Vad pe un site de stiri un banner foarte interesant. “Cautam piloti” scria pe bannerul respectiv. Mi-a cazut privirea pe el cam in acelasi fel cum repereaza un uliu soarecele de pe camp. Dau click, evident. Pagina pe care “aterizez” este una simpla. Acolo mi se explica destul de babeste ca cutare companie cauta mai multi tineri pe care sa-i arunce intr-o competitie monomarca. Toti cei care cred ca au aptitudini de pilotaj sa trimita un mail cu cateva poze si un text in care sa-si exprime intentia de a candida pentru una din cele zece pozitii disponibile. Zece. Va dati seama?!
Deci foarte interesant tot ce vad acolo! Nu pot sa aplic. Mai mult din bun simt. Cu toate ca se specifica ca sunt cautati cu precadere tineri sub 25 de ani, se spunea de asemenea ca nu este limita de varsta dar ca cei peste 30 de ani vor avea sanse mai mici.
A doua zi, facebook-ul imi e plin de linkuri catre site-ul respectiv. Ma asteptam la asta din moment ce 70% din prietenii de acolo sunt pasionati de motorsport. In scurt timp, campania devine subiect omniprezent de discutie. Cum ar veni tradus ciobaneste, a creat “cuvant al gurii”.
Cei de la federatie nu stiu foarte multe despre subiect si cum nimeni nu a inregistrat vreo cupa monomarca deja sunt destui care prezic dezastrul demersului. Lucrurile avea sa se schimbe radical.
Sarim peste cateva luni si ajungem direct la prima etapa de coasta. Apar cinci Opel-uri Astra, prima generatie. Colantate la fel. Cei zece tineri piloti anuntati de ceva vreme pe site-ul cu pricina si in mai multe ziare sunt de fapt sase baieti si patru fete. Unul din baieti e chiar un barbat in toate firea la vreo 38 de ani. Toti sunt imbracati in acelasi outfit branduit de la glezne pana-n gat.
In dimineata zilei de inscrieri, i-am vazut pe toti pe traseu, urcau pe jos. Erau insotiti de Horatiu Ionescu Cristea. La amiaza i-am vazut alergand in parc. Erau cu Monica Iagar care alerga langa ei. Seara, s-au adunat intr-o sala a primariei si au discutat cam doua ore langa un ecran unde erau poze cu masini, harta traseului, si o gramada de grafice. Cred ca am distins vocea lui Alex Filip.
Opel-urile nu erau cine stie ce bestii. Nu cred ca valorau mai mult 6000 euro fiecare. Dar parcate unul langa celalalt, in parcul de service, iti dadeau impresia ca e ceva important acolo. Unul din corturi era doar pentru invitati. Acolo statea Dodo Toma de vorba cu Roxana Ciuhulescu si cu Dragos Bucurenci. Probabil ca ultimii doi erau invitati.
In decursul anului am aflat tot mai multe despre aceasta minunata isprava. Cei zece debutanti veneau din toata tara. Aveau program de sport. lectii de PR, de strategie, de mecanica, de cultura generala. S-au luptat pana in ultima etapa pentru titlul cupei monomarca. Nu i-am auzit niciodata nemultumiti, nu i-am vazut niciodata ingrijorati, nu i-am vazut niciodata certandu-se ca unii dintre ei au prins ploaie in urcarea lor de concurs. Concurau doi pe o masina asa ca norocul era o variabila foarte importanta in performantele lor. Doi dintre ei au fost inlocuiti pe parcurs.
Spre final toti ceilalti piloti ne-am pus de acord ca cei zece debutanti si-au jucat anul mai profesionist decat majoritatea celorlalti concurenti. Au avut parte de expunere in media mai multa decat tot campionatul la un loc. Culmea este ca bugetul lor pentru tot anul a fost cat un Mitsubishi Lancer Evo IX. Nu chiar de top.
Iesind din poveste trebuie sa spunem ca Opelurile pot fi Golf-uri sau Ibize sau Mini-uri. Ca cei care au fost mentionati mai sus nu li s-a cerut acordul sa apara in acest text dar cu siguranta ar accepta rolul in care au fost descrisi. Orice companie care are un buget de marketing mai mare de un milion de euro pe an ar face o mare greseala sa nu ia in considerare un astfel de proiect.
Si cand te gandesti ca Evo IX-le acela nu tocmai de top poate sa aiba mai mult de un sponsor pe caroserie….
PS. In poza sunt cei zece membrii ai echipei SUA la World Mountain Running Championships 2010. Probabil in traducere libera, Campionatele Mondiale de Alergare pe Traseu Montan.