Nu stiu cum fac altii dar eu habar nu am cum se agata o fata. Adica, asa fara sa o cunosti, fara sa ai ceva in comun cu ea. Doar incaperea in care te afli. Ce naiba poti sa-i spui ca sa intri in vorba, nu pot sa-mi imaginez? Ceva care sa fie si interesant dar nu agresiv, sa o faca sa zambeasca dar sa nu fie doar o gluma rasuflata. Stiu ce nu ar trebui sa spui si stiu ca majoritatea celor care se lasa agatate asa nu sunt genul meu. Dar totusi, parca as vrea sa pot sa ies in oras cu gandul ca am o sansa dintr-o mie sa plec dintr-un loc cu o gagica de brat. Si sa nu o conduc doar pana in fata usii. Sa intru… daca ma intelegeti. Si sa plec dimineata. Sau sa plece ea dimineata de la mine. Mi-e indiferent.
Nu, frate! Eu o conduc de 100 de ori pana in fata usii, mergem la teatru, la film, la prieteni si dupa trei luni poate ca am curajul sa o iau de mana. De sarutat sa nici nu-si inchipuie ca o sa indraznesc pentru ca mai degraba ma inrolez in legiunea straina. In sfarsit, trecem cumva si peste examenul sarutului si intram direct in dragostea eterna. In miezul unei relatii full option. All inclusive. Si din momentul ala lucrurile nu au unde sa mearga decat in jos. E clar cum sta treaba la mine in ograda? Asa, la rece, e vai de capul meu! Dar ma uit in jur si cand vad dezastrul din curtea celor mai multi, prind curaj.
Daca stau sa ma gandesc bine, nu am fost pregatit niciodata pentru o relatie de lunga durata. Tehnic vorbind, am reusit sa tin cateva care dupa standardele de azi sunt mai lungi ca majoritatea casatoriilor. Dar e vorba si de a fi fericit, implinit, impacat cu cine esti, cu ce ai langa tine. Si mai ales, sa nu sari ca ars de fiecare data cand ea nu face ce ai vrea tu. Sau are alte pareri. Aici, noi barbatii, sau baietii cu jucarii scumpe, e totuna, suntem praf. Dar rau de tot.
In ultima vreme iar a revenit dorinta aceea. Sa am din nou pe cineva langa mine… mai pe termen lung. Dar e valabila doar pana imi aduc aminte de deosebita mea abilitate de a agata. Si atunci imi zic, nu! Nu o sa fiu niciodata pregatit pentru o relatie de lunga durata pana nu imi exorcizez acest demon al agatului. Dar cum eu prefer sa prind viteza atunci cand vad ca ma filez de doua ore cu cineva fara sa fac vreun pas inspre ea, nu cred ca o sa apuc ziua aceea norocoasa. Si ajung in exact acelasi punct. De cam 18 ani incoace.
Bun, dar ce legatura au toate astea cu motorsportul? Sincer, absolut niciuna. Nu v-ati saturat sa cititi aici doar despre curse si despre masini? Si daca da, are cineva curajul sa-si spuna vreo frica legata de sexul opus?
… Nimeni? Banuiam eu. Revenim de maine la ale noastre!