ȘCOALA DE ADRENALINĂ

Știți cum era când ați făcut școala de șoferi (categoria B) și toată lumea zicea că înveți doar bazele și că urmează să te perfecționezi în trafic. Eh, așa e și cu motocicleta, doar că mult mai periculos.

 

În primul rând aveți grijă cum alegeți școala. Eu am făcut o eroare, în principiu financiară, pentru că, de zgârcit, m-am gândit că ar fi ok să fac școala de șoferi în Alexandria (da, sunt din Teleorman, știu) pentru că era mai ieftină cu 100 de lei. Drumurile veșnice București – Alexandria au făcut ca treaba asta să nu fie foarte deșteaptă. Pare evident acum când privesc în retrospectivă, dar deh…dă-mi doamne mintea românului de la urmă. O școală de motociclete în București ar trebui să coste 1100-1200 de lei cu totul. Dacă aș face-o din nou aș face-o la Școala Moto AMI (nu am făcut cursuri cu ei, nu sunt plătit să spun asta…doar că mi-au creat o impresie că ar fi oameni pasionați cărora le pasă de cultura din jurul activității ăsteia).

 

Primele ședințe se vor defășura cu siguranță pe motociclete de capacitate cilindrică mică – 125 cc sau 250 cc. Asta pentru că genul ăsta de motociclete vin cu două avantaje – accelerația nu e la fel de sensibilă (dacă nu ați mers cu o motocicletă încă o să vi se pară oricum foarte sensibilă) și motocicleta este mai ușoară ceea ce o face mai manevrabilă. În prima ședință ar trebui să vă acomodați cu motocicleta, să vă înțelegeți să mergeți împreună în aceeași direcție, să încercați să nu vă despărțiți în mers…genul ăsta de lucruri. De asemenea ar trebui să înțelegeți unde sunt comenzile – semnalizări, faruri, claxon, frână ambreiaj și să deprindeți schimbările de treaptă (asta era partea mea preferată).

 

În ședințele următoare ar trebui să vă apucați de poligon, spart în secțiuni. Ușor, ușor veți începe să parcurgeți poligonul dintr-o singură tură.

 

 

Ar trebui să vă explic puțin despre poligon. Aveți deasupra un desen al primei părți a acestuia. Am văzut că în funcție de unde anume se dă examenul sunt variații foarte mici, dar nu de esență. Poligonul se face contra cronometru (dar timpul este aproape de două ori cât aveți nevoie, deci nu vă grăbiți…limita de timp este mai mult acolo pentru a preveni abuzul – poate unul din candidați vrea să bea o cafea în timp ce dă examenul). Proba începe cu motocicleta pe cric, aceasta trebuie adusă în poziție verticală, ridicat cricul și transportată (tu mergând pe lângă motocicletă) câțiva metri în față până când roata spate iese dintr-un marcaj desenat pe sol. Vă urcați pe motocicletă și porniți. Prima porțiune de traseu începe cu cinci jaloane, ce trebuiesc parcurse prin viraje scurte consecutive. Intrarea se face printre primul și al doilea jalon, din partea dreaptă. După parcurgerea acestei secțiuni vă veți îndrepta în zona de opturi. Da, opturile cele groaznice. Practic, sunt patru jaloane ce trebuiesc parcurse în formă de 8, jaloanele doi și trei aflându-se în interiorul buclelor lui 8. Dacă numărăm jaloanele din direcția din care veniți, se începe parcurgerea prin pătrunderea între jaloanele trei și patru. Se fac trei treceri, numărând în momentul în care ajungeți din nou la intrarea între jaloanele trei și patru.

 

Este de precizat ca această portiune se parcurge la ralanti (treapta 2 cu moto mai mici de 250cc si treapta 1 cu moto de 600). Este recomandat să nu folosiți frâna, dar dacă vă este greu la început puteți apăsa ușor frâna spate (de picior) dar aveți grijă să nu moară motorul sau să înghețe roata pentru că…o să vă spun, că am experimentat eu pentru voi.

 

Bun, după ce ați terminat cele trei opturi, veți face încă trei din partea cealaltă…practic două și jumătate. Deci sunteți din nou între jaloanele 3 și 4 și în loc să continuați printre jaloanele 2 și 3 ca și cum ați mai face un opt, mergeți direct între jaloanele 1 și 2 și începeți din nou numărătoarea de acolo. Când vă întoarceți să terminați a treia trecere, înainte de a ajunge în poziția inițială între jaloanele 1 și 2, practic după ce treceți printre jaloanele 2 și 3, mergeți direct în următoarea secțiune a poligonului.

 

Menționez că toate acestea se fac dintr-o singură tură fluidă, fără opriri, fără întreruperi, fără picior jos. În următoarea secțiune va trebui să mergeți cu mâna stângă paralelă cu solul pe o distanță de 50 de m, ținând motocicleta în interiorul unui culoar. După această finalizare ați terminat prima jumătate a traseului.

 

 

Vă întoarceți de unde ați început, treceți pe lângă cele cinci jaloane și intrați pe un culoar unde trebuie să faceți o evitare – practic, un stânga-dreapta. Viteza ar trebui să fie de minim 30 de km/h, dar pretenția este să schimbați într-o treaptă superioară de viteză. După prima evitare se frânează, se întoarce printr-un viraj larg la stânga printre niște jaloane ca niște porți și urmează din nou o evitare – identică cu prima (nu am înțeles de ce nu e una la dreapta și una la stânga – sunt amândouă la stânga). După urmează o porțiune de accelerare până la 50kmph și o frânare de urgență în 16m la punct fix. Ideea e că nimeni nu se uită la viteză și cred că nimeni nu a depășit 40kmph. Ar trebui să facem mai multe frânări de urgență în școală, dar na.

 

Asta este tot. Ideea e că după ce începi să stăpânești traseul cu motocicleta mică, vei primi una de 600cc, ceea ce aduce totul la ziua 1. Ai nevoie de un teren de fotbal să faci o întoarcere, motocicleta e grea, puternică (eu am făcut pe un Hornet mai vechi, am văzut că mulți au Kawa ER6N în București which is much much better). Încet, cu grijă vei ajunge din nou la talentul care te-a consacrat 🙂 .

 

După alte câteva ședințe vei ieși în oraș, cu instructorul pe locul din spate. Mare curajos. Singurul lor control este o prelungire a frânei spate – care practic îi ajută să își rupă mâinile la o viteză rezonabilă, dar nu altceva.

 

 

Primul contact cu orașul îți va arăta că toată lumea vrea să te omoare. Oamenii sunt proști, prin natura lor. Văd că scrie „Școala” pe motocicletă, dar tot taie banda și vin la 10 cm de tine. Nu le va trece niciodată prin capul lor sec de cocliți arghhh…na că m-am enervat. Pfff..Breathe in, breathe out. Deci, ideea e că nimeni nu e prietenul tău în trafic. Am citit o chestie undeva. Mergi pe motocicletă ca și cum ai fi invizibil. Așa și trebuie. Nimeni nu te vede, nimeni nu vrea să trăiești. Ține doar de tine să minimizezi riscurile.

 

În oraș vei observa câte lucruri ai de făcut pe o motocicletă și câte putere de procesare trebuie să consume creierul tău. Instructorul zice – următoarea intersecție dreapta. Următoarele lucruri trec prin capul tău: Frână ușor, semnalizare, trebuie să schimb banda…asigurare în oglindă, manevră de schimbare a benzii, oare am văzut bine în oglindă, mă aplec să văd mai bine, trebuie să schimb din a 3-a într-a 2-a…mai e verde semaforul?, ușor, pietoni sunt pe trecere, sunt…frână, prima treaptă….am încetinit tare, trebuie să pun piciorul jos…virează..virează…oprește că trec pietoni…e o mașină în stânga mea, stai calm…pleacă ușor de pe loc. Orice ai face ÎNTOTDEAUNA vei uita semnalizarea pornită. Vedeți voi, semnalizarea trebuie stinsă manual de fiecare dată și dacă ați condus vreodată vă va fi imposibil să vă amintiți să apăsați pe butonul ăla.

 

Când veți da examenul, instructorul va sta în spate pe motocicletă, veți avea amândoi un hand-free și polițistul se va afla într-o mașină în spate dând indicații. Mie mi-a fost greu să înțeleg de multe ori ce se spune, dar îmi reproducea instructorul pe care îl auzeam direct. Cred că o să vă descurcați ok.

 

Cel mai important lucru, dacă deja conduceți de ceva timp, e să vă amintiți să faceți ca la început. Opriți de tot la stop. Asigurați-vă bine. Fiind obișnuiți cu traficul avem tendința de a face lucrurile pe fugă. Nu este cazul pe motocicletă și în niciun caz la examen. Atenție la pietoni – și nu zic că îi călcați, dar dacă nu au început traversarea veți avea tendința sa nu îi luați în calcul.

 

Pe partea teoretică nu are rost să vă explic sau să vă dau vreun sfat.

 

 

AI LUAT EXAMENUL, ACUM CE?

Ok, ai luat examenul Oficial ai permis de motocicletă. Toți prietenii zic să îl uzi. Te lauzi peste tot cu îșiruirea de categorii care se înfățișează pe permisul tău. Mi-am zis că o să merg din când în când, că o să închiriez, că o să împrumut. Nu s-a întâmplat. Ceea ce s-a întâmplat însă este că am început să mă uit la motovloggeri pe YouTube, să înțeleg mai multe despre contra-virare, despre ce înseamnă să mergi pe motocicletă (mă uitam și în timp ce făceam școala, dar nu o să ieși din oraș prea des motiv pentru care virajele pe care o să le iei în școală o să fie în intersecții cu treapta 1 sau 2). Am început să mă uit pe olx la motociclete, să văd care sunt prețurile. Nu m-am gândit că o să îmi iau motocicletă, dar șapte luni mai târziu…asta e o altă poveste.

 

 

CUM SĂ TE DAI DE-A ROSTOGOLUL

La un moment dat, în timpul școlii a venit și momentul primei căzături. Era defapt ziua examenului. Polițistul anunțase că întârzie o oră motiv pentru care făceam niște „antrenamente” în poligon. Eram pe motocicletă și făceam cele cinci jaloane de la început dus și întors. La un moment dat am intrat prea larg și urma să ating un jalon și în loc să las roata să atingă jalonul am apăsat frâna față în panică. Nu am apăsat suficient de tare cât să mă arunce pe exterior, dar suficient cât să moară motorul. Motocicleta a început să se încline și nu am putut să o țin motiv pentru care m-am rostogolit de pe ea. M-am julit puțin la mână, dar asta a fost tot. Am învățat o lecție valoroasă. Ai grijă cu frânele.

 

 

---

În episodul următor:

• Prima motocicletă
• Primul drum extra-urban
• Un video din trafic din București.