Știu ce vă gândiți, autoturismele astea își fac operații estetice mai des decât asistentele lu’ Capatos

 

Primul RAV4 a vazut lumina zilei în 1996, când a deschis drumul crossoverelor compacte. Ultima versiune a acestui model, lansată în 2013, păstrează puține elemente de la modelul inițial – mai precis, spiritul liber și dorința de a cuceri noi tărâmuri. La trei ani de la lansare, Toyota a decis că modelul are urgentă nevoie de niște LED-uri și de o propulsie hibridă…și în general de un aspect în ton cu „Viitorul e acum”. Să fie oare doar o încercare de a fi în pas cu moda, sau mai mult de atât?

Hybrid e noul negru

 

Printre cele mai țipătoare noutăți aduse de noul model se află propulsia hibridă – anunțată pe modelul nostru de test, cu litere de-o șchioapă: EU SUNT HIBRID !!!!!!. Inovațiile Toyota în domeniu și-au croit loc spre toate modelele brandului. Cine credea oare că tehnologia hibridă va împânzi lumea auto, când la începuturile sale, Prius-ul era cumpărat doar de vedete care încercau să pară că vor să salveze planeta. Între timp, fiecare producător a încercat propria viziune a propulsiei hibride. Unii au încercat să reducă consumul, alții să crească puterea și răspunsul acceleraței…pe RAV4, motorul electric e acolo, în primul rând, să facă drumul mai plăcut. Ca efecte secundare, sigur, vedem o scădere a consumului neglijabilă, prin prisma faptului că avantajele în acest sens sunt anulate de greutatea adițională a bateriilor, și o ascuțire a răspunsului accelerației. Pentru prima dată am înțeles ce îi lipsea sistemului start-stop. Un motor electric care să împingă mașina din amorțeală, fără sunet, fără dramă. Este incredibil cât de lin pornește motorul pe benzină. Niciodată nu am putut sesiza exact momentul. Tranziția e sublimă.

 

Motorul electric împinge mașina de unul singur cu condiția să nu ai accelerația călcată prea tare și să mai fie suc în baterii. Am mai scris cu alte ocazii că liniștea și confortul dat de un motor electric creează dependență. Vă veți găsi deseori încercând să mergeți suficient de lin și calm cât să maximizați timpul petrecut de motorul electric în funcțiune. Ca să vă ajute la micuțul joc urban, Toyota a înlocuit indicatorul de turații cu un ceas care arată cât de tare calci accelerația. Stai cu acul sub ECO și n-o să auzi zumzăitul barbar al motorului cu ardere internă.

RAV4 împarte platforma hibridă cu Lexus NX (o mașină care ne place foarte mult vizual și pe care nu am apucat să o conducem). Ceea ce se întâmplă sub capotă seamănă foarte mult cu scena de curățenie din filmul The Hobbit: un miliard de pitici fac curățenie în sincron acasă la Bilbo. Roțile față sunt învârtite de un cuplu de succes: un motor pe benzină de 2,5 l și 150 de cai putere și un motor electric de 141 de cai putere. Toate acestea sunt cuplate la o cutie de viteze CVT…cutie care mie nu îmi place mai deloc. Îți dă senzația că turația motorului nu e niciodată în sincron cu viteza pe care o ai, în sensul că la o accelerație mai puternică motorul pare să se tureze și să uite să trimită puterea în roți. În engleză efectul se numește rubber-banding (elastic de cauciuc) tocmai pentru că există un delay între ce auzi că se întâplă sub capotă și ce simți că se întâmplă la contactul cu asfaltul. Ca și cum transmisia s-ar realiza cu ajutorul unui elastic de cauciuc care trebuie tensionat înainte să trimită puterea la roată. Partea bună a acestei cutii de viteze? Că e cam singurul lucru care nu mi-a plăcut la mașina asta.

 

Pe lângă cuplul tandem benzină electric de care am discutat, puntea spate este împinsă de un motor electric de 67 de cai putere. Sistemul se numește AWD-i și vine cu o mulțime de beneficii. La fel ca majoritatea mașinilor de acest gen, puterea este împinsă preferând puntea față, puntea spate intrând în acțiune doar la necaz. În cazul lui AWD-i puterea livrată punții spate este mai ușor de controlat foarte precis, având răspuns instant și nedepinzând în niciun fel de verișorii din față. Asta înseamnă că sistemul de tracțiune integrală poate reacționa suficient de repede, grație și unui algoritm inteligent, încât nu vei simți că roțile față apucă să derapeze. Un alt avantaj ar fi că, în lipsa unui arbore de transmisie către puntea spate, podeaua este perfect plată. Ceea ce înseamnă spațiu. Mult mult spațiu. Răspunsul prompt al accelerației, facilitat de motoarele electrice, face ca mașina să fie cu o secundă mai rapidă până la suta de kilometri pe oră decât versiune non hibrid.

 

Cum să te îndrăgostești în trei pași simpli

 

Unu. Aspectul. Eu am fost unul din cei care se tot uitau după ultimele două versiuni ale lui RAV4. Avea ceva…era bine proportionată, nepretențioasă, atrăgătoare. Noul RAV4 este mai mult de atât. Sunt extrem de încântat de ceea ce s-a întâmplat cu exteriorul. Nu este doar bine proporționată, este deosebită. Poate fi una din mașinile alea pe care le cumperi doar pentru aspect. Sigur, proporțile avangardiste dintre faruri și năsuc poate nu sunt pentru toți. Dar nu am întâlnit pe nimeni care să nu aducă cuvinte de laudă. Cineva mi-a spus că pe alb arată ca fața unui „stormtrooper” din StarWars. Așa e. Este muscular. Este finuț. Și stopurile spate sunt din secolul XXII. Mi-ar fi plăcut ca interiorul să fie mai avangardist, însă este înclinat spre funcționalitate și calitate. Totul pare bine închegat și rezistent. Este una din mașinile care mă fac să cred că dacă ar trebui să pun 10 saci de cartofi peste scaunul din față și peste bord, nu ar fi o problemă. Partea inferioară a bordului este îmbrăcată în piele pentru un plus de rafinament. A, și v-am spus cât de mult îmi place că butonul de pe care pornești mașina este albastru?

Doi. Tehnologiile. Dacă propulsia cu 17 motoare nu v-a impresionat, Toyota a mai adăugat câteva gadgeturi. Modelul de test vine cu adaptive cruise control (with stearing intervention). Asta înseamnă că mașina poate ține viteza în funcție de mașina din față și poate frâna singură (nu până la 0kmph, din păcate). Asta înseamnă că pe autostradă nu va trebui să călcați frâna vreodată. Sistemul este completat de o chestie interesantă. Dacă părăsiți banda fără să semnalizați, în afara avertisemntului sonor, o mână invizibilă protectoare vă trage ușor de volan astfel încât să fiți recentrați pe bandă. Dacă ai mâinile pe volan și îți dorești cu adevărat să schimbi banda fără să semnalizezi, nu va fi o problemă, vei putea. Sistemul este folositor atunci când drumul lung și lipsa de RedBull te împing spre somn în momente inoportune. Toyota a adăugat și un sistem de asistență la parcare, unde imaginile de la camerele amplasate pe mașină generează un cadru 3D care arată mașina din toate unghiurile și care te poate salva de o călătorie la tinichigiu.

 

Trei. Aventura. Există un moment în viață când realizezi un lucru important. Ești aici pentru un timp limitat și sunt atât de multe de descoperit. Trebuie să trăiești. Să fii lângă persoanele de care îți pasă. Să experimentezi. Să exiști. Și uneori să exiști nu se întâmplă pe unde autoritățile au asfaltat. Mașina asta poate să te ducă și dincolo de beton. Dincolo de drumurile la supermarket, la muncă, la manechiura, la grădiniță, uneori ai nevoie de drumuri pentru tine. Am traversat munții românești pe unde am văzut cel mai amărât drum pe google maps. Prin nămol. Pe pietriș. Pe dealuri de netrecut. Am văzut locuri unice, peisaje de vis. Am creat amintiri de neuitat. N-o să uit cum înaintam pe lângă lacul Vidraru, după ploaie, pe un drum forestier, în modul pur electric, cu trapa deschisă…și ascultam natura. Ciripit de păsări. Crengile care se rupeau sub roți. Norii grei și pufoși. Iarba verde și udă. Stânca.

 

Pentru genul ăsta de libertate iubim mașinile. Nu pentru câti litri are portbagajul. Sau pentru cât de repede ajunge la viteza x. Ci pentru că poți să mergi unde vezi cu ochii. Oricând. Pentru că îți poți lua iubita și prietenii și poți să trăiești. Pentru că poate vrei mai mulți munți și mai puține blocuri. Pentru că vrei să folosești cuvântul beton, nu pentru a defini un material ci o experiență. Pentru că biroul e prea mic, și nodul la cravată prea strâns.

 

M-am îndrăgostit de mașina asta. Nu pentru că e perfectă (vezi cutia de viteze….), ci pentru că mi-a amintit cine sunt și de ce iubesc masinile.