Suntem in sevraj. Prima coasta e de abia in 28 mai 2012. Primul raliu e ceva mai devreme. Pana atunci ce naiba facem? Suntem ca detinutii care au primit eliberare conditionata. Cat timp au stat in inchisoare au visat la libertate si acum cand au primit-o nu stiu ce sa faca cu ea. Unii fura o portocala doar ca sa ajunga inapoi.

Asa suntem si noi. Ne dam la rally show-uri, ne inscriem la Raliul Zapezii sau pur si simplu dam un million de telefoane sa facem o combinatie cu o masina noua.

 

Inchisoarea noastra sunt cursele. Niciun detinut nu e nevinovat. Am intrat ca vizitatori din pasiune dar am fost condamnati pentru incapatanare sau prostie.  Chiar daca toate semnalele ne spun sa ne oprim, noi continuam. Mai mult, stresul din timpul anului parca ne lipseste. Pentru ca e insotit de sperante. Vesnicele sperante ca la urmatoarea cursa vom prinde un podium. Sau o batalie. Sau pur si simplu o sa impresionam pe cineva. Poate chiar pe noi insine. 

 

Acum e intersezon. Cica ne odihnim. Ne pregatim pentru anul viitor. Unii isi vand masinile de curse si nu au niciun fel de habar daca o sa mai apuce startul vreunei etape. Altii le cumpara si spera sa rupa fasu cu ele. Unii au noroc, altii nu. Unii au riscat, altii nu. Dar toti simt pauza asta. Si nu se vorbeste decat despre anul viitor.

 

Pilotii sunt oameni care in premanenta isi proiecteaza viitorul in intersezon. Cei care au cu ce. Ceilalti viseaza sa ajunga sa poata sa faca lucrul asta. Cele doua categorii nu au nicio legatura cu performantele, cu carisma, cu nimic. Pur si simplu unii au noroc sau bani sau pile. Altii nu. Dar toti suntem in intersezon.

 

 Inchisoarea noastra sunt cursele.  Pentru cei norocosi insa, intersezonul e o carcera. Pe care si-o merita!