Tag Archives: andrei

Muntele “Motorsport”


In viata nu exista bine si rau. Exista doar convingeri. In fata lor, orice rau este acceptabil si orice bine irelevant.  Cum sa incerci sa opresti un alpinist sa urce pe un versant periculos spunandu-i ca si-ar putea rupe oasele si sa lase astfel in urma lui o fata vaduva, un copil cu tare iremediabile si o mama care il va renega pe dumnezeu? E nedrept sa pui asa problema cu toate ca e adevarat.

alpinist

Nu te du pe munte, dragul meu, ai putea sa te accidentezi acolo!” ar suna o instigare catre mediocritate, cu toate ca e facuta din dragoste. “Nu te du pe munte, nu te-ai refacut indeajuns” ar fi cu adevarat un semnal de alarma. Dar tu nu ai auzi niciuna din ele, crede-ma pe cuvant! Ai pleca sau ai ramane doar pentru ca asa ai decis tu si nu pentru ca te-ai lasat convins de grijile celui de langa tine.

 

Si atunci cum stii cand sa risti si cand sa stai cuminte daca decizia o iei singur, intr-un for intim al sufletului tau unde nu razbat decat frici, presiuni, complexe, doruri? Raspunsul e foarte simplu. Lasa-te cuprins de spaima ca vei ajunge momentul in care te uiti inapoi la viata ta si vezi ca ai ratat-o! Iti va fi mult mai usor sa faci ce ai nevoie sa faci astfel ca la final sa fii implinit si daca nu ti-a iesit nimic ci doar ai incercat! Cat risti, la ce renunti, cand te opresti, cat te lasi prada nevoii de mai mult sunt responsabilitati de la care oricum nu te poti sustrage. Lumea e plina de talente neslefuite sau nedescoperite dar adu-ti aminte, looserii sunt doar cei care nu au incercat indeajuns si nu cei care nu au reusit! 

Aventura de la Serres


Andrei Enescu #99 – BMW S1000 RR – pilot in RoSBK  

 

Ultima aventura din acest sezon competitional, dar una memorabila.

 

Da, ati ghicit, a fost ultima etapa cea de la Serres un circuit micut ingust obositor, dar tehnic. Se poate spune ca este circuitul de casa al RoSBK.

 

Cu cateva zile inainte de etapa, site-urile de meteo s-au gandit sa ne joace feste si sa ne arate tot felul de prognoze (ploaie, furtuna). Dar indiferent de vremea de afara noi trebuia sa concuram. Era ultima etapa si una dintre cele mai importante, am putea spune un ultim spectacol inainte de hibernare.

 

Asa ca am urcat toate “jucariile” si am tras tare la drum spre vecinii nostri bulgari, increzator ca as putea prinde o zi in plus de antrenament pentru a ma obisnui cu noul asfalt de la Serres. Cum lenea e mare si lucrurile nu merg niciodata cum sunt pe hartie am ratat ziua de joi. Tot ce imi ramasese a fost ca seara sa ma concentrez pe pregatit motoreta pentru prima zi de antrenamente oficiale.

 

Vineri am facut cateva intrari de acomodare cu asfaltul parca turnat dintr-un film horror sau mai bine spus “Turnat ca in Romania” plin de hopuri pe perioadele de franare fiind parca facut sa te descurajeze sa mergi tare. Dar dupa cateva intrari am inceput sa ma acomodez si sa nu mai bag de seama, asa ca am trecut mai departe la partea cea mai grea, setarea suspensiei acel miraj de click-uri in care te poti pierde definitiv. Un click la stanga doua la dreapta, ca o combinative de la un seif 🙂 si lucrurile parca au inceput sa prinda contur, dar ziua s-a terminat fara sa imi dau seama.

Sambata, ziua calificarilor, o zi destul de calduroasa pentru perioada anului “Soarele dogoreste cauciucurile rezista ” 🙂  Dupa mici probleme cu amortizorul spate care avea un singur scop in viata, acela de am distruge cauciucul spate si dupa cateva incercari, reusesc sa-i dau de cap si sa scot un timp bunicel . Dar cum eu eram mai ametit, nu m-am uitat pe program sa vad ca era ultima intrare de calificare pentru Superpole (Superpole = O rearanjare a primilor 10 piloti in care toti primesc un tur in care sa scoata cel mai bun timp.)

 

Ma indreptam spre monitor sa vad timpul, cand sunt atentionat de un alt pilot 🙂 (Multumesc Stefan Popescu) ca mai am timp sa mai fac o incercare. Eu nedumerit ma duc inapoi ma uit pe program si vad ca mai erau 5 minute pana se termina ultima sesiune de calificari dupa care urma Superpole. In mare graba am tras ce mai ramasese din combinezon, pe mine 🙂 si plec in tromba pentru a incerca sa fac un timp de calificare bun. Stefan ma vede si pleaca si el la randul lui. Mai aveam timp pentru 3 ture fiecare  si primul tur a fost slab gumele fiind reci in al doilea decid sa fortez si cum nu se putea mai rau ratez perioada de franare si ma duc drept, turul fiind compromis. Ultima incercare. Stefan la randul lui era in urmarirea mea si pe ultiumul tur el scoate un timp bun, dar eu reusesc sa il devansez cu o diferenta mica de cativa sutimi. Ma calificasem in Superpole.

 

Eram al doilea la rand. Plec bine, primul tur este perfect in al doilea tur gresesc putin dar tot scot un timp foarte bun si ma calific in al doilea rand de pe grila de start. Suspensia s-a comportat perfect, dar inca aveam mici indoieli.

 

Ziua cursei. Acesta era momentul adevarului unde toata munca de pana acum urma sa se arate. Avand un avans bunicel in clasament nu aveam cum sa imi pierd pozitia si decid sa merg mai tare ignorand faptul ca aveam o motocicleta stock care nu prea ma ajuta ca una modificata. Se anunta chemarea la start pentru clasa Superbike. Toata lumea se aduna pentru mult asteptata cursa, care avea sa decida campionul si avea sa fie ultimul spectacol din acest an. Ne asezam la start asteptand aparitia culori verzi. Eram increzator in mine si, stiind ca am un start bun iar ca Serres este un circuit unde se depaseste destul de greu, ma gandesc ca cel mai bine ar fi ocuparea unei pozitii cat mai bune pana la primul viraj si incercarea de a o pastra pe parcursul celor 19 ture.

Asa ca se da startul. Plecarea este perfecta reusesc sa trec aproape pe langa toti pilotii si la prima curba eram pe 2, in spatele bulgarului Kulev. Ritmul este bun dar pierdeam timp pe linile drepte, unde eram ajuns din urma de motocicletele celorlalti concurenti. Dupa cateva ture sunt depasit de Mistode si reusesc sa ma amplasez in spatele lui, dar deficitul de putere se simtea si ca totul sa fie si mai rau suspensile stock incep sa se incinga si sa se imoaie facand motocicleta instabila. Usor usor sunt ajuns si de Cazacu. Dupa alte cateva ture avand un avans considerabil in fata celorlalti piloti si fiind in spatele lui Mistode si Cazacu singurul lucru care ma mai ingrijora era un pilot bulgar foarte insistent, care ducea o batalie continua de depasiri. Iau decizia sa il las sa ma depaseasca pentru a conserva cauciucul si a putea recapata pozitia pe final.

 

Turele deveneau mai lungi si mai obositoare si parca sfarsitul cursei nu se mai apropia motocicleta se comporta din ce in ce mai rau. Mai ramasesera 4 ture si decid sa plec in urmarirea pilotului bulgar, pe care reusesc sa il depasesc si sa sa pun ceva avans intre noi. Asa am reusit ca la Serres sa termin cursa pe ultimul loc al podiumului la romani.

 

Pentru mine asa s-a incheiat primul sezon competitional in RoSBK la clasa regina de 1000 cmc, unde am reusit sa ma clasez pe locul patru la final. Sunt fericit pentru performanta obtinuta si ca am terminat cu bine acest prim sezon dar sunt trist gandindu-ma la lunga pauza ce ne astepta. Sper sa ne revedem la anu si sa pot oferi un spectacol si mai frumos precum si o clasare mai buna. A fost un an plin pentru mine cu podiumuri si rezultate excelente, cu o noua mototcicleta si toate acestea nu erau posibile fara ajutorul celor care au fost langa mine in acest an si m-au sprijinit moral sau material.

 

MULTUMESC.

In the zone


Cum e posibil ca dintr-o data, toti sa mearga incet si tu sa-i intreci cu masina cu care iti luai bataie la fiecare coasta? In motorsport nu exista minuni. Nu exista un Mike Powell care nu a sarit in viata lui mai mult de 8.40 m si dintr-o data, la Olimpiada sare 8.95. Cauzele unei performante neaspteptate sunt intotdeauna explicabile foarte clar. Si atunci, mister Mitrasca, ia spune-ne noua ce crezi tu ca s-a intamplat la Paltinis unde ai reusit locul opt la general?!

Sa o luam treptat. In primul rand a fost proba. Foarte frumoasa dar atat de denivelata incat era mult peste toleranta unei masini de circuit/coasta. Deja eram in avantaj. Suspensia de raliu de pe Ibiza a fost exact ce trebuia pentru o proba de raliu. In al doilea rand, a plouat toata ziua de vineri, pentru ca despre ea e vorba. Iar eu am avut gume noi de ploaie. Ma rog, aproape noi, dar erau crestate suplimentar ca sa degajeze apa mai bine.  Dupa aceea, coasta era una noua iar inainte de concurs am facut un milion de urcari.  Si nu in ultimul rand, masina era revizuita, verificata, ceea ce mi-a dat un plus de incredere. Ei bine, aici e schepsisul.  Increderea, starea de spirit.

 

Veneam dupa cateva etape mediocre si sufletul imi urla “ori te complaci in starea asta ori te mobilizezi si incerci sa faci si tu ceva!”. Iar lucrurile s-au potrivit. Pentru denivelari am avut suspensia moale, pentru ploaie, gume, pentru ceata, stiam proba de pe rost iar pentru viteza pe viraje, increderea ca mi-am facut toate temele si nu mai aveam nicio scuza. Presiunea in pneuri era destul de mare si cu toate ca ceilalalti au suplinit rigiditatea suspensiei prin presiunea mica in gume, eu am mers pe ideea mea. Se pare ca fara prea mult efort am gasit setarea perfecta. Si totusi, nu cred ca toate astea ar fi fost indeajuns. A mai fost un factor. In tenis si nu numai se numeste “the zone”. Cand unui jucator ii ies toate loviturile, toate aruncarile la cos, se spune ca este “in the zone”. Ei bine, eu am gasit zona asta exact la Paltinis.

 

Nu am mai fost concentrat si incrancenat. Nu am facut calcule si nu am cautat niciun viraj periculos. M-am uitat doar dupa locurile unde se poate merge plin. Si cu fiecare urcare scadeam timpii. Masina statea mai bine ca pe uscat.  Si ziua a trecut fara sa-mi dau seama. De obicei sunt foarte constient de fiecare minut care trece la curse. Nu mananc, nu sunt in apele mele, ma tot concentrez. Vineri, la Paltinis, am plutit.  Si am ajuns la finalul zilei ca si cum as fi condus pe autostrada. Probabil ca undeva concentrarea s-a produs dar eu nu am simtit-o. Duminica a fost cu totul altceva insa despre duminica prefer sa nu vorbesc.

 

Asadar, pe ploaie, cu gumele adecvate si masina setata (daca ai ce sa setezi), performanta depinde de un singur lucru. Your Spirit!