Category Archives: Dacia Logan Easy-R

Drive-test Dacia Logan MCV – 1.5 dCi – Easy-R

Dacia – un brand românesc, cu rădăcini franțuzești, miez autohton și viitor măreț

 

Încă de la începuturile sale în 1966, DACIA a apelat la ajutor franțuzesc pentru a reduce timpul între proiectare și lansare. Drept consecință, în 1968, pe porțile uzinei iese modelul Dacia 1100 – un model sub licență Renault R8. Primul șofer de Dacia a fost însuși Nicolae Ceaușescu – care specific stilului românesc nu a cumpărat-o ci a primit-o cadou. Și uite așa, cei 46 de cai putere marchează începutul unui lung drum către mașina despre care discutăm astăzi.

 

Modele Dacia au stat mereu în zona low-cost a pieței, încercând să ofere calitate decentă la cel mai mic preț. Fiecare iterație a modelelor s-a apropiat din ce în ce mai mult de filosofia asta, aducând inovații tehnice de pe modelele mai scumpe, într-o versiune proprie, pe modelele sale.

 

A urmat Dacia 1300, primita cu căldură de români pentru designul modern și motorul mai puternic. Dacia 1300 a avut o viața lungă și o avalanșă de versiuni – lux, break, ambulanță, fără scaune în spate, pick-up…a existat și o versiune SuperLUX disponibilă doar membrilor PCR. Cat de tare e asta! Ca la Ferrari – modelul este disponibil pentru a fi cumpărat doar de un grup exclusivist. Sunt sigur că mulți oameni au devenit membri de partid doar ca să își poată cumpăra o Dacia 1300 SuperLUX. Modelul venea cu o serie de dotări dezirabile, precum: radio din fabrică, scaune supraînălțate, oglinzi retrovizoare exterioare, oglindă cu poziție zi/noapte, parasolar pasager cu oglindă etc. Mai mult, era disponibilă inclusiv în versiune neagră. Epic.

IMG_0222

1979 a văzut lansarea legendarului 1310 – o Dacie care încă își găsește locul în garajul bunicului meu. Modelul venea cu o nouă grilă frontală, blocuri optice dreptunghiulare in fata si lampi de dimensiuni mai mari in partea din spate. De asemenea barele de protectie au fost modificate, insipirandu-se de la noua generatie a lui Renault 12, introdusa in 1975. Constructorul roman a efectuat o serie de imbunatatiri si la interiorul noului model 1310, prin implementarea plansei de bord redesenate si a noului volan. Devenind mașina vedetă a flotei Dacia, a primit numeroase îmbunătățiri de-a lungul timpului.

 

În 1985 Dacia a produs Lăstun – un model de oraș considerat un eșec al companiei, vânzările fiind decimate de problemele privind calitatea și prețul ridicat. A urmat Dacia 2000, un nou model exclusivist disponibil doar elitei partidului comunist. Acest model a venit cu geamuri electrice, scrumieră iluminată și regulator de viteză.

 

În 1995 Dacia lansează primul model 100% românesc. Fără aditivi, fără prezervative, fără coloranți. Gata cu franțuzismele. Vă prezint Dacia Nova. Din păcate, pentru că proiectarea a durat 10 ani, modelul avea un aspect învechit și a primit mai multe critici. Anul 2000 a venit cu o îmbunătățire – vezi Dacia Supernova – primul autoturism construit de Dacia care venea echipat cu aer condiționat și jante de aliaj. Motorul a fost înlocuit cu unul produs de Renault. Observați cum brandul se reapropie de originile franțuzești. Modelul a fost înlocuit în 2003 de Solenza, iar în 2004 s-a lansat marele Logan.

 

Cu fiecare îmbunătățire Dacia a adăugat opțiuni și tehnologie existentă pe modelele concurente mai vechi (dar, mai scumpe). Ușor ușor, Loganul a căpătat servodirecție, geamuri electrice, navigație, cruise-control, un ambreiaj decent, daylight-uri. Seria de inovații tehnologice a ajuns într-un final (cam ca articolul de față) la cutia de viteze automată.

IMG_0241

Cutie automată, robotizată, hidramată sau ce puii mei?

 

Dacia a adăugat în lista de opționale o cutie de viteze care elimină pedala de ambreiaj, pentru suma de 500 de euro. Știu cel puțin o persoană care urăște pedala de ambreiaj și ar plăti să o vadă torturată. Cutia de viteze schimbă singură, deci este automată, nu? Da. Doar că majoritatea cutiilor de viteze folosesc un sistem complicat pentru a asigura o schimbare rapidă a rapoartelor. Cutia de viteze EasyR este robotizată, ceea ce înseamnă că e mai aproape de o cutie manuală decât de o automată. Practic mecanica cutiei este la fel ca la cea manuală, doar că există un roboțel care acționează ambreiajul, un roboțel care selectează viteza și un roboțel care urlă la primii doi să își facă treaba în succesiunea corespunzătoare.

 

De ce nu face toată lumea așa atunci, dacă e mai ieftin? Pentru că ieftin vine cu un preț – durata schimbării unei trepte. Fiecare treaptă se schimbă în 1-1,5 secunde. Cel puțin așa pare. Dacă mergi liniștit prin oraș e posibil să nu observi delay-ul. Doar în momentele în care accelerezi mai puternic, datorită timpului măricel în care cutia își face treaba, experimentezi un gol de putere, un moment în care mașina pare vlăguită. Dacă ai fi avut treaba să mesteci în cutie sau să calci pedale, probabil că nu ai fi observat golul ăsta. Dar pentru că nu faci nimic anume, este foarte evident. Vreau să accentuez: este acceptabil pentru o cutie care nu se vrea sportivă, mai ales că nu tuturor le trebuie o cutie sportivă. În niciun caz celui care a cumpărat un Logan MCV de 90 de cai. E adevărat că pot fi momente în care te poate stresa problema asta. De exemplu, dacă vrei să te comporți ca un Bucureștean adevărat și vrei să schimbi banda tăind fața cuiva, dacă nimerești să calci accelerația când mașina tocmai schimba într-o treaptă superioară se va întâmpla următoare succesiune de evenimente: 1. Calci accelerația și virezi de volan. Accelerația nu răspunde pentru că roboțelul cel deștept a stabilit că pedala trebuie să aștepte să se finalizeze schimbarea de treaptă 2. Pentru că ai virat de volan, mașina a început să intre în bandă dar nu suficient de repede, iar mașina căreia i-ai tăiat fața se îndreaptă vertiginos către tine 3. Indiferent la decizile mașinii, calci mai tare accelerația sperând că poate când se va termina de schimbat viteza, vei putea compensa la timp 4. Se termină de schimbat viteza. Creierașul mașinii se întoarce cu fața spre șofer și observă că are pedala de accelerație apăsată adânc. Zice : „Aoleo! Aoleo! Ăsta vrea putere! Putere…multă putere…nu avem disponibilă…trebuie să retrogradăm o treaptă!” 5. Începe o nouă schimbare de treaptă, de data aceasta în jos, care omoară din nou accelerația 6. Șoferul căruia i-ai tăiat fața se infige cu mâna în claxon și începe să îți plouă cu înjurături, pe care să fim sinceri, le meriți.

IMG_0215

Ok. Acum e momentul în care unii din voi zic „Tipic românesc. Ce să aștepți de la o marcă care folosește ca logo un desfăcător de bere” Dar tot ce am demonstrat e că dacă te comporți ca un babuin în trafic, cutia asta de viteze nu e pentru tine. Probabil că nici permisul de conducere nu e pentru tine. Dar cum rămâne cu lumea civilizată? Pentru voi e o opțiune ieftină care te scapă de multe bătăi de cap. E extrem de relaxant și te face să ajungi seara acasă cu colțurile gurii un pic mai aproape de urechi. Și e 500 de euro!

 

Cutia preferă economia. Economia și turațiile mici. Pe bune, primul lucru la care m-am gândit e că au înghesuit un taximetrist sub podea care schimbă vitezele. Pe la 50 kmph mașina este în treapta a 5a (din șase). Turațiile mici fac mașina să tremure puțin, e adevărat, dar cu privire la economie…chiar funcționează. Am mers vreo 100 de km în oraș și vreo 600 pe autostradă la…o viteză ușor peste viteza legală în majoritatea timpului și…6l/100km. Sunt impresionat.

 

Concluzionez spunând că EasyR face banii. Este probabil cea mai ieftină cutie de viteze automată de pe piață. În consecință nu este cea mai bună, dar își îndeplinește cu brio datoria. Schimbările sunt line (lente, dar line), turația se sincronizează bine, creierașul electronic nu este ușor de surprins. Cu toate acestea nu este pentru oricine. Dacă activitatea ta presupune multe drumuri în oraș, în aglomerație, TREBUIE să bifezi opțiunea asta. Altfel, mai bine rămâi la manuală. În altă ordine de idei, acum așteptăm cu sufletul la gură Dacia Logan EasyHybrid.

 

P.S: Voiam să vă vorbesc un pic și despre mașină. Am fost cu mașina asta în Vama Veche și am dormit în portbagaj. Da….știu…nu mă judecați. Aș spune că nu e un hotel de 5 stele, dar este suficient de lung cât să poți sta cu ușa închisă fără să strângi din picioare (1,75m înălțime). Podeaua e cam dură, dar cel mai greu de suportat este faptul că banchetele nu se rabatează complet plat. Rămân la un unghi de vreo 30 de grade, ceea ce transformă dormitul într-o luptă pentru a găsi locul unde și corpul tău se frânge în mod natural. Plus că tabla se încălzește foarte repede în soarele dimineții. Deci, Dacia, atenție la condițiile de cazare că vă fac review negativ pe booking.com.