Category Archives: Rally Cow

A fost postul 10



Nu a durat mult, nu mi-am programat să scriu doar 10 postări la Motorsportnews, dar se pare că lucrurile se întâmplă fără să ne aşteptăm, sau fără să ne întrebe prea mult dacă vrem şi suntem gata să pornim pe un alt drum.

 

O să dispară această rubrică şi nu aş vrea să vi se pară că am dispărut ca măgarul în ceaţă, de fapt nici nu am cum, sunt o vacă!!!; ce pot să vă spun este că am cedat în faţa luptei cu Mitraşcă, m-am declarat învins şi merg să îmi încerc norocul acolo unde el s-ar fi simţit îngrădit. Nu luaţi de bun tot ce scriu, vorbeşte gura fără mine şi glumesc pe seama vechiului meu conflict cu el. Apropo Andrei nota 1o pentru articolul de săptămâna trecută, primul că la al doilea nu te caracterizează.

 

 

Nu-mi plac chestiile astea, cu mulţumesc Popescule pentru oportunitate, cu o să îmi fie dor de voi şi tot felul de fainoşaguri d-astea netipice unei vaci mature, vă spun doar că ne mai auzim si vedem…ăăăă şi să nu uit Jari mi-a făcut Duminica, care tocmai a trecut un vis, să-i ţină Dumnezeu năravul.

 

Vă salut şi vă respect.

Mă doare-n cod


Vorbesc strict de oraşul nostru şi nu de alţi bătuţi de soartă de pe meleaguri mioritice. Atâta ne-au mai ameninţat cu coduri încât mă doare părul. Nu s-a întâmplat nimic prieteni, a picurat câteva ore, au fost 6-7 grade şi toată zăpada s-a înmuiat şi scurs înspre cele 5 ochiuri ale capacului de canal din faţa casei.

 

Normal că mărimea bălţilor a excitat meltenii care au trecut ca nebunii şi au stropit tot ce le-a ieşit în cale, dar deh…face parte din peisaj, face parte din gibonăreala zilnică.

 

Să vă scriu totuşi despre sport, în ultimele zile Eurosport s-a gâlcevit la FIA cu privire la drepturile de televiziune în ceea ce priveşte WRC. Nu s-a ajuns la nici un consens, fapt care va duce cel puţin în România la un somn liniştit, oricum orele de transmitere a rezumatelor de la monte Carlo fiind de-a dreptul hilare.

 

 

Am citit că Al-Attiyah va concura începând cu Suedia la bordul unui Citroen DS3, mă bucur pentru el dar vreau să îl avertizez că încă nu s-a fabricat maşina care să-i reziste, omul încearcă…nu ar fi mare mirarea ca la începutul sezonului viitor să îl vedem la pupitrul unui MINI.

 

Revenind pe meleaguri autohtone, mi-am adus aminte de o discuţie avută cu Costi Stratnic, (Straşnic aşa cum îmi place mie să-i zic) în care îmi spunea că este din ce în ce mai încântat de rally, lucru care mă face să mă gândesc că în viitorul nu tocmai îndepărtat, la startul probelor din CNR să apară un nou echipaj.

 

A căzut Boc din funcţie, OMG…normal ca trebuia să fie închisă gura românilor într-un fel, a mai fost el revocat din funcţie şi remontat. De data asta poate e definitiv, va daţi seama ce aroganţă ar fi să o pună chelu’ pe madam Udrea în fruntea guvernului şi să apară nişte finanţări ale unor piloţi autohtoni???, e clar, după ce ca nu am scris nimic coerent, mai am şi halucinaţii. Vă urez o săptămână altfel…

BD la Kommando


Nu am să încep cu plecarea pentru că e tristă, am să vă scriu despre final…Hotel Turist, probabil un vis de hotel dacă restaurantul a fost exemplar. După mai bine de jumătate de oră de gură cască a apărut un ospătar cu ochii saşii, (o să îl intitulez Arpad, să ne fie mai uşoară exprimarea) care ne-a explicat într-o română deranjată la stomac că nu putem mânca la ei dacă nu avem tichete…după mai multe insistenţe şi cedări nervoase din partea unora, s-a îndurat de noi o gospodină să-l mâne pe nebun după un bol de ciorbă de verişoare şi o ceafă de porc, cu un superb piure de fulgi.

 

Decernarea cupelor a avut loc cu 2 ore mai târziu decât fusese planificat, dar au fost nostime discursul primarului şi al patronului hotelului, totul find decodat în cele 2 limbi de circulaţie românească. Premiile au fost împărţite pentru toate categoriile pe un podium imaginar, dar chiar şi aşa Gergo Szabo a fost cel mai înalt, la propriu şi la figurat. Locul 2 Vali Porcişteanu şi Gabi Lazăr, iar pe 3 Marco Tempestini.

 

Probele s-au desfăşurat într-un mare fel, sau noi am fost toatal dezorganizaţi, pe PS2 eram a doua maşină la start, Vali era aproape gata de plecare şi noi ca nişte plăcinte aşteptam să intrăm pe probă, în spatele nostru Giri era încins şi el şi gata de plecare, proba 4 la fel …drumul era închis de o jumătate de oră şi noi încercam să forţăm bariera.  🙂

 

Gergo Szabo - castigatorul Covasna Winter Rally

 

 

Din cei înscrişi, au venit mult mai puţini sau asta a fost impresia mea, însă calitatea drumului a făcut ca proba numărul 5, să fie o veritabilă coloană tipică DN1, sau o coborâre la VTM, am vorbit cu Stratnic şi zicea că pe fiecare probă a fost câte unul care s-a învârtit şi a stricat “meciul”. Câţiva băieţi de la coastă au fost şi ei prezenţi, precum şi invitaţii din Ungaria, care au fost şi anul trecut.

 

Temperaturile au oscilat uşor, de la -18 la -3 grade, iar soarele ne-a bucurat toată ziua cu prezenţa. Probele au fost amenajate gen ulicioară, astfel încât abandonul oricărui concurent a însemnat pierderea probei…

 

Pe probe nu era nimeni în afara spectatorilor, iar informaţiile despre plecări, sosiri, regrupări şi service au fost nule. Noroc că fiecare a avut câte-un încălzitor, ca altfel nu ştiu ce ne făceam.

 

Bine per’ total, se putea şi mai bine, dar să gândim totuşi optimist…Să nu uităm că la plecarea de la Braşov pe aliniamentul de după podul spre Întorsură, pilotul nostru Andrei, a rămas fără permis, pentru o depăşire neinspirată pe linie continuă, urmează o luna de relaxare. 

 

[nggallery id=255]

Fiecare cu ce-l doare


Voi împrumuta o fotografie văzută pe internet zilele acestea la un prieten, pentru a pune  într-o balanţă imaginară România celor care au împlinit 10 zile de proteste pe străzile ţării, cu a celor pentru care îngustele interese stau mai presus de orice. Dacă românul de rând militează pentru: – demisia lui Base şi a hoardei de pupincurişti care-l slujesc, un sistem sanitar decent, un trai mai bun, un sistem de învăţământ stabil, salarii decente, eliminarea taxei auto…eliminarea taxei auto??? :lol:,  hai că asta e chiar nostimă…. Ceea ce pentru unii este ciumă, pentru alţii este mumă, taxa auto este subiect tabu numai pentru necăjiţii care se împrumută de câteva mii, să îşi cumpere un “lighean” cu care să se poată mişca, pentru alţii, e aşa o chestie care face parte din viaţă, motoare supraalimentate însoţite de consumuri pe măsură…dar deh proştii cotizează la bugetul de stat, deci bunăstare!!!

Ce naiba să fie şi în capul demonstranţilor să organizeze ieşiri în stradă tocmai în timp ce Ţiriac îşi organizează carnagiul de la Balc împreună cu “greii” Europei, acesta cere stârpirea şi călcarea în picioare a protestatarilor, că deh, protestele aduc României istabilitate şi refuzul investitorilor de mai jecmăni o ţără în care salariul mediu pe economie este de 200 de Euro. Ar trebui să vină cu miile să investească, pentru că produc mai pe nimic lucruri cu care se mândresc în toată lumea. Îi e uşor să vorbească atunci când conturile îi duduie cu vreo 2 necăjite de miliarde de dolari şi atunci când se ascunde în spatele mărinimiei cu care toţi porcii de la Balc vor fi daţi persoanelor nevoiaşe…

 

Ştiţi chestia aia care se numeşte WRC???, da aia în care Loeb face pe nebunu’ de atâţia ani, nu înţeleg de ce nu iese nimeni în stradă să strige la el “Jos Tiranu’ “are deja 2 mandate de “preşedinte”, 8 titluri câştigate şi după cum se pare, Monte Carlo este locul unde îşi începe o nouă incursiune în lupta pentru un nou an triumfător. De fapt nu asta am vrut să vă spun, ce am vrut să vă împărtăşesc este că Power Stage-ul a fost foarte tare, ăăăă nici voi nu l-aţi văzut???, nici eu şi o altă dudă este aceea că George Marsan, ştiu că sună româneşte dar nu e, primarul oraşului Monte Carlo, George Marsan era mult mai interesat de mistreţii lui Ion, decât de etapa cu numele oraşului pe care îl păstoreşte.

 

Şi atunci, cum să reuşescă o necăjită vacă să răzbească pe piaţa laptelui UHT, când nu e asociată cu astfel de oameni care trag frâiele succesului, mă apuc de altceva, o să produc şlapii Cow Lian, şlapi de mare angajament, Hand & Home Made.

 

80 şi la mai mare!!!


Era prea mult ca startul să fie Marţi 13  :twisted:, ar fi fost un an al eşecurilor mai mult ca sigur, însă calendarul a ales ca începutul WRC 2012 să fie Marţi 17 ianuarie cu un raliu de mare angajament, început în 1911 de către prinţul Albert I.

 

M-am ciondănit cu prietenii de pe reţeaua socializatoare cu privire la cine îşi va trece în palmares acest debut de campionat, fără însă să ajungem la un consens…ce ne-am convins cu toţii a fost ca nu va câştiga Delecour şi am mai ajuns la gândul comun că în loc de “Visit Romania” era mai ok dacă i-ar fi scris pe maşină “273 de locuri pe care trebuie sa le vezi înainte să pleci din România” aluzie la celebra chestie care circulă pe facebook.

 

Ne-am “şforţat” să îl blamăm pe infatuatul Ogier pentru ca mai apoi  să îmi vină ideea în minte; Hirvonen este obişnuit cu poziţia secundă, este mult mai lipsit de “gaze la stomac” faţă de Sebastian cel mic, aşadar şi prin urmare dacă are puţintică, răbdare poate accede la poziţia supremă în sânul familiei Citroen.

 

Să revenim la Monte şi Riviera Franceză…îi tot auzeam pe toate canalele media pe piloţi spunând că alegerea pneurilor este hotărâtoare într-o cursă, cu atât mai mult cu cât în acest raliu într-o singură etapă se pot întâlni asfalt, zăpadă şi gheaţă. Chiar citeam pe wall-ul lui Marco Tempestini, câte sute de kilometri se fac la recunoaşteri si cât de obositoare sunt pentru sportivi.

 

Carlos Sainz, McRae, Makinen, Gronholm şi în ultimii ani Loeb, sunt titanii cei care au urcat pe podium şi au  încântat miile de fani prezenţi pe probele speciale ale acestui dificil raliu. Generaţia nouă aşteaptă precum vulturii să îşi încordeze muşchii şi să detroneze supremaţii dobândite după atâţia şi atâţia ani de muncă, însă muşchii supraalimentaţi de “steroizii dorinţei” mai au de aşteptat  😳 pentru că “greul Seb” nu va renunţa aşa uşor la luptă.

 

După o absenţă de 3 ani WRC se întoarce pentru a celebra 80 de ani de Monte Carlo Rally, aşa ceva merită văzut , iar pentru asta prietenul nostru James Barbosa, cunoscut sub pseudonimul Narcis, va fi acolo, îl urăsc din sufletul meu de vacă, şi îi urez să îl ningă pe tot parcursul raliului, poate ne aduce ceva imagini…dar n-aş pune prea mare bază pe asta  😛 . Până una alta, ceva de anul trecut…

 

Surprize competiţionale sau Strict confidenţial ?


Nu sunt hotărât care să fie titlul Majestăţii sale postarea de Vineri, pentru că mă macină o gripă năpraznică, fără ca eu să mi-o fi dorit sau să fi întrebat măcar despre ea şi pentru că par sa se potrivesca ambele situaţii.

 

Probabil vă aşteptaţi să vă spun de Dakar şi despre cum îşi cere competiţia ofrandele, sau despre distanţa de 246km de pe o probă cu doar 15’’ între 2 camioane…neh să vorbim despre CNR şi CNVC şi despre ce ne pregătesc oamenii ăştia pentru anul competiţional 2012, anul sfârşitului lumii 🙂

 

Toată lumea e „mucles”, nimic, nimic nu răsuflă pe la chedere, în afară de retragerea lui Titi Aur şi de „prietenia” competitională făcută de Borbely cu Gergo  şi de naşul lor de „cununie” Cosmote.

 

 

Se mai dau anul acesta măcar cei de anul trecut, mai are loc să apară unul, doi tinerei care să înceapă să crească, printre cei pentru care CNR este a doua casă. Care o să fie combinaţiile de piloţi, copiloţi… Stratieva se va da cu Carmen Poenaru sau a fost doar o chestie aşa conlucrarea lor, trece Vali la Evo X aşa cum zicea într-o discuţie la o televiziune piteşteană. Continuă Keleti fără Ponta, Gugu va face un an plin, se va produce întoarcerea fiului rătăcitor Manu…prea multe necunoscute, mult prea multe.

 

Mai vin ceva Lole să aibă şi Lucien cu cine să intre în Horă? Mai lucrează Andronic la bomba aia pe roti cu care zdrobeşte tot…reuşeşte Mitraşcă să se despartă de Ruxy, să se „arunce” în braţele unei domniţe la fel de înfumurate…

 

Oare unde-s sponsorii??? Mai dau cu banul pentru a fi prezentaţi cu reclame multicolore pe maşinile de curse, vor bate pasul pe cartea retragerii sau vor plusa într-o nouă aventură competiţională.

 

28.Jan.2012 Raliul Zăpezii, locul unde vom mai vedea câte o maşină şi câte un pilot gata sa se încălzească şi să încălzească atmosfera pe zăpadă.

 

Vor fi surprize competiţionale  sau totul e Strict confidenţial…astea-s întrebările!!!

Multumim !


Mâine, că-i prag de sărbătoare

Odată-n an, e cazul să fim buni

Timpul în loc să stea, simţind doar bucurie

Odată-n an simţim nevoia să vă mulţumim.

Respect, este ce-ţi port eu ţie

Si ne-nclinăm, când ştim că zilnic eşti aici

Punem pe site, ce teste facem pentru tine

O spunem franc, nu ţi-am ascuns nimic.

Răutăciuoşi, dar drepţi din cale-afară

Te-am informat cu tot ce-a apărut

Ne-am pus în gând s-aflaţi ce-i nou întotdeauna

E  evident, că aproape am reuşit.

WE WISH YOU A MERRY CHRISTMAS

Sau românescul, Crăciun Fericit!!!!

 

Spectatorul încotro…


Septembrie 2011, 4 weekenduri ca în fiecare lună de altfel. Arunc o privire în călindar şi înjur printre dinţi. Raliul Ţara Bârsei în primul wekend, VTM Rânca în al doilea, Raliul Iaşului în ultimul, oare cum s-au adunat toate luna asta…

 

Mă uit în ochii colegului de muncă şi începe miloaga supremă. E1-le, ai ceva planuri pentru weekendurile din luna asta? Marş de aici, îmi spune răbufnind, să mă … în raliurile tale şi în toate sâmbetele în care am venit la muncă anul ăsta, numai să o tai tu prin toată ţara curgându-ţi balele după maşini.

L-am lăsat să se calmeze şi l-am luat din nou…Am reuşit sa facem nişte manevre, dar nu a vrut în ruptul capului ca la Ţara Bârsei să ajung la timp, deh nu le poţi avea pe toate.

 

Trezirea se face cu noaptea-n cap de cele mai multe ori, pentru că să dormi de cu o seară înainte la faţa locului te scoate din sărite şi bugetul drămuit pân’ la ultimul leuţ, iar ca să ajungi de Vineri, trebuie să înceapă miloaga şi la „ împărăţie” să te lase, dar nici să nu îţi taie din zilele de concediu…

 

Pentru cheltuieli minime se recurge la „senvişăreală”. Să fie cât mai multe, să rămână decât sa le ducem dorul…+ combinaţia cu unul sau mai mulţi camarazi privitori de raliuri, astfel încât la întoarcere acasă să spui bătându-te în piept că ai cheltuit mai nimic cu drumul.

 

Tot timpul m-am întrebat, care-i treaba cu fanii şi de ce sunt atât de putin importanţi în tot angrenajul sporturilor cu motor de la noi. Se vehiculează ideea din partea unor piloţi, care zic: de ce nu sunteţi mulţumiţi că vedeţi spectacol?; şi că nu plătiţi intrare, cum se practică la alte sporturi.

 

Ştiu că la o întrebare nu se răspunde cu o altă întrebare, însă dacă noi, mâna asta de spectatori care suntem pe toate coclaurile şi toate anotimpurile, am sta liniştiţi la tv urmărind marele premiul al Italiei de exemplu, voi pentru cine v-aţi mai bate? Nu îmi poate spune nimeni că merge doar pentru a-şi dovedi lui  ca este cel mai bun. Totul se face pentru notorietate, pentru a deveni celebru şi pentru ca numele tău sa fie pe buzele tuturor. Sponsorul nu dă bani unui pilot pentru că: vai ce baiat bun şi drăguţ e şi ce ne mai place nouă de el. Îi dă pentru că vrea să scoata ceva din treaba asta.

 

Sunt aşa de mulţi fani ai sportului cu motor şi atâţia „lăikuitori” la poze, că te aştepţi ca pe probe să te îmbrânceşti cu lumea să poţi face o poză. Canci, de unde atâta fericire, plăcerea aceasta de raliu se materializează în faţa calculatorului, pe şanţ sunt o „mână”, cei mai inimoşi.

 

Nu cred că există exemplu mai actual decât cel al lui Block, Ken Block… La Standul celor de la Citroen erau câteva zeci de fani, dornici să-şi vadă idolii, la standul Ford mai subţire, dar la standul Monster, ca la reducerile de la Minimax, se călca lumea în picioare pentru un autograf şi un poster…

 

Deci care e până la urmă rolul spectatorilor, îi merită sportul cu motor românesc  pe necajiţii care îşi rup de la gură să meargă pe probe?; la sute de km pentru a-i vedea idolii maxim 2-3 treceri de 30 secunde fiecare. Sunt atât de puţini şi atât de neînsemnaţi cei care dau totul pentru a fi alături de preferaţii lor.

 

Hmmm, nu ştiu ce să zic…  

No limits


Ce face omul când nu aleargă cu camera pe drumuri şi probe ?; ăăăă…corect se uită în urmă, la ce s-a întâmplat pe parcursul anului făcând “scufundări” în fotografiile trase.

 

Îmi aduc aminte de cele 2 WRC-uri la care am asistat în anul de graţie 2011, an de rătăciri prin Europa şi îmi mai aduc aminte că în Spania am auzit nişte poveşti conform cărora unul dintre piloţi ar fi paraplegic, că ar fi avut accident şi că regulile spun ca trebuie să coboare singur din maşină.

 

O dau în “sărciuri” şi descopăr că pilotul Albert Llovera din Andora este singurul pilot din S-WRC, căruia i-a fost oferită posibilitatea din partea celor de la Fiat, să participle la celebra competiţie cu un Abarth Grande Punto S2000, adaptat necesitaţilor sale. Mesagerul Unicef este de altfel omul care a dovedit că imobilizarea într-un cărucior, nu poate sta în faţa realizării viselor.

 

 

 

No limits – titlul unei cărţi, nu despre curse, ci despre viaţă şi despre cum se poate trece peste momentele grele prin care trece o persoană cu dizabilităţi, este cartea pe care Llovera a publicat-o în 2011 .

 

Câţi dintre noi am avea puterea să trecem peste o astfel de tragedie (ruptură de coloană şi paralizie membre inferioare) să nu cădem într-o extremă care să se încheie cu o bucată de  săpun, funie şi o grindă din podul casei. Am avea oare curajul şi puterea să mergem mai departe şi să desfăşurăm activităţi la cel mai înalt nivel?

 

Cum ne-am descurca, când majoritatea dintre noi suntem nişte plângăcioşi prin definiţie, au mă doare, vai ce migrenă, ce mi-am muşcat limba şi tot felul de probleme mai mult sau mai puţin închipuite. Nu am putut merge pentru că drumul era alunecos, nu m-au ajutat gumele, maşina nu trage aşa cum aş vrea, adversarul şi-a dorit victoria mai mult.

 

Probabil că astfel de sportivi ar merita mai mult de la viaţa asta, ar trebui sa ne pună pe gânduri evoluţiile lor şi dorinţa de a face lucruri care pe noi cei “sănătoşi tun” nu le facem din diverse motive.

Deschis la jocuri de culise


Ca un copil care se pregăteşte de prima zi de şcoală m-am aşezat la pupitrul de scris, nu să învâţ treaba cu bastonaşele, ci să scriu câteva rânduri pentru Motorsportnews.ro.

 

WRC – s-au întâmplat atâtea schimbări, încât dacă îţi vine ideea să te intrebi cine sunt impresarii acestor piloţi îţi vei răspunde cu o altă întrebare: – oare  Giovani Becali???? Jocurile de culise ale echipelor de uzină sunt atât de iscusite încât noi privitorii putem da din gură la infinit pe diverse motive care au dus la aceste schimbări drastice. Una din aberaţiile care îmi vine în minte este următoarea: – Citroen a început să se teamă de ascensiunea lui Hirvonen şi atunci cea mai bună armă este aceea a alierii, ori Seb cel mic se bate cu pumnii în piept şi urlă deranjând vecinii, lucru care face vâlvă în sânul echipei, Mikko fiind omul potrivit la locul potrivit. 

 

CNR – la noi linişte şi pace, coafura rezistă, nu se fac schimbări, aici rămâi cu echipa cu care ai pornit în cazul în care ai una, sau mergi după buget la câteva etape într-un an. Cred că pilotul român se mulţumeşte cu bucuria de a merge şi de a fi constant, într-un campionat şi aşa vitregit, nu cred că are aspiraţii de a face o avere din curse.

 

 

 

Şansele de performanţă sunt diminuate spre zero atâta timp cât singura sa  reuşită este aceea că nu are niciun abandon tot anul. Performanţa nu vine atunci când în capul tău sunt doar lipsurile… cauciucuri, piese, bani, stresul că nu te remarca nimeni şi că poate etapa următoare vei rămâne acasă, pe principiul insert coin.

 

Apropo, am văzut că s-a afişat calendarul pentru 2012. M-am bucurat o dată pentru că 2 etape de CNR şi 3 de VTM se desfăşoară la Braşov şi m-am întristat de două ori pentru că pe Muscel şi Transfăgărăşan va fi linişte, nu cred că Norris merita asta, dar poate sunt subiectiv.

 

Totuşi… ce vacă sunt, am uitat să mă prezint: -sunt “Rally Cow” sau “Vaca, cu pedale“, sau unul din “pozarii de nunţi” care merge la cursele de viteză în coastă şi nu achită “bilet de intrare”, vaca pedalieră care face poze cu maşina pilotului de VTM (rulând cu viteze ameţitoare de peste 25km/h) la fel de statice, precum cele ale maşinilor aflate cuminţi în parcare, “decât” pentru 14 prăpădite de like-uri pe facebook.

 

Nu sunt “pitbull”(zeu al fotografiei) şi nici nu vreau să fiu, văd cursele la câteva zile după ce s-au desfăşurat atunci când vărs pozele pe calculator, şterg o sută, aleg câteva şi îmi închipui că cele câteva vor primi bineţe în rândul “socializatorilor” şi şansa de a urca mai sus. La urma urmei ăsta e scopul tuturor, al sponsorilor, al pilotilor, al pozarilor.