Tag Archives: fumurile lu mitrasca

Muntele “Motorsport”


In viata nu exista bine si rau. Exista doar convingeri. In fata lor, orice rau este acceptabil si orice bine irelevant.  Cum sa incerci sa opresti un alpinist sa urce pe un versant periculos spunandu-i ca si-ar putea rupe oasele si sa lase astfel in urma lui o fata vaduva, un copil cu tare iremediabile si o mama care il va renega pe dumnezeu? E nedrept sa pui asa problema cu toate ca e adevarat.

alpinist

Nu te du pe munte, dragul meu, ai putea sa te accidentezi acolo!” ar suna o instigare catre mediocritate, cu toate ca e facuta din dragoste. “Nu te du pe munte, nu te-ai refacut indeajuns” ar fi cu adevarat un semnal de alarma. Dar tu nu ai auzi niciuna din ele, crede-ma pe cuvant! Ai pleca sau ai ramane doar pentru ca asa ai decis tu si nu pentru ca te-ai lasat convins de grijile celui de langa tine.

 

Si atunci cum stii cand sa risti si cand sa stai cuminte daca decizia o iei singur, intr-un for intim al sufletului tau unde nu razbat decat frici, presiuni, complexe, doruri? Raspunsul e foarte simplu. Lasa-te cuprins de spaima ca vei ajunge momentul in care te uiti inapoi la viata ta si vezi ca ai ratat-o! Iti va fi mult mai usor sa faci ce ai nevoie sa faci astfel ca la final sa fii implinit si daca nu ti-a iesit nimic ci doar ai incercat! Cat risti, la ce renunti, cand te opresti, cat te lasi prada nevoii de mai mult sunt responsabilitati de la care oricum nu te poti sustrage. Lumea e plina de talente neslefuite sau nedescoperite dar adu-ti aminte, looserii sunt doar cei care nu au incercat indeajuns si nu cei care nu au reusit! 

Un weekend plin de Fumuri la Brasov


Stiu, ma veti acuza ca i-am furat titlul lui Andrei Mitrasca, insa in povestea ce urmeaza el are un rol foarte mare, asa ca imi voi permite acest lux.

 

Totul a inceput joi, cu doua zile inainte de mult asteptatul Mare Premiu al orasului Brasov, etapa care deschidea sezonul 2013 al Campionatului National de Viteza in Coasta. Lista de inscrieri era impresionanta peste 90 de concurenti si cateva masini de exceptie. Spectacolul se anunta unul de zile mari, mai ales ca traseul Drumul Poienii revenea in campionat dupa o pauza de 6 ani. La acel moment eram sigur ca nu voi putea face deplasarea la Brasov, insa totul avea sa se schimbe cu 180 de grade. Joi, dupa cum va spuneam, m-am intalnit intamplator cu Andrei, care dupa ce a aflat ca nu vin la Brasov, m-a invitat (e un fel de a spune, aproape mi-a ordonat 🙂 ) sa merg alaturi de el si echipa Avia Motors/ Alto Syncro, la prima etapa de viteza in coasta din acest sezon. Asa am devenit invitat VIP 🙂 si urma sa imi petrec tot weekend-ul alaturi de aceasta minunata echipa, prezenta pentru a al doilea an consecutiv in CNVC.

Mitrasca 2
Lucian Visan – Team Manager al echipei Avia/ Alto si Andrei Mitrasca

 

Vineri dupa-amiaza ajungeam in parcul de service din Brasov si usor usor incepusera sa soseasca si masinile de concurs. De-a lungul timpului am tot fost la multe etape de viteza in coasta, insa, ceea ce urma sa vad sambata si duminica, va marturisesc sincer ca nu am mai vazut in ultima vreme la vreo alta etapa.

 

Sambata vremea se anuntase perfecta si soarele nu a dezamagit publicul venit in numar foarte mare sa vada spectacolul de pe Drumul Poienii. Din start va spun ca nu am urcat in dreapta alaturi de Andrei pe traseul de concurs pentru ca nu am vrut sa fiu un stres suplimentar deoarece avea destule necunoscute in ecuatia pentru aceasta prima etapa. In pauza competitionala Seat-ul sau Ibiza a suferit o revizie generala a amortizoarelor si setup-ul suspensiei trebuia facut, scaunul de concurs a fost schimbat si pozitia nu mai era cea cu care Andrei era obisnuit, masina mai primise si incaltari noi de vara, un set complet de “Avoane” in termeni din lumea curselor (slickuri Avon – anvelope speciale pentru coasta si circuit), iar traseul era unul nou pentru colegul nostru.

Mitrasca MP BV
Seat Ibiza incaltat cu Avoane

 

Iubitorii competitiilor de viteza in coasta sunt familiarizati cu etapa de la Sinaia si Campulung Muscel (etapele organizate de Norris pe Mateias), unde publicul era probabil cel mai numeros, spun era pentru ca eu cred ca duminica am vazut cei mai multi spectatori din ultimii trei, patru ani la o etapa de viteza in coasta. Efectiv duminica in parcul de service nu puteai sa arunci un ac, sute de copii s-au perindat printre masini insotiti de parinti, se faceau poze cu aparate, telefoane, copiilor suiti in masini, langa masini alaturi de piloti si probabil toti cei care au fost duminica in Brasov au facut o poza cu o masina de concurs, pilot etc. (mai putin eu care am avut luxul sa stresez familia Pop – Rallyzoom.ro pentru fotografii 🙂 ). A fost o atmosfera extrem de frumoasa pentru public si cu siguranta si pentru concurenti, care s-au bucurat de toata admiratia pe care o merita.

 Aglomeratie MP BV

Daca in parcul de service atmosfera a fost frumoasa, pe traseul de concurs suspansul a fost la cote maxime. Favoritul principal al competitiei, Lucien Hora cu monopostul Lola F3000, s-a vazut tradat de materialul tehnic, ratand ambele urcari de concurs. Partea electrica a adus ghinionul in tabara resitenilor, cateva fire topindu-se si intrerupand circuitul calculatorului monopostului. Tot un fir a dat de furca si in ziua de sambata, mecanicilor Autosolution care au muncit pana tarziu in noapte sa porneasca Ford-ul Focus de 700 cp. Paul Andronic, favoritul numarul 2 la victorie nu a fost nici el iertat de probleme tehnice la Mitsubishiul Evo 9, galeria de admisie spargandu-se inainte de masele de concurs. Ovidiu Zaberca ne-a adus un pic din atmosfera raliurilor, pentru ca alaturi de mecanici a reusit sa schimbe cutia de viteze, la Mitsubishi-ul Evo 8.5 de concurs, in aproximativ 30 de minute si astfel reusea sa prinda  podiumul la clasa H4. Dar cei care au dus adrenalina la cote ridicate, au fost Andrei Dumitrescu cu monopostul sau Tatuus si Lucian Radut cu Mitsubishi Evo 9. Cei doi bucuresteni s-au duelat la sutimi de secunda pana in ultima clipa in final castig de cauza avand Radut care devine astfel castigatorul Marelui Premiu al orasului Brasov.

 

George Vintila & Eduard Baban
George Vintila & Eduard Baban

Dar ce faceam eu cand toata lumea se agita cu reparatii la masini? Savuram o apa rece la cortul celor de la Avia Motors si ma intretineam in conversatii cu George Vintila mereu pus pe glume, Andrei si Marius Petre, cel de-al treilea pilot al echipei. George a reusit sa bata Porsche-ul 911 GT2 a lui Nemeth Sandor care are cateva sute de cai in plus fata de Fabia Tdi a lui George, Andrei a urcat pe locul doi al podiumului dedicat tractoraselor aa pardon masinilor diesel 🙂 , iar Marius a venit pe locul 6 la general cu Fabia Kit Car.

George Vintila & Andrei Mitrasca
George Vintila & Andrei Mitrasca

 

A fost un weekend frumos si dupa cum probabil v-ati dat seama singurele fumuri care au existat au fost cele lasate in urma de cele doua masini diesel ale echipei Avia Motors/ Alto Syncro. Tot ce va doresc eu este ca macar o data sa mergeti alaturi de aceasta minunata echipa la o asemenea etapa si sa intrati in atmosfera competitiei. Experienta va fi unica si foarte frumoasa. Ma duc sa vorbesc cu Andrei poate il conving sa organizeze un concurs pentru voi fanii, cu un astfel de premiu. Cine stie, sa speram ca am castig de cauza 🙂    

In the zone


Cum e posibil ca dintr-o data, toti sa mearga incet si tu sa-i intreci cu masina cu care iti luai bataie la fiecare coasta? In motorsport nu exista minuni. Nu exista un Mike Powell care nu a sarit in viata lui mai mult de 8.40 m si dintr-o data, la Olimpiada sare 8.95. Cauzele unei performante neaspteptate sunt intotdeauna explicabile foarte clar. Si atunci, mister Mitrasca, ia spune-ne noua ce crezi tu ca s-a intamplat la Paltinis unde ai reusit locul opt la general?!

Sa o luam treptat. In primul rand a fost proba. Foarte frumoasa dar atat de denivelata incat era mult peste toleranta unei masini de circuit/coasta. Deja eram in avantaj. Suspensia de raliu de pe Ibiza a fost exact ce trebuia pentru o proba de raliu. In al doilea rand, a plouat toata ziua de vineri, pentru ca despre ea e vorba. Iar eu am avut gume noi de ploaie. Ma rog, aproape noi, dar erau crestate suplimentar ca sa degajeze apa mai bine.  Dupa aceea, coasta era una noua iar inainte de concurs am facut un milion de urcari.  Si nu in ultimul rand, masina era revizuita, verificata, ceea ce mi-a dat un plus de incredere. Ei bine, aici e schepsisul.  Increderea, starea de spirit.

 

Veneam dupa cateva etape mediocre si sufletul imi urla “ori te complaci in starea asta ori te mobilizezi si incerci sa faci si tu ceva!”. Iar lucrurile s-au potrivit. Pentru denivelari am avut suspensia moale, pentru ploaie, gume, pentru ceata, stiam proba de pe rost iar pentru viteza pe viraje, increderea ca mi-am facut toate temele si nu mai aveam nicio scuza. Presiunea in pneuri era destul de mare si cu toate ca ceilalalti au suplinit rigiditatea suspensiei prin presiunea mica in gume, eu am mers pe ideea mea. Se pare ca fara prea mult efort am gasit setarea perfecta. Si totusi, nu cred ca toate astea ar fi fost indeajuns. A mai fost un factor. In tenis si nu numai se numeste “the zone”. Cand unui jucator ii ies toate loviturile, toate aruncarile la cos, se spune ca este “in the zone”. Ei bine, eu am gasit zona asta exact la Paltinis.

 

Nu am mai fost concentrat si incrancenat. Nu am facut calcule si nu am cautat niciun viraj periculos. M-am uitat doar dupa locurile unde se poate merge plin. Si cu fiecare urcare scadeam timpii. Masina statea mai bine ca pe uscat.  Si ziua a trecut fara sa-mi dau seama. De obicei sunt foarte constient de fiecare minut care trece la curse. Nu mananc, nu sunt in apele mele, ma tot concentrez. Vineri, la Paltinis, am plutit.  Si am ajuns la finalul zilei ca si cum as fi condus pe autostrada. Probabil ca undeva concentrarea s-a produs dar eu nu am simtit-o. Duminica a fost cu totul altceva insa despre duminica prefer sa nu vorbesc.

 

Asadar, pe ploaie, cu gumele adecvate si masina setata (daca ai ce sa setezi), performanta depinde de un singur lucru. Your Spirit! 

Un prieten de departe


In urma cu mai putin de un an s-au nascut “fumurile”. A fost o idée care ar fi trebuit sa prinda contur pe autorally. Intr-un fel e mai bine asa. Pentru ca aici am mai multa libertate decat as fi avut la autorally.

 

La inceput am scris in fiecare zi. Si in felul asta, prin incercare si eroare, mi-au iesit cateva bunicele. Pe urma, romaneste, am rarit-o.  Dar nu am renuntat la ele. Si uite ca s-au facut peste 100 de fumuri. Acesta este al 104-lea. Intr-o vreme, fumurile erau cele mai citite articole de pe motorsportnews. Acum nu mai sunt. Pentru ca intre timp a venit si Vaca in barca cu noi si am simtit cum se inclina totul. Inspre vaca, evident.  Are carisma, are aplomb, are cititori. Si asta face bine acestui mic boutique de motorsport. 

Vaca insa a luat-o incet. Nu s-a aruncat la un program zilnic de postari. L-a sfatuit Mihai. “Nu te arunca cum a facut Mitrasca. Ia-o mai incet!”.Ca si mine, Vaca stie ca nu sa postezi zilnic e o problema. Ci sa il respecti pe cel care te citeste. Si e greu sa vii cu ceva nou si interesant in fiecare zi. Si daca iti restrangi aria la doar un domeniu e si mai greu.

 

Salvarea este intr-un mic artificiu. Sa scrii ca si cum ai vorbi cu cel mai bun prieten. Dar unul care e departe. Pe care nu l-ai tinut la curent cu toate pataniile tale.

 

Daca cititorii autorally/motorsportnews se confunda cu fanii de pe marginea probelor care se confunda cu prietenii celor care participa la curse cam asa este si cu cititorii fumurilor. Se confunda cu prietenii mei si cativa din cunoscutii lor. Nu sunt mai multi. Cativa fani Kia pe care i-am jignit la un moment dat si o prietena de-a lui maica-mea. Atat.  Formula “lui maica-mea” ii va placea foarte mult! J. Mary, asta esti tu!

 

Asadar, am vrut sa fie vorba despre oameni. Am vrut poze cu oameni nu cu masini. Pentru ca motorsportnews nu vorbeste despre motorsport. Vorbeste despre oameni care sunt pasionati de motorsport.  

 

Acesta este al 104-lea fum care practic nu a spus nimic concret. Decat ca e al patrulea din urmatoarea suta de fumuri.

 

Pupici!