramat tot si a inceput din nou. Ce poate sa fie mai in spiritul motorsportului decat asta?