Tag Archives: andrei mitrasca

Andrei Mitrașcă porneste in Cursa de 48h

Începând de astăzi și până joi, 28 martie a.c., o echipă de instructori ai Academiei TITI AUR, în parteneriat cu SKODA România, va desfășura un studiu care săreleve efectele pe care le are oboseala asupra capacităților conducătorilor auto după multe ore petrecute la volan.

Numit ”Cursa de 48h”, studiul va măsura capacitățile specifice unui conducător auto, precum: atenția, reflexele, reacțiile la partenerii de trafic, vigilența, ș.a. în condițiile privării de somn treptat până la epuizare. Conducătorul auto cobai, Andrei Mitrașcă, instructor de conducere defensivă la Academia Titi Aur, va incerca să conducă pe distanța București – Constanța și retur (Autostrada A2 – Autostrada Soarelui), fără să se odihnească, timp de 48 de ore. Parcursul său va fi monitorizat de o echipă de specialiști ai Clinicii Somnolog din București, ai centrului de cercetare CeMark din cadrul Universității ASE Bucuresti, ai centrului Superfit și de medici ai Serviciului de Ambulanțe București – Ilfov.

 

În timpul evenimentului studiu, șoferul testat va fi asistat de un secund (instructor de conducere defensivă al Academiei Titi Aur), situat pe scaunul din dreapta. Secundul va avea posibilitatea să intervină asupra automobilului, inclusiv să oprească de urgență mașina în orice moment consideră că este necesar.

 

De asemenea, în timpul testului, o măsură suplimentară de siguranță este existența unui al doilea autoturism care va rula în fața mașinii conducătorului testat, la o distanță de cca 200 – 400 m. Conducătorii auto din această mașină, cât și secundul din mașina principală se vor schimba in permanență cu unul odihnit la fiecare 4 – 5 ore.

 

Testul începe astăzi la ora 10.00, de la stația Rompetrol Glina de pe Șoseaua de Centură București și este parte a unei campanii naționale de sensibilizare și conștientizare a opiniei publice privind efectele oboselii la volan. Pentru realizarea acestui test, Rompetrol va asigura carburant Efix, un produs de înaltă calitate, realizat de cea mai mare rafinărie din România și una dintre cele mai moderne din regiunea Mării Negre – Petromidia Năvodari.

 

Campania Națională ”STOP oboselii la volan! Pentru siguranța ta, odihnește-te!” își propune să pună pe agenda publică acest subiect și să tragă un semnal de alarmă asupra pericolelor la care se expun, și implicit la care îi expun pe ceilalți participanți la trafic, conducătorii auto obosiți.

 

Studiul pe care îl vom face nu este un test de anduranță, este un studiu de caz prin care ne propunem să culegem cât mai multe date care să ne arate ritmul în care scad capacitățile noastre pe măsură ce continuăm să conducem obosiți. Chiar dacă majoritatea instructorilor implicați sunt sportivi, nu încercăm să doborâm vreun record, ci dimpotrivă, dorim să arătăm că oboseala nu iartă pe nimeni, nici chiar pe cei antrenați, pe cei care conduc din plăcere”, a afirmat Andrei Mitrașcă, conducătorul cobai al acestui test.

 

Testul este inclus în strategia Academiei Titi Aur pe termen lung, aceea de a efectua cât mai multe studii care să aducă un plus de informații participanților la traficul din România dar și organelor de decizie.

 

Potrivit statisticilor, oboseala la volan stă în spatele multora dintre accidentele rutiere, iar studiile arată că, după doar două ore de condus, capacitatea de reacție și de atenție a conducătorului auto este diminuată semnificativ. Cu toate acestea, conducătorii auto se avântă adesea la drumuri lungi, fie că sunt în interes de serviciu sau în interes personal, nu rare fiind situațiile în care parcurg drumuri mai lungi de 16-18 ore de mers fără odihnă corespunzătoare.

 

Conform studiilor, vigilența conducătorilor auto scade vertiginos după doar 8 ore de condus și ajunge, ca după 24 de ore de nesomn, să scadă până la a fi similară cu cea a unui subiect aflat în stare de ebrietate, iar după 48 de ore aceasta ajunge similară cu cea a unui subiect aflat în comă alcoolică. Aceste aspecte au fost mai bine asimilate la nivel legislativ pentru segmentul de transporturi și pentru transportatori, însă nu au fost încă puse în discuție și pentru traficul de turisme, legislația neavând încă nici o mențiune referitoare la conducătorii auto care își continuă călătoria în stare avansată de oboseală.

 

În cazul testului „Cursa de 48h”,conducătorul auto cobai se va opri într-una dintre aceste patru situații: 1. când va considera că nu mai poate, 2. când instructorul însoțitor din dreapta va considera că șoferul nu mai poate continua în condiții de siguranță, 3. când rezultatele la testele de reacție și percepție, pe care șofeul cobai le va face din două în două ore, vor arăta o capacitate insuficientă pentru a continua, 4. când medicul specialist va considera că acesta nu mai poate continua ”cursa”.

 

Conform aprecierii specialiștilor, care vor testa mișcările oculare, numărul de clipiri, direcția în care se îndreaptă privirea (indicatori măsurați cu dispozitivul de eyetracking) tensiunea arterială, bătăile inimii, precum și capacitățile de reacție și de percepție sau modificări psihologice, se estimează ca testul pe drumul public să dureze între 16 și 36 de ore după care șoferul va rămâne treaz pentru a continua tastarea oboselii până la scurgerea celor 48 de ore.

 

Conform programului stabilit (care poate suferi unele modificări în funcție de trafic sau alte situații neprevăzute) schimbul instructorilor și testele efectuate la escalele din București de la stația Rompetrol Glina vor fi efectuate după cum urmeaza: marți, orele 10, 14.15-15.00, 19.15-20.00, miercuri, orele 0.15 – 1.00, 5.15-6.00, 10.15-11.00, 15.15-16.00, 20.15-21.00, joi, orele 1.15-2,00, 6.15-7,00, 11.15–12.00.

 

Studiul este susținut de Skoda România, OMNIASIG Vienna Insurance Group și Rompetrol. Partenerii tehnici: Somnolog, CeMark, Federația Româna de Automobilism Sportiv, Serviciul de Ambulanță București Ilfov. 

Andrei Mitrasca – Primul roman la Pikes Peak

Pe 29 iunie 2014 a avut loc cea de-a 92-a editie a concursului Pikes Peak International Hill Climb din Colorado Springs, SUA. Si pentru prima oara in istoria cursei, Romania a fost reprezentata oficial in competitie. Andrei Mitrasca a fost cel care s-a prezentat la start cu un SEAT Ibiza Cupra D, masina care si-a dovedit performantele in Campionatele interne de Raliuri si Coasta.

 

Legendara cursa de viteza in coasta care atinge varful la o altitudine de 4300 m a fost castigata anul acesta de pilotul elvetian Romain Dumas, pe o masina Norma. Peste 130 de sportivi, s-au intrecut pe traseul in lungime de 19.99 km ce numara 156 de viraje, unul din cele mai periculoase trasee de motorsport din lume.

 IMG_0217

Tinand cont ca majoritatea concurentilor aveau la dispozitie bolizi cu puteri ce depaseau 400 de cai putere, obiectivul reprezentatului nostru a fost pentru aceasta editie, sa parcurga toate etapele de antrenament si calificari si sa ajunga la finalul intrecerii. Mi-am dorit mult sa ajung la Pikes Peak! Sa concurezi la cea mai prestigioasa cursa de viteza in coasta din lume este in sine o realizare. La inceput nu mi-am dorit decat sa ajung la final, sa vad steagul in patratele, dar am vazut acel record la categoria “diesel cars” si nu am avut liniste. Sa nu uitam ca proiectul meu nu a fost unul sportiv, ci mai degraba o aventura personala. Nu am avut echipa tehnica, nu am facut pasii necesari ca sa pot emite pretentii de rezultat. Dar e omeneste sa incerci, chiar daca nu esti echipat. Am fost foarte aproape!” a declarat Andrei la revenirea in tara.

 

Printre recordurile cursei de la Pikes Peak se afla si recordul stabilit in 2007 de John Hamilton, pe un Volkswagen Golf TDI.  La acesta editie, Ibiza Cupra D a fost singura masina diesel inscrisa incompetitie, alaturi de camionul cascadorului Mike Ryan. Acesta a fost nevoit insa sa treaca la categoria Motociclete, dupa ce a suferit un accident grav in sesiunea de calificari. Cu toate ca antrenamentele cronometrate si calificarile au aratat un timp cu 45 de secunde mai bun decat recordul masinilor diesel, competitia s-a dovedit mult mai dificila:

IMG_0060

“Eram sigur ca voi lua recordul. Invatasem traseul, Ruxi nu daduse niciun semn de oboseala, eram pregatit. Dar zeul muntelui a vrut sa ma puna la respect. Dupa cinci kilometri motorul nu a mai tras si a trebuit sa strabat restul traseului intr-un ritm mult sub potential. A fost caldura atipica din ziua cursei si aerul rarefiat care nu au fost pe placul motorului pe care l-am pus la treaba serioasa. Sunt bucuros ca am ajuns la final dar am un gol in stomac si va trebui sa revin, sa fac toata coasta in forta. A fost un prim contact pe care l-am avut cu motorsportul international si este un sentiment foarte placut sa vezi ca poti sa te tii dupa masini mult mai puternice” a declarat reprezentatul tarii noastre imediat dupa cursa.

 

Prima prezenta romaneasca oficiala la Pikes Peak International Hill Climb s-a incheiat cu succesul atingerii varfului, intr-un an in care modelul SEAT Ibiza aniverseaza 30 de ani de la lansare. In acelasi timp realizarea lui Andrei Mitrasca reprezinta prima caramida dintr-o constructie pe care ar putea scrie in cativa ani “Romania – worthy adversary every year at Pikes Peak“. 

 IMG_0239

Un weekend plin de Fumuri la Brasov

Stiu, ma veti acuza ca i-am furat titlul lui Andrei Mitrasca, insa in povestea ce urmeaza el are un rol foarte mare, asa ca imi voi permite acest lux.

 

Totul a inceput joi, cu doua zile inainte de mult asteptatul Mare Premiu al orasului Brasov, etapa care deschidea sezonul 2013 al Campionatului National de Viteza in Coasta. Lista de inscrieri era impresionanta peste 90 de concurenti si cateva masini de exceptie. Spectacolul se anunta unul de zile mari, mai ales ca traseul Drumul Poienii revenea in campionat dupa o pauza de 6 ani. La acel moment eram sigur ca nu voi putea face deplasarea la Brasov, insa totul avea sa se schimbe cu 180 de grade. Joi, dupa cum va spuneam, m-am intalnit intamplator cu Andrei, care dupa ce a aflat ca nu vin la Brasov, m-a invitat (e un fel de a spune, aproape mi-a ordonat 🙂 ) sa merg alaturi de el si echipa Avia Motors/ Alto Syncro, la prima etapa de viteza in coasta din acest sezon. Asa am devenit invitat VIP 🙂 si urma sa imi petrec tot weekend-ul alaturi de aceasta minunata echipa, prezenta pentru a al doilea an consecutiv in CNVC.

Mitrasca 2
Lucian Visan – Team Manager al echipei Avia/ Alto si Andrei Mitrasca

 

Vineri dupa-amiaza ajungeam in parcul de service din Brasov si usor usor incepusera sa soseasca si masinile de concurs. De-a lungul timpului am tot fost la multe etape de viteza in coasta, insa, ceea ce urma sa vad sambata si duminica, va marturisesc sincer ca nu am mai vazut in ultima vreme la vreo alta etapa.

 

Sambata vremea se anuntase perfecta si soarele nu a dezamagit publicul venit in numar foarte mare sa vada spectacolul de pe Drumul Poienii. Din start va spun ca nu am urcat in dreapta alaturi de Andrei pe traseul de concurs pentru ca nu am vrut sa fiu un stres suplimentar deoarece avea destule necunoscute in ecuatia pentru aceasta prima etapa. In pauza competitionala Seat-ul sau Ibiza a suferit o revizie generala a amortizoarelor si setup-ul suspensiei trebuia facut, scaunul de concurs a fost schimbat si pozitia nu mai era cea cu care Andrei era obisnuit, masina mai primise si incaltari noi de vara, un set complet de “Avoane” in termeni din lumea curselor (slickuri Avon – anvelope speciale pentru coasta si circuit), iar traseul era unul nou pentru colegul nostru.

Mitrasca MP BV
Seat Ibiza incaltat cu Avoane

 

Iubitorii competitiilor de viteza in coasta sunt familiarizati cu etapa de la Sinaia si Campulung Muscel (etapele organizate de Norris pe Mateias), unde publicul era probabil cel mai numeros, spun era pentru ca eu cred ca duminica am vazut cei mai multi spectatori din ultimii trei, patru ani la o etapa de viteza in coasta. Efectiv duminica in parcul de service nu puteai sa arunci un ac, sute de copii s-au perindat printre masini insotiti de parinti, se faceau poze cu aparate, telefoane, copiilor suiti in masini, langa masini alaturi de piloti si probabil toti cei care au fost duminica in Brasov au facut o poza cu o masina de concurs, pilot etc. (mai putin eu care am avut luxul sa stresez familia Pop – Rallyzoom.ro pentru fotografii 🙂 ). A fost o atmosfera extrem de frumoasa pentru public si cu siguranta si pentru concurenti, care s-au bucurat de toata admiratia pe care o merita.

 Aglomeratie MP BV

Daca in parcul de service atmosfera a fost frumoasa, pe traseul de concurs suspansul a fost la cote maxime. Favoritul principal al competitiei, Lucien Hora cu monopostul Lola F3000, s-a vazut tradat de materialul tehnic, ratand ambele urcari de concurs. Partea electrica a adus ghinionul in tabara resitenilor, cateva fire topindu-se si intrerupand circuitul calculatorului monopostului. Tot un fir a dat de furca si in ziua de sambata, mecanicilor Autosolution care au muncit pana tarziu in noapte sa porneasca Ford-ul Focus de 700 cp. Paul Andronic, favoritul numarul 2 la victorie nu a fost nici el iertat de probleme tehnice la Mitsubishiul Evo 9, galeria de admisie spargandu-se inainte de masele de concurs. Ovidiu Zaberca ne-a adus un pic din atmosfera raliurilor, pentru ca alaturi de mecanici a reusit sa schimbe cutia de viteze, la Mitsubishi-ul Evo 8.5 de concurs, in aproximativ 30 de minute si astfel reusea sa prinda  podiumul la clasa H4. Dar cei care au dus adrenalina la cote ridicate, au fost Andrei Dumitrescu cu monopostul sau Tatuus si Lucian Radut cu Mitsubishi Evo 9. Cei doi bucuresteni s-au duelat la sutimi de secunda pana in ultima clipa in final castig de cauza avand Radut care devine astfel castigatorul Marelui Premiu al orasului Brasov.

 

George Vintila & Eduard Baban
George Vintila & Eduard Baban

Dar ce faceam eu cand toata lumea se agita cu reparatii la masini? Savuram o apa rece la cortul celor de la Avia Motors si ma intretineam in conversatii cu George Vintila mereu pus pe glume, Andrei si Marius Petre, cel de-al treilea pilot al echipei. George a reusit sa bata Porsche-ul 911 GT2 a lui Nemeth Sandor care are cateva sute de cai in plus fata de Fabia Tdi a lui George, Andrei a urcat pe locul doi al podiumului dedicat tractoraselor aa pardon masinilor diesel 🙂 , iar Marius a venit pe locul 6 la general cu Fabia Kit Car.

George Vintila & Andrei Mitrasca
George Vintila & Andrei Mitrasca

 

A fost un weekend frumos si dupa cum probabil v-ati dat seama singurele fumuri care au existat au fost cele lasate in urma de cele doua masini diesel ale echipei Avia Motors/ Alto Syncro. Tot ce va doresc eu este ca macar o data sa mergeti alaturi de aceasta minunata echipa la o asemenea etapa si sa intrati in atmosfera competitiei. Experienta va fi unica si foarte frumoasa. Ma duc sa vorbesc cu Andrei poate il conving sa organizeze un concurs pentru voi fanii, cu un astfel de premiu. Cine stie, sa speram ca am castig de cauza 🙂    

Unde naiba m-am dus?

Cand nu aveam nici bani, nici experienta si niciun plan, mergeam la curse cu sufletul curat. Mergeam sa ma bat si sa aduc masina acasa. Dormeam pe o saltea intr-o camera din casa lui Radu Ortelecan care imi facea cinste cu pizza si imi dadea supa facuta de sotia lui. Ma sfatuiam cu Vlad Teodor cum sa iau virajul care inchide de doua ori de la Ranca si asta era. Sarac cu duhul. Imparteam masina cu oricine ma ajuta cu un leu sau avea nevoie de un rezultat si ajungeam acasa fara sa stiu cum dracu o sa fac sa ajung la urmatoarea cursa. Dar ajungeam. Si mergeam din ce in ce mai tare.

 

Acum am sustinere, prieteni, hoteluri, echipa, putere, PR, aproape tot ce imi doresc. Mare atentie, aproape tot. Ar trebui asadar sa mut muntii, sa ma duc de parca ar fi ultima mea cursa, sa-l bat pe Ghisoi si pe Prepelita si pe Ghinea cu un pilotaj la limita si numai pentru ca eu nu am doi mecanici in spate. Ci doi importatori, un dealer, un service si o gramada de oameni care fac lucruri pentru mine.

 

In schimb eu ma duc mai incet ca un forleiter la recunoasteri! Reperez zonele de risc ale fiecarui traseu si le sacrific in spiritul unei false maturitati. Si ce e mai grav, m-am inrait! M-am sacalizat. Vad doar oportunitati si nu bucurii, oameni din presa si nu prieteni, adversari si nu colegi. Dintr-o data, lumea mea calda si prietenoasa a costasilor s-a transformat intr-o jungla a celor care tintesc podiumuri si sponsorizari.

 

Nu am crezut niciodata vorba care spune ca oamenii saraci sunt generosi si cei bogati zgarciti pentru ca am zis ca e o vorba inventata de cei saraci ca “sa se mai scoata” cumva. Dar vad ca un adevar este. Si totusi, de ce as fi alt om, doar pentru ca imi merge bine? De ce sa nu fiu acelasi dar si mai cald, mai bun… pentru ca mi-e mai bine?

Foto: Sorin Pop – Rallyzoom.ro

Probabil ca la un moment dat am hotarat ca sunt dispus sa-mi vand sufletul diavolului ca sa ajung sus. Acolo unde e Keleti si Porcisteanu, unde e Grigorescu si Alex Filip. Si probabil ca am crezut ca nimeni nu poate sa ajunga atat de sus fara sa nu se inraiasca, sa nu fie un pitbull care musca tot ce prinde si ii da la o parte pe cei care ii stau in cale. Si nu sta de vorba cu cei mici… pentru ca nu are timp. Are un drum important in sus. Gresit. Atat de gresit!

 

Nu vreau sa ajung asa niciunde. Vreau inapoi la cursele mele sincere, fara cort, cu rotile de ploaie in portbagaj, cu inima cat un purice ca nu am cu ce plati inscrierea dar cu Marco Tempestini care-mi spune “tu mergi tare cu Ibiza ta”! Am fost cel mai fericit cand mi-a spus asta. A fost ca si cum as fi luat premiul cel mare. Acum , Marco ma intreaba doar de ce nu mai scriu. Pentru ca nu mai sunt pilot, Marco! Sunt om de marketing, sunt PR, sunt insarcinat sa am grija de buget, sa generez imagine si notorietate pentru echipa. Si stim foarte bine ca rezultatele nu aduc sponsori, expunerea aduce si incadrarea in buget.

 

Interesant cum inteleg acum cateva lucruri despre perfromantele altor piloti. Cat de eronat este sa judecam prestatia unui pilot doar dupa cum il vedem ca se arunca pe viraje. Nu vedem decat cum Giri merge mult mai incet decat altii cu S2000. Dar nu ne gandim ce buget are, cat e de stresat daca o loveste sau care e planul lui pentru anul in curs. Nu vedem decat cum Vali s-a stins dupa primele doua raliuri de anul asta. Nu ne gandim ca poate I s-a pus in vedere ca nu mai are voie sa iasa in decor sau ca poate o iesire in decor poate insemna 40,000 euro pe care pur si simplu nu ii are. Nu vedem decat cum Adi Dragan merge mai incet decat un pieton in plimbare si il categorisim un pampalau. Dar poate si-a construit strategia in felul asta. Sa mearga la conservare cu orice pret pentru ca e singura lui sansa. Si uite-l lider la clasa 6. Nu e Vlad Cosma, nici Bereczki si nici Stratieva. E Adi Dragan. Si noi ne batem joc de el. Si toti acesti piloti, cu mai mult sau mai putin talent, ajung sa piloteze la 90%, 75 % sau chiar 30% din potentiaul lor din cauze care uneori le scapa chiar propriei lor introspectii. Si pot parea plictisiti, aroganti, fitosi cand de fapt in spate sunt griji, neputinte, frustrari.   

 

Asa ca m-am hotarat! Consolarea mea sta in speranta ca m-am inrait pentru ca simt ca bat pasul pe loc. Ca nu ma pot concentra la curse din cauze “politice”. Anul asta e mai important ca bugetul sa nu fie depasit decat sa iau locul I in loc de locul III dar cu 5000 de euro cheltuiti in plus. Stiu ca adevaratul sportiv se vede atunci cand da de greu sau mai rau, cand da de bine. De aceea, masura nevoii de a ajunge sus o va da o simpla alegere. Sa continui sa activez in motorsport si atat sau sa ma folosesc de tot ce am eu mai bun si sa ajung sa ma lupt la varf, de adevaratelea. Nu cu frica, nu cu bugetele in buzunar, nu cu reportaje la TV in cap. Eu cu mine la start si cu o masina pe care sa o cheme Ruxi, Luisa sau Imelda. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta dar mi-e dor sa-mi fie foame!   

De ce ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu

… nu pentru ca am marcat tot traseul cu motorina sau pentru ca Horatiu Ionescu Cristea a spus lucrul asta. Ci pentru cu totul alt motiv. Sa incep cu ce mi-a spus HIC. “vrei sa stii parerea mea, sincer?” mi-a raspuns la intrebarea mea. “Parerea mea este ca ar trebui sa ti se ia licenta macar pe sase luni, sper ca nu te superi ca iti spun. Ai iesit afara, iti era compromisa urcarea, trebuia sa te opresti. Nu sa scoti nisip, si sa incerci sa ajungi pana sus. Trebuie sa te gandesti si la ceilalti concurenti, aici nu e raliu. E adevarat ca nu scrie in regulament si aici e o alta discutie pentru ca suntem in Romania …” a continuat el si l-am citat cat de mult imi pot aduce aminte cuvintele lui. Ii dadeam dreptate in unele privinte si intelegeam ce imi spune.

 

Parerea lui HIC era importanta pentru mine. Nu eram de acord cu ea la partea cu penalizarea dar era importanta si facea mult sens. Nu era vreun debutant cu Golf turbo care habar nu are pe ce lume traieste si care trece pe langa mine in parcul de service cu 100 la ora. Era omul care a fost seful comisiei de coasta si probabil cel mai bun pilot din cati eram acolo la start. Parerea mea.

Greseala mea, in urcarea cu pricina, a fost ca am plecat nervos, suparat, am incercat sa fac minuni pe ploaie. Imi amintisem ca nu am inmuiat suspensia, ca unii plecasera pe uscat, ca aveam gume cam sterse pe spate, ca nu pornisem camera. Si inevitabilul s-a produs.  Dupa ce m-am invartit si am lovit un mal, am pornit mai departe. M-am mai invartit de doua ori pana sus. M-am gandit ca am strambat directia si atunci mi-am zis ca trebuie sa ajung sus pentru ca a doua urcare nu o sa o mai apuc. Aveam 46 de curse fara abandon, nu era aceasta acea prima fara clasare. Arbitrilor nu li se poate imputa mare lucru pentru ca ei nu prea aveau cum sa vada ca imi curge motorina venind spre ei ( vezi poza ). Daca ar fi fost atenti ar fi putut da prin statie pe masura ce treceam  succesiv de ei pe traseu sa ma opreasca urmatorii. Dara de motorina se vedea dupa mine dar trebuia sa fii atent. Cred. Oricum ploua si daca nu te uitai atent nu vedeai cum imi “marchez cu grija” drumul inapoi spre start.

 

Dupa incident, parerile au fost impartite insa din fericire cei mai multi mi-au sustinut decizia de a merge mai departe. Am fost surprins sa constat ca nu am simtit niciun moment regret sau responsabilitate pentru ca am fost cauza anularii etapei. Intr-un sens cauza anularii se poate arunca in carca organizatorului dar asta pe mine ma intereseaza mai putin acum.

 

Si ajung la adevaratele erori pe care am le-am facut la Teliu. Stiind ca se anunta ploaie, si cu experienta de anul trecut trebuia sa stiu sa fac tot ce pot ca sa iau startul in concurs cat mai repede. Sa ma opresc pe traseu, sa ma dau lovit, cu probleme la motor, nu conteaza. Orice care sa nu constituie incalcarea regulamentului dar care sa ma puna la start imediat dupa istorice. Pentru ca probabilitatea sa fie uscat si sa inceapa ploaia la un moment dat e mai mare decat cea in care incepe sa ploua si se usca dupa aceea. Trebuia sa joc cartea asta. Si acum eram filozof… la open… daca ma intelegeti.

 

Dupa aceea, la nivelul echipei, de frica sa nu alergam dupa mai multi iepuri, l-am lasat pe Bogdan ( Dobranici ) pe margine. E adevarat ca programul lui de anul asta nu e unul consistent dar instinctul meu initial a fost sa-l inscriu la Teliu. Si pe parcurs, dupa sedinte, meetinguri, strategii, am decis sa amanam debutul lui. Iar eram filozofi cu el pe podiumul debutantilor! Am mers pe varianta “safe” si rezultatele au fost intocmai. SAFE. Nimic iesit din comun, exact acolo unde le-am planificat.

 

Si nu in ultimul rand, ajung la batalia cu Sorin Ghisoi. Prietenul meu, Sorin. Un pilot de exceptie pe mana caruia mi-as lasa masina oricand. Sa o piloteze sau sa o pregateasca de curse. Am pornit cu gandul ca o sa ma bata, ca nu am nicio sansa cu el. Am pornit prost. Cele doua secunde erau la indemana mea si psihologic m-am invins singur. Stiu ca isi va aranja electronica, ca isi va gasi setarile pe etapele viitoare astfel incat imi va fi foarte greu sa ma bat cu el dar asta nu e o scuza. Trebuia sa ma duc la Teliu cu alta viziune. “Complexul Ghisoi” il port inca, se pare, in mine.  

 

Si din pacate mai sunt si alte greseli pe care nu le pot spune pentru ca sunt lucruri pe care sper sa le pot aplica la alte curse.

 

Ei bine, ajungem la motivul pentru care ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu. Da, dragii mei,  este prostia de care am dat dovada in strategia pe care care am gandit-o si felul cum am gestionat concursul. “Andrei, aveam alte asteptari de la tine” ar fi trebuit sa-mi spuna Stefan Vasile. “Ar fi trebuit sa risti putin cu deciziile logistice, de inscriere, cu probabilitatile. Daca nu mizezi pe capacitatile tale de a surprinde in bine cu riscul de a pierde, nu ai ce cauta in motorsport” ar fi putut continua Stefan Vasile sau Horatiu Ionescu Cristea. Nu mi-au zis dar imi spun eu acum… dupa ce mi-am tras doua palme.   

BTCC vs WTCC

Astazi o sa ii invadez spatiul virtual al colegului Mihai Popescu pentru ca trebuie sa va spun despre BTCC. Duminica atunci cand a avut loc si etapa din WTCC, campionatul britanic de turisme BTCC isi desfasura a doua runda din campionat, pe circuitul de la Donington Park. Apropo este un campionat care se desfasoara doar pe circuite din Marea Britanie format din 10 runde si doar o runda se repeta, la Brands Hatch, deci au 9 circuite unde sa faca campionatul. Spre deosebire de WTCC o runda din BTCC este formata din trei etape, fata de doua ale campionatului mondial, iar constructorii prezenti la startul competitiei sunt: Ford, Vauxhall (Opel), Honda (cu noul model Civic), Audi, Volkswagen, Toyota, Proton, BMW si MG. Nu am vazut cursele in direct pentru ca nu prea ai unde daca ai o televiziune prin cablu normal, insa le-am vazut inregistrate, cei de la ITV 4 ocupandu-se si in acest an de campionat.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Comentariul curselor, senzational. Interviuri cu pilotii direct de pe grila de start, convorbiri live intre comentatori si piloti in turul de formare sau cand cursa era intrerupta de Safety Car, interviuri cu cei trei clasati imediat dupa finish-ul fiecarei curse si esti bombardat cu o gramada de informatii, cat are fiecare pilot greutate suplimentara, specificatii tehnice ale masinii, cum s-a pregatit echipa intre etape, etc. Tot ce isi poate dori un adevarat pasionat de motorsport. Aici mai au mult de invatat cei de la Eurosport.

 

Despre ce se intampla pe circuite in BTCC nici nu pot sa fac comparatie cu ce se intampla in WTCC. Ani lumina este mai spectaculos BTCC, depasiri la limita si peste chiar de multe ori, manevre care credeai ca nu sunt posibile si o batalie de zici ca e ultima cursa din sezon si campionul se decide atunci, nu conteaza ca te bati pentru locul 14, asta se intampla in acest campionat. Sincer cand te uiti la WTCC si stii deja ca Chevrolet o sa castige nu iti mai vine sa te uiti, mai ne tresare inima cand auzim de un Tarquini in pole, un Coronel pe locul al treilea la final sau ca Ford-urile au reusit sa intre in Q2, dar ne amagim singuri pentru ca in final Chevrolet acapareaza tot. Au muncit mult sa ajunga aici, dar au omorat campionatul, asa cum probabil a facut-o Citroen in WRC. Dar asta este competitia ori tragi sa ajungi ca cei din fata, ori pleci acasa si te complaci cu situatia asta. 

 

MG a revenit din acest an in BTCC si unul dintre piloti este Jason Plato. Deja am spus tot cred. Toti am auzit de el si am vazut cum piloteaza in acest campionat. Ca sa intelegeti ce fel de pilot este, ganditi-va ca a stat trei luni intr-o rulota langa circuit pentru a dezvolta si a avea o masina competitiva pentru cei de la MG. Si rezultatele nu au ezitat sa apara, MG-ul sau batandu-se pentru victorie.

 

Exista o diferenta insa destul de mare intre cele doua campionate. In timp ce in WTCC se marseaza pe specificatiile S2000 cu motorul de 1.6l turbo, cei din BTCC merg catre specificatiile NGTC (Next Generation Touring Cars) cu motor de 2.0 turbo. Oricum acest lucru nu impiedica stewarzii din WTCC sa nu sara repede cu steagu de avertizare cand Coronel ii atinge bara spate lui Tarquini sau taie curbele prea mult si risca “penalty through”, pentru ca nu respecta limitele circuitului. In BTCC lucrurile astea sunt la ordinea zilei, pana la o limita destul de bine tinuta in frau de comisari, dar destul de libera pentru a face cursele extrem de spectaculoase.  

 

Bun si totusi de ce WTCC este mai tare? Pentru ca audienta face legea si Eurosport care are o acoperire mondiala fara egal, face din acest campionat de turisme un loc unde toti constructorii vor sa fie vazuti. De-aia echipa AON a trecut cu totul in WTCC, de-aia o sa intre si Honda spre sfarsitul anului in WTCC si de-aia vroia si Volvo sa aiba program in acest campionat. Un lucru e cert Andrei Mitrasca avea dreptate… 

 

 

Surprize competiţionale sau Strict confidenţial ?

Nu sunt hotărât care să fie titlul Majestăţii sale postarea de Vineri, pentru că mă macină o gripă năpraznică, fără ca eu să mi-o fi dorit sau să fi întrebat măcar despre ea şi pentru că par sa se potrivesca ambele situaţii.

 

Probabil vă aşteptaţi să vă spun de Dakar şi despre cum îşi cere competiţia ofrandele, sau despre distanţa de 246km de pe o probă cu doar 15’’ între 2 camioane…neh să vorbim despre CNR şi CNVC şi despre ce ne pregătesc oamenii ăştia pentru anul competiţional 2012, anul sfârşitului lumii 🙂

 

Toată lumea e „mucles”, nimic, nimic nu răsuflă pe la chedere, în afară de retragerea lui Titi Aur şi de „prietenia” competitională făcută de Borbely cu Gergo  şi de naşul lor de „cununie” Cosmote.

 

 

Se mai dau anul acesta măcar cei de anul trecut, mai are loc să apară unul, doi tinerei care să înceapă să crească, printre cei pentru care CNR este a doua casă. Care o să fie combinaţiile de piloţi, copiloţi… Stratieva se va da cu Carmen Poenaru sau a fost doar o chestie aşa conlucrarea lor, trece Vali la Evo X aşa cum zicea într-o discuţie la o televiziune piteşteană. Continuă Keleti fără Ponta, Gugu va face un an plin, se va produce întoarcerea fiului rătăcitor Manu…prea multe necunoscute, mult prea multe.

 

Mai vin ceva Lole să aibă şi Lucien cu cine să intre în Horă? Mai lucrează Andronic la bomba aia pe roti cu care zdrobeşte tot…reuşeşte Mitraşcă să se despartă de Ruxy, să se „arunce” în braţele unei domniţe la fel de înfumurate…

 

Oare unde-s sponsorii??? Mai dau cu banul pentru a fi prezentaţi cu reclame multicolore pe maşinile de curse, vor bate pasul pe cartea retragerii sau vor plusa într-o nouă aventură competiţională.

 

28.Jan.2012 Raliul Zăpezii, locul unde vom mai vedea câte o maşină şi câte un pilot gata sa se încălzească şi să încălzească atmosfera pe zăpadă.

 

Vor fi surprize competiţionale  sau totul e Strict confidenţial…astea-s întrebările!!!

Inchisoarea

Suntem in sevraj. Prima coasta e de abia in 28 mai 2012. Primul raliu e ceva mai devreme. Pana atunci ce naiba facem? Suntem ca detinutii care au primit eliberare conditionata. Cat timp au stat in inchisoare au visat la libertate si acum cand au primit-o nu stiu ce sa faca cu ea. Unii fura o portocala doar ca sa ajunga inapoi.

Asa suntem si noi. Ne dam la rally show-uri, ne inscriem la Raliul Zapezii sau pur si simplu dam un million de telefoane sa facem o combinatie cu o masina noua.

 

Inchisoarea noastra sunt cursele. Niciun detinut nu e nevinovat. Am intrat ca vizitatori din pasiune dar am fost condamnati pentru incapatanare sau prostie.  Chiar daca toate semnalele ne spun sa ne oprim, noi continuam. Mai mult, stresul din timpul anului parca ne lipseste. Pentru ca e insotit de sperante. Vesnicele sperante ca la urmatoarea cursa vom prinde un podium. Sau o batalie. Sau pur si simplu o sa impresionam pe cineva. Poate chiar pe noi insine. 

 

Acum e intersezon. Cica ne odihnim. Ne pregatim pentru anul viitor. Unii isi vand masinile de curse si nu au niciun fel de habar daca o sa mai apuce startul vreunei etape. Altii le cumpara si spera sa rupa fasu cu ele. Unii au noroc, altii nu. Unii au riscat, altii nu. Dar toti simt pauza asta. Si nu se vorbeste decat despre anul viitor.

 

Pilotii sunt oameni care in premanenta isi proiecteaza viitorul in intersezon. Cei care au cu ce. Ceilalti viseaza sa ajunga sa poata sa faca lucrul asta. Cele doua categorii nu au nicio legatura cu performantele, cu carisma, cu nimic. Pur si simplu unii au noroc sau bani sau pile. Altii nu. Dar toti suntem in intersezon.

 

 Inchisoarea noastra sunt cursele.  Pentru cei norocosi insa, intersezonul e o carcera. Pe care si-o merita!

Adevaratul comunicat cu Roxana Ciuhulescu

Pe Roxana Ciuhulescu am intalnit-o in repetate randuri la evenimente auto. La un moment dat am vazut-o si intr-o piesa de teatru. Da, domnilor! Roxana are un rol in piesa Casa Zoikai, la Teatru de Comedie din Bucuresti. In urma cu mai mult de un an, am intrebat-o daca are licenta de pilot si daca i-ar placea sa piloteze intr-o etapa de coasta. Si ea mi-a raspuns “Vrei calule ovaz?”. Sunt exact cuvintele ei.

 

 

Nu am mai spus nimic pana anul asta cand am sunat-o sa-i fac propunerea sa concureze pe masina mea. A acceptat imediat si si-a modificat tot programul ca sa ajunga la Alba. Nu avea de unde sa stie ca se inhama la un maraton obositor cu somn putin, cu asteptari lungi intre manse, cu emotii imense.

 

 

Dar a trecut cu eleganta peste toate si a dus la bun sfarsit participarea in prima ei etapa de coasta. A mers la vedere, nu a riscat nimic. Si-a stapanit emotiile pentru ca sa ajunga cu bine la final. A fost incurajata de spectatorii care i-au recunoscut numele pe masina si s-a ales cu un podium bine-meritat.

 

 

Daca ar fi ajuns vineri mai devreme si ar fi facut cateva recunoasteri nu cred ca puteam sa iau multe secunde in fata ei. Am vazut-o cum a condus masina din primele secunde. Eu nu am lejeritatea ei cand urc intr-o masina noua.

 

 

Sunt foarte surprins ca am fost primul care i-a propus acest fel de colaborare. Nu va dura mult pana va mai pilota si alte masini. Pe Ibiza mea si-a insa facut debutul. In clasamente o veti regasi cu numele Ivanescu. Un nume cu care nu ar recunoaste-o multi. Toata lumea o stie cu “numele de scena”, Ciuhulescu. Dar eu am petrecut un weekend alaturi de Roxana Ivanescu. Un pilot care-si poarta celebritatea cu mai multa naturalete decat pot eu sa scriu aici.  Si care daca ar veni in mod regulat la etape, ar pune mari probleme in clasamentele.

 

 

Comunicatul oficial il puteti gasi aici

 

Cel mai prost pilot de coasta

Sunt cel mai prost pilot de coasta din Romania! Trebuie sa accept adevarul asta. Dar nu ma intelegeti gresit. Nu vreau sa spun ca pilotez execrabil. Stiu cel putin un concurent mai slab ca mine. Are nume de camion si a reusit sa fie batut de aproape toate Daciile cand el concura cu Subaru WRX. Deci, nu! Nu despre cum pilotez vreau sa vorbesc ci despre cum sofez. Sau mai bine zis, cand sofez.

 

Si aici e schepsisul. Nu sofez decat foarte rar. Si atunci o fac pe masina prietenilor. Pentru simplu motiv ca eu nu am una. Doar cea de curse si ea nu se pune. Singura masina care a fost a mea a fost o Alfa Romeo 145. Motor 1.6 boxer, neagra. Dar a fost in perioada cand imi faceam veacul in Olanda. Si ea a ramas acolo.

 

Deci nu am masina de strada dar am masina de curse. Si atunci nu am dreptate cand spun ca sunt eu cel mai prost dintre piloti? Mai e unul in situatia asta? Daca da, vreau sa-l vad. Nu se pune daca e masina lui taica-sau,  de la firma sau e inmatriculata pe Bulgaria. Pai fratilor, cand ma urc in Ibiza mea si accelerez dupa ce nu m-am mai urcat de trei luni la volanul vreunei masini, am impresia ca merge asa de tare ca urmeaza sa decolez. Ce sa mai vorbim de viraje?! Ele nu exista. Sau se negociaza la viteze minime.

 

 

 

 

Si atunci cum naiba sa fac performanta? Nu tu masina de strada, nu tu antrenamente. De antrenamente nici nu mai vreau sa vorbesc ca ele lipsesc cu desavarsire. Chiar si atunci cand s-au organizat urcari pe trasee inchise eu nu m-am dus. Ca sa nu imi consum slick-urile. Aveam nevoie de ele ca sa merg pe roti pana la concurs. Si eventual sa mai tina un pic si acolo. Multi au ras de mine. Eu nu am ras la final mai bine, desi aveam toate motivele. Dar am fost multumit de ce am realizat.

 

Dar stiti ce e misto? Cum totul devine foare clar cand sunt in concurs. Acolo nu ma mai intereseaza statutul meu de pieton. Stiu un singur lucru. Ca trebuie sa ajung la sosire cat de repede pot. Dar nu oricum. Fara sa risc sa ies afara pentru ca asta inseamna stop joc sau stop cariera.  Fara sa brutalizez masina pentru ca daca se strica inseamna stop joc… sau stop cariera. Fara sa ma gandesc ca as putea merge mai repede, unde imi sunt adversarii si ce as putea modifica la masina. Toate astea m-ar scoate din cochilia mea. Cea care pana acum m-a ferit de evenimente care la randul lor ar fi insemnat, ati ghicit,  stop joc. Si cumva cumva lucrurile au prins contur, si pilotajul a functionat. Asa, cu viraje pe care nu le-am deschis sau cu franari prea prudente. Nu am impresionat niciodata, nu am facut spectacol dar am avut un target. Sa termin toate etapele. Si asta am facut.

 

Dar acum, sincer, independent de rezultate, de incapatanari sau orgolii, nu sunt eu cel mai prost dintre toti? Sa urci tu pe podium la curse dar sa nu ai masina de strada?! A fost alegerea mea. Ori masina de curse ,ori masina de strada. Iar eu am ales-o pe cea de curse. Pana la urma tot o sa-mi iau o masina de strada. Cat poate rezista cineva fara masina in ziua de azi? Pana atunci insa imi pot ingadui un moment in care sa ma iau la misto. Dar cum in orice gluma e si un dram de adevar nu pot sa nu imi amintesc o vorba. Aceea care spune ca tocmai pantofarul nu are pantofii reparati si profa de franceza are un fiu care nu stie decat engleza! Ei bine, taica-meu nu e pantofar dar maica-mea e profa de franceza!