Tag Archives: blog

Peugeot 508 GT


Doamne, ce mașină e asta de mă depășește?

Așa a sunat prima mea întâlnire cu 508. O apariție stranie pe o autostradă în Italia, în drum spre Snowfest. Colții ca de lup, privirea fixă. Recunosc o grămadă de mărci și modele de mașini de când eram mic, dar mașina asta nu o mai văzusem. Deși tot văzusem fotografii cu modelul, nimic nu mă pregătise pentru asta. Trece ușor de mine și caut cu privirea spatele portbagajului să citesc marca și modelul. Înainte de asta văd că și stopurile sunt la fel de … ieșite din cotidian. Prind din fugă o privire pe numele modelului. 508. Și dispare în trafic.

Arată bine. Și nu am găsit opinii care măcar să sugereze altfel. De la linii, la design blocuri optice, grila, geamuri, totul este absolut spectaculos fără a fi extravagant. E exotic și în același timp, departe de imaginea berlinelor nemțești pe care nici nu le mai observăm.

Într-o lume în care toate clasele de mașini scurg clienți către crossovere, o berlină aspectoasă are o aură de romantism.

Ne plac mașinile care arată bine. Simțul estetic pare intrinsec legat de natura umană. Ne place simetria, asimetria, fluiditatea și colțurile ascuțite, ne plac formele îmbinate cum trebuie. Dar realitatea este că exteriorul unei mașini îl vezi doar de două ori pentru fiecare drum – când te urci în mașină și când te dai jos. Și nici atunci din toate unghiurile. Dacă nu ești unul din oamenii ăia care țin la ce credea lumea despre ei mai mult decât la ce simt ei înșiși, cred că ar trebui să te intereseze mai mult de cum arată la interior și cum se conduce.

La interior arată cel puțin din anul 3008. Sau 5008. Noul limbaj de design Peugeot și sistemele i-Cockpit și restul fac din interiorul acestei mașini o veritabilă navă de croazieră. Informații clare, grafice bine gândite, materiale de calitate, totul la îndemâna ta. Sigur, volanul cât un covrig de la Luca și așezarea ceasurilor astfel încât să le vezi deasupra volanului, nu prin volan, poate cere un timp de acomodare. Dar nu ar fi Peugeot dacă nu ar fi așa. Să nu uităm că la restul modelelor, acul pentru viteză și acul ce indică turațiile motorului cresc în sensuri contrare. Într-un fel cred că există o anume satisfacție în avea un lucru pe care doar tu știi să îl folosești. Îl face să se simtă mai personal.

Arrr…

Ne place cum merge. Peugeot a nimerit acum ceva timp setările la suspensii și nu și-a mai ieșit din mână de atunci. Nu îi vom ridica un monument în numele agilității, dar nu putem zice niciodată că e lentă. Trage, luptă și spre finalul fiecărei trepte urlă puțin să nu uiți ca poate fi și fiară. Este genul ăla de mașină pentru drumuri lungi. Te simți acasă în ea după câteva ore, nu te obosește. Eu am mers 400 de km prin România ( care înseamnă 2500 de km oriunde în altă parte în Europa) după 11 ore de urcat pe munte și nu am simțit că vreau să mă opresc și să plâng.

Ne place cum arată. Rău de tot. Întoarce priviri pe unde calcă și asta într-o lume în care concurența în domeniul designului e din ce în ce mai acerbă.

Ne place cum te face să te simți. Displayiurile și designul avangardist de la interior te fac să te simți apărat de mașină. Te face să simți că ai un partener de nădejde care îți va acoperi spatele de vei avea nevoie.

Ne place că e franțuzească. Pentru că orice om îi place franțuzoaicele.

Avem motorizări pe toate gusturile – de la 1.6 turbo 222 cai putere până la economicul 1.5 BlueHDI. Avem opțiuni, nivele de echipare și prețuri pe toate gusturile de pe la 24000 de euro pana la 37000.

Ne-ar fi plăcut să aibă tracțiune spate? Ne-ar fi plăcut. Dar sunt sigur că nu tuturor.

Ne-ar fi plăcut să scrie numele nostru în certificatul de înmatriculare? Ne-ar fi plăcut.

Un pic de filosofie.

Locul unde Peugeot se straduiește să livreze și de altfel și reușește este la:

Confort. O caracteristica marcă a francezilor, grupul PSA o împinge constant către noi limite fără a sări marje de preț obscene. Suspensii, materiale, antifonare, motoare line. Totul se regăsește în 508 și chiar mai mult.

Conectat la șosea. Poziția la condus, direcția, cutia de viteze și raspunsul la accelerație se încadrează toate în limitele mele foarte înguste de toleranță. Ceea ce înseamnă mult.

Estetică. Avem poze, le lăsăm să vorbească.

Un pic de final.

Mi-ar plăcea să vă mai vorbesc despre 508 și cu altă ocazie. Simt că nu am fost suficient de inspirat încât să transmit tot ce cred cespre mașina asta. In cuvinte puține – este o mașină care sare din tipar, iese în evidență pe stradă, se conduce excelent, are un interior de milioane și un preț sub rivalii din segmentul premium.

Get one while it’s hot.

PRIMII PAȘI, PRIMA ROSTOGOLIRE, PRIMUL KILOMETRU SINGUR


 

ȘCOALA DE ADRENALINĂ

Știți cum era când ați făcut școala de șoferi (categoria B) și toată lumea zicea că înveți doar bazele și că urmează să te perfecționezi în trafic. Eh, așa e și cu motocicleta, doar că mult mai periculos.

 

În primul rând aveți grijă cum alegeți școala. Eu am făcut o eroare, în principiu financiară, pentru că, de zgârcit, m-am gândit că ar fi ok să fac școala de șoferi în Alexandria (da, sunt din Teleorman, știu) pentru că era mai ieftină cu 100 de lei. Drumurile veșnice București – Alexandria au făcut ca treaba asta să nu fie foarte deșteaptă. Pare evident acum când privesc în retrospectivă, dar deh…dă-mi doamne mintea românului de la urmă. O școală de motociclete în București ar trebui să coste 1100-1200 de lei cu totul. Dacă aș face-o din nou aș face-o la Școala Moto AMI (nu am făcut cursuri cu ei, nu sunt plătit să spun asta…doar că mi-au creat o impresie că ar fi oameni pasionați cărora le pasă de cultura din jurul activității ăsteia).

 

Primele ședințe se vor defășura cu siguranță pe motociclete de capacitate cilindrică mică – 125 cc sau 250 cc. Asta pentru că genul ăsta de motociclete vin cu două avantaje – accelerația nu e la fel de sensibilă (dacă nu ați mers cu o motocicletă încă o să vi se pară oricum foarte sensibilă) și motocicleta este mai ușoară ceea ce o face mai manevrabilă. În prima ședință ar trebui să vă acomodați cu motocicleta, să vă înțelegeți să mergeți împreună în aceeași direcție, să încercați să nu vă despărțiți în mers…genul ăsta de lucruri. De asemenea ar trebui să înțelegeți unde sunt comenzile – semnalizări, faruri, claxon, frână ambreiaj și să deprindeți schimbările de treaptă (asta era partea mea preferată).

 

În ședințele următoare ar trebui să vă apucați de poligon, spart în secțiuni. Ușor, ușor veți începe să parcurgeți poligonul dintr-o singură tură.

 

Copyright scoalamotoadi.ro

 

Ar trebui să vă explic puțin despre poligon. Aveți deasupra un desen al primei părți a acestuia. Am văzut că în funcție de unde anume se dă examenul sunt variații foarte mici, dar nu de esență. Poligonul se face contra cronometru (dar timpul este aproape de două ori cât aveți nevoie, deci nu vă grăbiți…limita de timp este mai mult acolo pentru a preveni abuzul – poate unul din candidați vrea să bea o cafea în timp ce dă examenul). Proba începe cu motocicleta pe cric, aceasta trebuie adusă în poziție verticală, ridicat cricul și transportată (tu mergând pe lângă motocicletă) câțiva metri în față până când roata spate iese dintr-un marcaj desenat pe sol. Vă urcați pe motocicletă și porniți. Prima porțiune de traseu începe cu cinci jaloane, ce trebuiesc parcurse prin viraje scurte consecutive. Intrarea se face printre primul și al doilea jalon, din partea dreaptă. După parcurgerea acestei secțiuni vă veți îndrepta în zona de opturi. Da, opturile cele groaznice. Practic, sunt patru jaloane ce trebuiesc parcurse în formă de 8, jaloanele doi și trei aflându-se în interiorul buclelor lui 8. Dacă numărăm jaloanele din direcția din care veniți, se începe parcurgerea prin pătrunderea între jaloanele trei și patru. Se fac trei treceri, numărând în momentul în care ajungeți din nou la intrarea între jaloanele trei și patru.

 

Este de precizat ca această portiune se parcurge la ralanti (treapta 2 cu moto mai mici de 250cc si treapta 1 cu moto de 600). Este recomandat să nu folosiți frâna, dar dacă vă este greu la început puteți apăsa ușor frâna spate (de picior) dar aveți grijă să nu moară motorul sau să înghețe roata pentru că…o să vă spun, că am experimentat eu pentru voi.

 

Bun, după ce ați terminat cele trei opturi, veți face încă trei din partea cealaltă…practic două și jumătate. Deci sunteți din nou între jaloanele 3 și 4 și în loc să continuați printre jaloanele 2 și 3 ca și cum ați mai face un opt, mergeți direct între jaloanele 1 și 2 și începeți din nou numărătoarea de acolo. Când vă întoarceți să terminați a treia trecere, înainte de a ajunge în poziția inițială între jaloanele 1 și 2, practic după ce treceți printre jaloanele 2 și 3, mergeți direct în următoarea secțiune a poligonului.

 

Menționez că toate acestea se fac dintr-o singură tură fluidă, fără opriri, fără întreruperi, fără picior jos. În următoarea secțiune va trebui să mergeți cu mâna stângă paralelă cu solul pe o distanță de 50 de m, ținând motocicleta în interiorul unui culoar. După această finalizare ați terminat prima jumătate a traseului.

 

Copyright scoalamotoadi.ro

 

Vă întoarceți de unde ați început, treceți pe lângă cele cinci jaloane și intrați pe un culoar unde trebuie să faceți o evitare – practic, un stânga-dreapta. Viteza ar trebui să fie de minim 30 de km/h, dar pretenția este să schimbați într-o treaptă superioară de viteză. După prima evitare se frânează, se întoarce printr-un viraj larg la stânga printre niște jaloane ca niște porți și urmează din nou o evitare – identică cu prima (nu am înțeles de ce nu e una la dreapta și una la stânga – sunt amândouă la stânga). După urmează o porțiune de accelerare până la 50kmph și o frânare de urgență în 16m la punct fix. Ideea e că nimeni nu se uită la viteză și cred că nimeni nu a depășit 40kmph. Ar trebui să facem mai multe frânări de urgență în școală, dar na.

 

Asta este tot. Ideea e că după ce începi să stăpânești traseul cu motocicleta mică, vei primi una de 600cc, ceea ce aduce totul la ziua 1. Ai nevoie de un teren de fotbal să faci o întoarcere, motocicleta e grea, puternică (eu am făcut pe un Hornet mai vechi, am văzut că mulți au Kawa ER6N în București which is much much better). Încet, cu grijă vei ajunge din nou la talentul care te-a consacrat 🙂 .

 

După alte câteva ședințe vei ieși în oraș, cu instructorul pe locul din spate. Mare curajos. Singurul lor control este o prelungire a frânei spate – care practic îi ajută să își rupă mâinile la o viteză rezonabilă, dar nu altceva.

 

Related image

 

Primul contact cu orașul îți va arăta că toată lumea vrea să te omoare. Oamenii sunt proști, prin natura lor. Văd că scrie „Școala” pe motocicletă, dar tot taie banda și vin la 10 cm de tine. Nu le va trece niciodată prin capul lor sec de cocliți arghhh…na că m-am enervat. Pfff..Breathe in, breathe out. Deci, ideea e că nimeni nu e prietenul tău în trafic. Am citit o chestie undeva. Mergi pe motocicletă ca și cum ai fi invizibil. Așa și trebuie. Nimeni nu te vede, nimeni nu vrea să trăiești. Ține doar de tine să minimizezi riscurile.

 

În oraș vei observa câte lucruri ai de făcut pe o motocicletă și câte putere de procesare trebuie să consume creierul tău. Instructorul zice – următoarea intersecție dreapta. Următoarele lucruri trec prin capul tău: Frână ușor, semnalizare, trebuie să schimb banda…asigurare în oglindă, manevră de schimbare a benzii, oare am văzut bine în oglindă, mă aplec să văd mai bine, trebuie să schimb din a 3-a într-a 2-a…mai e verde semaforul?, ușor, pietoni sunt pe trecere, sunt…frână, prima treaptă….am încetinit tare, trebuie să pun piciorul jos…virează..virează…oprește că trec pietoni…e o mașină în stânga mea, stai calm…pleacă ușor de pe loc. Orice ai face ÎNTOTDEAUNA vei uita semnalizarea pornită. Vedeți voi, semnalizarea trebuie stinsă manual de fiecare dată și dacă ați condus vreodată vă va fi imposibil să vă amintiți să apăsați pe butonul ăla.

 

Când veți da examenul, instructorul va sta în spate pe motocicletă, veți avea amândoi un hand-free și polițistul se va afla într-o mașină în spate dând indicații. Mie mi-a fost greu să înțeleg de multe ori ce se spune, dar îmi reproducea instructorul pe care îl auzeam direct. Cred că o să vă descurcați ok.

 

Cel mai important lucru, dacă deja conduceți de ceva timp, e să vă amintiți să faceți ca la început. Opriți de tot la stop. Asigurați-vă bine. Fiind obișnuiți cu traficul avem tendința de a face lucrurile pe fugă. Nu este cazul pe motocicletă și în niciun caz la examen. Atenție la pietoni – și nu zic că îi călcați, dar dacă nu au început traversarea veți avea tendința sa nu îi luați în calcul.

 

Pe partea teoretică nu are rost să vă explic sau să vă dau vreun sfat.

 

ATV 4x4 offroad motorbike bike motorcycle quad moto motocross wallpaper

 

AI LUAT EXAMENUL, ACUM CE?

Ok, ai luat examenul Oficial ai permis de motocicletă. Toți prietenii zic să îl uzi. Te lauzi peste tot cu îșiruirea de categorii care se înfățișează pe permisul tău. Mi-am zis că o să merg din când în când, că o să închiriez, că o să împrumut. Nu s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat însă este că am început să mă uit la motovloggeri pe YouTube, să înțeleg mai multe despre contra-virare, despre ce înseamnă să mergi pe motocicletă (mă uitam și în timp ce făceam școala, dar nu o să ieși din oraș prea des motiv pentru care virajele pe care o să le iei în școală o să fie în intersecții cu treapta 1 sau 2). Am început să mă uit pe olx la motociclete, să văd care sunt prețurile. Nu m-am gândit că o să îmi iau motocicletă, dar șapte luni mai târziu…asta e o altă poveste.

 

Image result for motorbike wallpaper crash

 

CUM SĂ TE DAI DE-A ROSTOGOLUL

La un moment dat, în timpul școlii a venit și momentul primei căzături. Era defapt ziua examenului. Polițistul anunțase că întârzie o oră motiv pentru care făceam niște „antrenamente” în poligon. Eram pe motocicletă și făceam cele cinci jaloane de la început dus și întors. La un moment dat am intrat prea larg și urma să ating un jalon și în loc să las roata să atingă jalonul am apăsat frâna față în panică. Nu am apăsat suficient de tare cât să mă arunce pe exterior, dar suficient cât să moară motorul. Motocicleta a început să se încline și nu am putut să o țin motiv pentru care m-am rostogolit de pe ea. M-am julit puțin la mână, dar asta a fost tot. Am învățat o lecție valoroasă. Ai grijă cu frânele.

 

 



În episodul următor:

  • Prima motocicletă
  • Primul drum extra-urban
  • Un video din trafic din București.

 

Muntele “Motorsport”


In viata nu exista bine si rau. Exista doar convingeri. In fata lor, orice rau este acceptabil si orice bine irelevant.  Cum sa incerci sa opresti un alpinist sa urce pe un versant periculos spunandu-i ca si-ar putea rupe oasele si sa lase astfel in urma lui o fata vaduva, un copil cu tare iremediabile si o mama care il va renega pe dumnezeu? E nedrept sa pui asa problema cu toate ca e adevarat.

alpinist

Nu te du pe munte, dragul meu, ai putea sa te accidentezi acolo!” ar suna o instigare catre mediocritate, cu toate ca e facuta din dragoste. “Nu te du pe munte, nu te-ai refacut indeajuns” ar fi cu adevarat un semnal de alarma. Dar tu nu ai auzi niciuna din ele, crede-ma pe cuvant! Ai pleca sau ai ramane doar pentru ca asa ai decis tu si nu pentru ca te-ai lasat convins de grijile celui de langa tine.

 

Si atunci cum stii cand sa risti si cand sa stai cuminte daca decizia o iei singur, intr-un for intim al sufletului tau unde nu razbat decat frici, presiuni, complexe, doruri? Raspunsul e foarte simplu. Lasa-te cuprins de spaima ca vei ajunge momentul in care te uiti inapoi la viata ta si vezi ca ai ratat-o! Iti va fi mult mai usor sa faci ce ai nevoie sa faci astfel ca la final sa fii implinit si daca nu ti-a iesit nimic ci doar ai incercat! Cat risti, la ce renunti, cand te opresti, cat te lasi prada nevoii de mai mult sunt responsabilitati de la care oricum nu te poti sustrage. Lumea e plina de talente neslefuite sau nedescoperite dar adu-ti aminte, looserii sunt doar cei care nu au incercat indeajuns si nu cei care nu au reusit! 

3 zile – 6 probe si 7 concluzii


WRC – Spania – Pantaloni scurti ….suna bine nu ? Din pacate eu nu am ajuns, dar a facut-o Vaca…stiti voi care, aia care pedaleaza. 🙂  Vaca cu pedale mai exact! Cum au primit-o in avion, cat a fost suprataxa pentru greutate si ce a rumegat la intoarcere, gasiti mai jos. Sper sa va placa, pentru ca saptamana aceasta Vacii cu pedale i-am cedat locul meu pe blog 🙂 Cine stie poate o vom mai revedea in curand sau poate o luam de crescut ! Ce ziceti?

 

Asadar, povestea:

 

” Mă abţin cu greu să nu înjur şi să folosesc cuvinte ok şi serioase în postarea care va fi “aşezată” pe acest site de motorsport.

 

Am vrut să obţinem acreditare foto la penultima etapă de WRC din acest an, cu mai bine de 2 luni înainte dar se pare că aşa cum ne-au restricţionat piaţa muncii în Spania, ne-au restricţionat şi permisele foto la prea-frumosul eveniment, de teamă să nu o luăm prin livezile de măslini şi să-i lăsăm pe catalani fără job-uri.

 

O atmosferă incendiară imediat după coborârea din aeronava Wizz (preţ bilet, tur Tg.Mureş-Barcelona/retur Barcelona-Cluj la doar 311 RON) la biroul de informaţii, firma de inchirieri auto era la 10 minute de aeroport, noroc că în faţă ne aştepta un microbuz. Datorită unor probleme între bănci cardurile noastre au clacat în faţa emoţiei şi nu au efectuat tranzacţia, astfel incat deja aveam în plan să rugăm pe cineva să ne “arunce” până la Salou, locul unde era cartierul general. Am rezolvat într-un final şi am ajuns şi la hotel, nu înainte de a face planul pentru prima zi de raliu, zi în care macadamul era cuvântul de ordine.

 

Ora 6°°, temperatură 15.5°C, doi nebuni cu un Opel Corsa de 1.2 plecau pe munţii din apropiere în pantaloni scurţi şi gecuţe subţiri fără un bidon de apă sau ceva de-ale gurii. După 2 ore de mers şi după ce instinctul de turmă ne-a făcut să mergem după un cetăţean (ca să nu îi spun meltean) cu maşină tunată, ne-am întors şi într-un final am ajuns la mijlocul probei. Prima concluzie, traseul nu era marcat cu “rally” şi drumurile de legătură puţine. Am început maratonul şi am zgribulit vreo 2 ore până ce au început să curgă Seat-urile de securitate. Concluzia 2 a fost că este Seat pentru că Logan nu se face în ţara lor şi că securitatea era mai permisivă decât la alte competiţii unde ei, cei cu veste verzi sunt mama şi tatăl raliului.

 

Praf mult, mai puţin ca în Grecia, dar mai dens datorită copacilor care făceau ca în cele 2 minute de respiro să nu se aşeze în totalitate, subiect pe care l-au adus în discuţie şi piloţii datorită secundelor pierdute din cauza vizibilităţii scăzute.

 

Aceeaşi zi, proba nr.4…am mers ca orbii din nou şi am nimerit în locul în care erau doi poliţişti, semn că drumul era deja închis. Alt maraton de câţiva km. şi din nou praf ca la malul surpat. Cântece şi glume de prost gust din partea localnicilor care repetau obsedant cuvinte care nu se pot reproduce. Concluzia 3, au şi ei proştii lor, parcă un pic prea mulţi. 

  

Ziua a 2-a ne-a găsit pregătiţi cu merinde şi carduri goale gata de umplut cu trecerile spectaculoase ale “băieţilor răi”. Un ac de păr delicios de fotografiat dar cu mult prea multă populaţie, arhiplin de poliţişti şi de oameni de la securitate. A fost momentul în care vestele FRAS şi-au făcut datoria. Am adoptat rânjetul şi am trecut galeş strada. Nici poliţiştii şi nici cei de la securitate nu au comentat nimic, asta poate şi pentru faptul că mergeam strâmb sa vadă că pe spate scrie media 🙂 

 

Solberg a lipsit din nou, dar surpriza era mare pentru că îl vedeam pe Block, care la prima curbă a intrat într-un derapaj controlat, de lumea a fost în extaz total. Concluzia 4 – nu trebuie să ai timpi buni, trebuie să faci spectacol pentru ca însemnele Monster să se vândă ca pâinea caldă.

 

Proba următoare ne-a găsit undeva mai sus, într-un alt ac de păr dar unde securitatea lipsea cu desăvârşire, a fost locul unde ne-a plăcut cel mai mult, locul unde ne-am tăvălit în speranţa obţinerii unor cadre bune, fără să fim stingheriţi de nimeni.

 

Pe seară ne-am întors spre Salou şi într-un giratoriu am auzit scârţit de roţi, ridic privirea, “vărul” Mikko ne ceda trecerea. I-am dat 2 flash-uri şi a înţeles omul că trebuie să plece, l-am urmat şi am mers în spatele lui mai bine de 30 de km până la parc. Viteza constantă a fost 120, exact ca la carte, autostrada spaniolă este limitată la 120km. Mergeam cu Opelul în spatele bestiei la vreo 10-15m şi simţeam cum ne vibrau ficaţii de la zgomotul bolidului. Concluzia 5 – în afara probelor pe drumurile de legătură pilotul este omul care respectă lumea în trafic şi care se supune legilor, lucru pe care la unii piloţi din campionatul nostru nu l-am regăsit!!!

 

Ziua a 3-a si ultima ne-a gasit pe vârful unui munte unde pregătirile pentru Halloween erau în toi şi unde pe toţi copacii erau lipite tot felul de figurine, erau lipite şi erau acolo. Concluzia 6 – românii erau departe de zonă, altfel ar fi fost rupte şi furate. Înainte de start piloţii aşteptau în două parcări, în prima Ogier şi Latvala, cel din urmă cu nasul sub capota Citroenului, iar în a doua parcare Mikko şi Loeb, acesta din urmă se uşura cu faţa spre şosea, am scos aparatul si am pregătit declanşarea. Loeb s-a uitat în ochii mei, nu am putut apăsa, deşi fotografia mi-ar fi adus “celebritatea” 🙂

 

Cu cât urcam, cu atât era mai ceaţă şi mai frig. Spectatorii erau încinşi de la bere şi de la uralele pe care le adresau celor 2 băieţi din depărtare care fluturau steagul Franţei. Concluzia 7 – sportul înseamnă competiţia propriu-zisă, admiraţia şi respectul tuturor celor implicaţi indiferent de “culoarea” echipamentului.

 

Concluzia, concluziilor – performanţa se face cu profesionişti, bugetele echipelor de uzină sunt fantastice, staff-ul este impresionant, marketingu-l de asemenea, calitatea probelor desăvârşită, publicul numeros şi entuziast…mi-aş dori să văd pe cineva de la noi pe acolo, dar mă tem că lovitura în “frunte” ar fi mult prea dureroasă. Sunt atât de multe de spus, dar atât de puţin timp şi spaţiu, poate voi reveni…

 

Cronica speciala si foto – Vaca cu pedale

 

 [nggallery id=227]