Daca v-ati uitat la etapele de WTCC de la Hungaroring, ati vazut entuziasmul maghiarilor pentru Michelisz. De fiecare data cand trecea pe langa tribune, acestea explodau Ti se facea pielea de gaina.
Michelisz e un pilot maghiar care a pornit tarziu in curse. A ajuns si el cumva in Cupa SEAT Leon Europeana si a castigat-o. Apoi a debutat in WTCC si a impresionat imediat. Iar ca sa puna lucrurile la punct a si castigat o etapa. In fata lui Tarquini. Maghiarii pur si simplu il adora. Au adus WTCC-ul in Ungaria pentru el. Mai precis el a facut ca Hungaroring sa fie plin si sa fie ales inlocuitorul etapelor din Maroc.
Cand urmaream cu sufletul la gura darzenia lui Tarquini, tenacitatea lui Villa si ghinionul lui Dahlgren din Ungaria, nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi sa avem si noi un pilot pe care sa-l aclamam la scena deschisa intr-o etapa de mondial. L-am avut pe Keleti in Spania si nu ne-a facut de rusine. L-am avut pe Claudiu David in mai multe randuri si ne-a adus si mai mari satisfactii. Il avem pe Marinescu in F2 si e in plutonul fruntas.
Dar cum ar fi sa avem o etapa de WRC sau de IRC la noi in tara?! Sa urlam ca nebunii cand trece pe langa noi, conationalul nostru? Sa ne adunam cu miile in fata podiumului pe care urmeaza sa urce chiar el. Ar fi bestial. Chestia misto e ca avem un Michelisz al nostru. Il cheama Vlad Cosma. Inutil sa va spun ce a facut in etapa de IRC din weekendul asta. Despre cum a ajuns Vlad dintr-un spectator pasionat intr-un pilot care-si bate idolul cu o masina de doua ori mai slaba, ar trebui sa va spuna el. Eu stiu un singur lucru. De mult nu am fost atat de bucuros pentru o performanta a unui roman intr-o cursa internationala.
Va rog, un “val mexican” pentru Vlad!
nu-mi zi ca ai fost acolo si n-am stat sa bem o apa cu 300 de HUF…. 🙁
N-am fost. As fi vrut sa fiu dar m-am uitat la televizor. Stiu ca ai fost. Povesteste si tu undeva cum a fost. pe FB, pe Motorsportnews ( iti garantez ca se publica ), unde vrei. Pana ne vedem noi, iar o sa treaca cinci ani. O sa ai deja BMW seria 1M.
Da, am fost! Si sincer am ajuns acolo dintr-un spirit de turma gen: "mergem, vii? -Vin!" Sincer nu am prea multe in comun cu WTCC-ul, dar nici paraleli nu suntem. Sa zicem ca ne intalnim undeva dincolo de linia orizontului. Insa cei cu care am mers erau cu mult in urma mea. Am ajuns acolo de sambata, am prins antrenamente si calificari, insa soarele si aquapark-ul de langa ne-a facut sa renuntam pe la orele 15 si sa ascultam bolizii de pe sezloange sau din toboganele cu apa. Lume se stransese multa, atmosfera era peste ce vazusem in Romania la FIA GT in cei doi ani in care am facut evenimentele de la cap la coada ca si fotograf oficial. Si am vazut cam tot pentru ca "noi descuiam, noi spalam dupa". Sa nu uitam: vorbim despre publicul din ziua de antrenamente si calificari.
Cazarea era destul de aproape. Mai ales daca o luai pe poteci printre lanuri de porumb si cartofi dupa indrumarile localnicilor.A doua zi, in momentul cand am deschis poarta casei unde am fost cazati, o coloana de masini careia nu-i vedeam capetele statea ca o bariera in fata curtii. Se misca…. deci era bine. Cumva am scos Vito-ul din curte si ne-am pus in coloana. Potecile descoperite sambata ne-au fost de real folos intrucat, dupa 5 min de stat in coloana, am luat scurtaturile noastre si am ajuns la 10 min de circuit de mers pe jos. Toate drumurile ce duceau la circuit erau acum cu sens unic, mii de masini mergeau pe ambele sensuri spre locul cu pricina. Am ajuns intr-o intersectie unde efectiv veneau masini de pe 3 drumuri, a cate 2 benzi fiecare. Doamne feri' sa-ti vina sa te intorci… doar cu un elicopter o puteai face.
CURSA: o sa ma rezum fix la cursele de WTCC, desi spectacol a fost si la celelalte intreceri: Trofeo Maserati GT si Auto GP. Sau parada masinilor vechi…
Prima cursa ne-a prins pe linia dreapta in dreptul standurilor, pentru ca soarele deja ne cam prostise de cap si acolo era umbra, insa experienta legata de public era sa fie una unica: de fiecare data cand Michelisz trecea prin fata tribunei, publicul se ridica si urlau cat ii tineau plamanii de zici ca era Dumnezeu pe pamant. Doar noi, 7 oameni, ne ridicam doar si aplaudam incat sa nu bata la ochi "stationarea" noastra. Ti se facea pielea gaina si simteai in piept urletele publicului care acopereau si gemutul motoarelor, pana ajungea al lor "mantuitor" in primul viraj de dreapta de dupa linia dreapta. Super feeling. Sunt foarte curios cum se auzea publicul din masina lui… pentru ca nu ma indoiesc ca nu s-ar fi auzit.
Cursa a doua ne-a prins pe interiorul virajului de care vorbeam mai sus, calare pe niste schele, de unde am vazut iesirea maghiarului maturand de la interior spre exterior tot ce-a prins in fata. L-am facut "mononeuronal" si "orgolios" pentru ca alearga in curtea lui avand mii de fani care-l aclamau. Cel putin asa s-a vazut de la noi… indiferent de ce-a declarat dupa. Apoi furtuna ne-a murat bine, pana sa imi zica nevasta-mea pe messenger ca a fost oprita cursa si imi scria update-uri la cald de pe Eurosport. Ne-am adapostit in garajul celora de la Maserati, alintandu-ne urechile satule de limba "patrata" a maghiarilor, cu misto-uri facute de mecanicii italieni. Cursa s-a reluat insa am pierdut locul de pe schela, dar am urmarit-o cu nasul prin gard multumit fiind ca eram destul de aproape de pista incat sa simt mirosul de benzina de curse.
Imediat dupa finish am luat drumul spre casa. A fost bine, mi-am zis in gand, am bifat-o si pe asta. La mai multe!