Tag Archives: seat cordoba wrc

Cine suntem fara idoli?


In 2004, Giri castiga titlul de Campion National absolut. Concura pe acel napraznic SEAT Cordoba WRC si a spulberat tot in acel an. A fost in mare parte meritul masinii dar totusi nici singura nu putea parcurge probele. Giri a avut atunci anul pe care si-l doreste orice pilot. O masina de top, o echipa profesionista, sustinerea unui importator/constructor, imagine facuta pe banii sponsorului si titlul de campion.

Am avut norocul ca primul meu interviu sa il iau chiar lui. Eram un novice dar atat de mult am insistat pe langa Bogdan Militaru – brand manager la SEAT – pana mi-a dat numarul lui Giri de telefon. Dupa care nu l-am lasat pe Giri pana nu mi-a acordat un interviu. M-a invitat la el la garaj la Cristian. Acolo era si Cordoba. Am inregistrat conversatia cu doua reportofoane ca nu cumva sa se intample vreun accident. A iesit un interviu pe sase pagini in care l-am numit pe Giri un Schumacher al raliurilor. Da, asa l-am numit!

In felul asta m-am atasat de acest personaj al motorsportului romanesc. Dar a venit anul urmator si alti ani si tot mai multe lucruri neplacute auzeam despre Giri. Incepeam sa fiu dezamagit. Eroul meu se cam clatina pe piedestalul inaltat cu atata bucurie.

Dar in pofida tuturor povestilor care-l pun pe Giri la zid mie imi place sa rememorez ultima cursa a sezonului 2007. Era la bataie cu Marisca pentru titlul da campion. Bogdan ii luase titlul in urma cu doi ani tot in ultima cursa. In 2007, Bogdan era aproape sigur de titlu cu cateva etape inainte de final. Dar cum nu poti zice hop, pana nu ai sarit santul, Giri a luptat ca un leu si inca mai avea sanse matematice. Si au inceput lupta in ultimul raliu. Si cand i-a fost lumea mai draga, Giri ia o penalizare care il arunca mult in spatele clasamentului. Sansele ca sa ia titlul se apropiau de unu la o mie.

Ce a facut Giri? Si-a calculat un ecart de cel putin 20 de secunde pe care trebuia sa le castige in fata locului doi pe fiecare trecere. Nebunie curata. Ca sa obtina acest lucru trebuia sa mearga la: totul sau nimic! Mai mult decat atat. Era un fel de “ doar un noroc imens ne va tine pe drum pentru ca eu o sa merg asa tare incat sa sarim afara la fiecare viraj”. Dar nu a sarit. Si nu s-a oprit nici cand, pe fondul abandonului lui Marisca, avea deja titlul. A continuat pana a ajuns pe locul intai in clasamentul raliului. Asa a cucerit Giri cel de-al doilea titlu de campion de raliuri din cariera sa. Asta e omul pe care l-am pus alaturi de Schumacher! Asta e atitudinea unui mare campion !

Acum, ca mi-am amintit acest episod am urechi pentru orice. Si sunt dispus sa-i ascult pe toti cei care imi povestesc lucruri mai putin placute despre Giri. Dar sunt zvonuri legate de cronometrarea din acel raliu. Stiti voi de care. Si atunci, eu ce ma fac cu idolul meu daca sunt si pe sfert adevarate? Nu, nu accept asa ceva! In carti, Dan Girtofan va ramane un campion. In memoria noastra ramane cum alegem noi.

Si daca, prin absurd, zvonurile s-ar dovedi adevarate tot va trebui sa-mi dati dreptate: ca povestea e excelenta si o asemenea determinare trebuie sa-i impulsioneze pe cei mici spre motorsport. Altfel spus,  chiar credeti ca i-am invins pe turci atat de drastic si de des cum ni se spune in cartile noastre de istorie? Dar cu totii suntem mandri de istoria noastra!