Tag Archives: ibiza

In the zone


Cum e posibil ca dintr-o data, toti sa mearga incet si tu sa-i intreci cu masina cu care iti luai bataie la fiecare coasta? In motorsport nu exista minuni. Nu exista un Mike Powell care nu a sarit in viata lui mai mult de 8.40 m si dintr-o data, la Olimpiada sare 8.95. Cauzele unei performante neaspteptate sunt intotdeauna explicabile foarte clar. Si atunci, mister Mitrasca, ia spune-ne noua ce crezi tu ca s-a intamplat la Paltinis unde ai reusit locul opt la general?!

Sa o luam treptat. In primul rand a fost proba. Foarte frumoasa dar atat de denivelata incat era mult peste toleranta unei masini de circuit/coasta. Deja eram in avantaj. Suspensia de raliu de pe Ibiza a fost exact ce trebuia pentru o proba de raliu. In al doilea rand, a plouat toata ziua de vineri, pentru ca despre ea e vorba. Iar eu am avut gume noi de ploaie. Ma rog, aproape noi, dar erau crestate suplimentar ca sa degajeze apa mai bine.  Dupa aceea, coasta era una noua iar inainte de concurs am facut un milion de urcari.  Si nu in ultimul rand, masina era revizuita, verificata, ceea ce mi-a dat un plus de incredere. Ei bine, aici e schepsisul.  Increderea, starea de spirit.

 

Veneam dupa cateva etape mediocre si sufletul imi urla “ori te complaci in starea asta ori te mobilizezi si incerci sa faci si tu ceva!”. Iar lucrurile s-au potrivit. Pentru denivelari am avut suspensia moale, pentru ploaie, gume, pentru ceata, stiam proba de pe rost iar pentru viteza pe viraje, increderea ca mi-am facut toate temele si nu mai aveam nicio scuza. Presiunea in pneuri era destul de mare si cu toate ca ceilalalti au suplinit rigiditatea suspensiei prin presiunea mica in gume, eu am mers pe ideea mea. Se pare ca fara prea mult efort am gasit setarea perfecta. Si totusi, nu cred ca toate astea ar fi fost indeajuns. A mai fost un factor. In tenis si nu numai se numeste “the zone”. Cand unui jucator ii ies toate loviturile, toate aruncarile la cos, se spune ca este “in the zone”. Ei bine, eu am gasit zona asta exact la Paltinis.

 

Nu am mai fost concentrat si incrancenat. Nu am facut calcule si nu am cautat niciun viraj periculos. M-am uitat doar dupa locurile unde se poate merge plin. Si cu fiecare urcare scadeam timpii. Masina statea mai bine ca pe uscat.  Si ziua a trecut fara sa-mi dau seama. De obicei sunt foarte constient de fiecare minut care trece la curse. Nu mananc, nu sunt in apele mele, ma tot concentrez. Vineri, la Paltinis, am plutit.  Si am ajuns la finalul zilei ca si cum as fi condus pe autostrada. Probabil ca undeva concentrarea s-a produs dar eu nu am simtit-o. Duminica a fost cu totul altceva insa despre duminica prefer sa nu vorbesc.

 

Asadar, pe ploaie, cu gumele adecvate si masina setata (daca ai ce sa setezi), performanta depinde de un singur lucru. Your Spirit! 

De ce ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu


… nu pentru ca am marcat tot traseul cu motorina sau pentru ca Horatiu Ionescu Cristea a spus lucrul asta. Ci pentru cu totul alt motiv. Sa incep cu ce mi-a spus HIC. “vrei sa stii parerea mea, sincer?” mi-a raspuns la intrebarea mea. “Parerea mea este ca ar trebui sa ti se ia licenta macar pe sase luni, sper ca nu te superi ca iti spun. Ai iesit afara, iti era compromisa urcarea, trebuia sa te opresti. Nu sa scoti nisip, si sa incerci sa ajungi pana sus. Trebuie sa te gandesti si la ceilalti concurenti, aici nu e raliu. E adevarat ca nu scrie in regulament si aici e o alta discutie pentru ca suntem in Romania …” a continuat el si l-am citat cat de mult imi pot aduce aminte cuvintele lui. Ii dadeam dreptate in unele privinte si intelegeam ce imi spune.

 

Parerea lui HIC era importanta pentru mine. Nu eram de acord cu ea la partea cu penalizarea dar era importanta si facea mult sens. Nu era vreun debutant cu Golf turbo care habar nu are pe ce lume traieste si care trece pe langa mine in parcul de service cu 100 la ora. Era omul care a fost seful comisiei de coasta si probabil cel mai bun pilot din cati eram acolo la start. Parerea mea.

Greseala mea, in urcarea cu pricina, a fost ca am plecat nervos, suparat, am incercat sa fac minuni pe ploaie. Imi amintisem ca nu am inmuiat suspensia, ca unii plecasera pe uscat, ca aveam gume cam sterse pe spate, ca nu pornisem camera. Si inevitabilul s-a produs.  Dupa ce m-am invartit si am lovit un mal, am pornit mai departe. M-am mai invartit de doua ori pana sus. M-am gandit ca am strambat directia si atunci mi-am zis ca trebuie sa ajung sus pentru ca a doua urcare nu o sa o mai apuc. Aveam 46 de curse fara abandon, nu era aceasta acea prima fara clasare. Arbitrilor nu li se poate imputa mare lucru pentru ca ei nu prea aveau cum sa vada ca imi curge motorina venind spre ei ( vezi poza ). Daca ar fi fost atenti ar fi putut da prin statie pe masura ce treceam  succesiv de ei pe traseu sa ma opreasca urmatorii. Dara de motorina se vedea dupa mine dar trebuia sa fii atent. Cred. Oricum ploua si daca nu te uitai atent nu vedeai cum imi “marchez cu grija” drumul inapoi spre start.

 

Dupa incident, parerile au fost impartite insa din fericire cei mai multi mi-au sustinut decizia de a merge mai departe. Am fost surprins sa constat ca nu am simtit niciun moment regret sau responsabilitate pentru ca am fost cauza anularii etapei. Intr-un sens cauza anularii se poate arunca in carca organizatorului dar asta pe mine ma intereseaza mai putin acum.

 

Si ajung la adevaratele erori pe care am le-am facut la Teliu. Stiind ca se anunta ploaie, si cu experienta de anul trecut trebuia sa stiu sa fac tot ce pot ca sa iau startul in concurs cat mai repede. Sa ma opresc pe traseu, sa ma dau lovit, cu probleme la motor, nu conteaza. Orice care sa nu constituie incalcarea regulamentului dar care sa ma puna la start imediat dupa istorice. Pentru ca probabilitatea sa fie uscat si sa inceapa ploaia la un moment dat e mai mare decat cea in care incepe sa ploua si se usca dupa aceea. Trebuia sa joc cartea asta. Si acum eram filozof… la open… daca ma intelegeti.

 

Dupa aceea, la nivelul echipei, de frica sa nu alergam dupa mai multi iepuri, l-am lasat pe Bogdan ( Dobranici ) pe margine. E adevarat ca programul lui de anul asta nu e unul consistent dar instinctul meu initial a fost sa-l inscriu la Teliu. Si pe parcurs, dupa sedinte, meetinguri, strategii, am decis sa amanam debutul lui. Iar eram filozofi cu el pe podiumul debutantilor! Am mers pe varianta “safe” si rezultatele au fost intocmai. SAFE. Nimic iesit din comun, exact acolo unde le-am planificat.

 

Si nu in ultimul rand, ajung la batalia cu Sorin Ghisoi. Prietenul meu, Sorin. Un pilot de exceptie pe mana caruia mi-as lasa masina oricand. Sa o piloteze sau sa o pregateasca de curse. Am pornit cu gandul ca o sa ma bata, ca nu am nicio sansa cu el. Am pornit prost. Cele doua secunde erau la indemana mea si psihologic m-am invins singur. Stiu ca isi va aranja electronica, ca isi va gasi setarile pe etapele viitoare astfel incat imi va fi foarte greu sa ma bat cu el dar asta nu e o scuza. Trebuia sa ma duc la Teliu cu alta viziune. “Complexul Ghisoi” il port inca, se pare, in mine.  

 

Si din pacate mai sunt si alte greseli pe care nu le pot spune pentru ca sunt lucruri pe care sper sa le pot aplica la alte curse.

 

Ei bine, ajungem la motivul pentru care ar fi trebuit sa mi se ia licenta la Teliu. Da, dragii mei,  este prostia de care am dat dovada in strategia pe care care am gandit-o si felul cum am gestionat concursul. “Andrei, aveam alte asteptari de la tine” ar fi trebuit sa-mi spuna Stefan Vasile. “Ar fi trebuit sa risti putin cu deciziile logistice, de inscriere, cu probabilitatile. Daca nu mizezi pe capacitatile tale de a surprinde in bine cu riscul de a pierde, nu ai ce cauta in motorsport” ar fi putut continua Stefan Vasile sau Horatiu Ionescu Cristea. Nu mi-au zis dar imi spun eu acum… dupa ce mi-am tras doua palme.   

Comunicat de final de an pentru echipajul 44


Echipajul sibian Cristi Toader/Nelu Rogoz, participanti in Campionatul National de Raliuri a tras linie dupa sezonul 2011 odata cu participarea la Rally Showul de la Sibiu unde au reusit sa faca o figura frumoasa dupa un sezon cu bune si cu rele. Echipajul a participat atat in Campionatul National de Raliuri cat si in Campionatul de Slalom Paralel, rezultatele fiind multumitoare pentru acest sezon, iar pentru anul viitor asteptarile sunt mai mari.

 

Nu am fost ocoliti de ghinioane in acest sezon , dar totul e bine cand se termina cu bine. Speram ca la anul sa reusim un sezon mai bun, sa atragem noi sponsori pentru a completa bugetul si a nu avea emotii din acest punct de vedere.

 

Obiectivul principal ramane atragere de fonduri, pe locul 2 fiind imbunatatirea materialului de concurs pentru a forta la maximimum si a obtine puncte pretioase care la sfarsitul sezonului competitional sa ne indeplineasca obiectivul propus. Totodata, ne propunem sa urcam pe unul din locurile fruntase ale grupei din care vom face parte.

 

Cu Nelu (n.r. Nelu Rogoz) am avut o colaborare buna, caruia ii multumesc pentru efortul depus si speram ca la anul sa fie la fel. Materialul de concurs , respectiv Seatul Ibiza va intra intr-o revizie ampla din timp pentru a nu avea emotii la inceputul sezonului.

 

Doresc sa multumesc sponsorilor nostri care au fost alaturi de noi in acest sezon, respectiv Greiner, Thrace Greiner, Sigemo, Avanti, Smart Tools, Market Impex, Porsib, Big Prints si partenerilor media: Tribuna, RallyMax si Motorsportnews. De asemenea multumesc mecanicilor care au luptat cot la cot cu noi pentru fiecare secunda in parcul de service si in atelier: Oli, Dani, Andrei si Nelu. Nu in ultimul rand multumesc partenerilor, prietenilor, familiilor care au fost alaturi de noi si sper ca nu i-am dezamagit, iar pe care ii asteptam in continuare sa ne sustina si in sezonul competitional 2012.

 

Echipajul va lua parte la decernarea premiilor automobilistice de sfarsit de an, care v-a avea loc la Sinaia in luna decembrie. Echipajul #44 va asteapta cu drag pe probele speciale in 2012.

 

Credit foto: Rares Fetean – www.rallymax.ro

Octombrie rosu


Cand am inceput sa lucrez prima oara, seful de la acea vreme imi verifica toate materialele, cu precadere orice cuvant care incepea cu initiala. De exemplu „ Am fost la Instanta unde Invinuitul a fost pus sub acuzare de Politie.”. Asa cum va imaginati, foarte rapid am inceput sa nu mai folosesc initialele in mod gresit. Totusi, lumea abuzeaza in continuare de ele.

 

Denumirea corecta a celor trei producatori de automobile este: MINI, FIAT si SEAT. Inca un lucru cu care trebuie sa-ti incarci memoria… Singura motivatie pe care eu o vad in aceasta alegere este aceea de a crea senzatia ca produsele lor ies in fata. Cel putin FIAT si SEAT reprezinta niste abrevieri. FIAT vine de la „Fabbrica Italiana Automobili Torino” iar SEAT de la “Sociedad Española de Automoviles de Turismo”. Cei de la MINI nu au nicio scuza!

 

Ibiza a fost si ramane cel mai bine vandut model din gama celor de la Seat, un mic avantaj avandu-l versiunea in trei usi, cu un aspect mai sportiv, fata de cea in cinci usi, orientata spre familisti. Ibericii incearca sa schimbe acest lucru, indreptandu-si atentia si catre clientii maturi si activi care sunt atrasi de sloganul „ auto emocion”, nu numai catre tinerii cumparatori traditionali care se asociaza cu marca doar prin prisma activitatilor acesteia in motorsport.

 

 

 

La momentul lansarii, oficialii Seat spuneau ca Ibiza este inceputul unei noi ere, iar designul si dinamica masinii o vor impune in dauna competitorilor directi. Sa vedem cum stau lucrurile:

 

Cum arata ?

 

A patra generatie de SEAT Ibiza este prima din gama producatorului spaniol care iese de sub penita fostului designer Lamborghini, Luc Donckerwolke, si pare sa aiba un aspect mai clar decat predecesoarea sa. Trebuie sa recunoastem ca lucrul care-ti atrage cel mai mult atentia la Ibiza sunt cele trei cute abrupte de pe lateral. Acestea ii confera masinii un aspect contemporan chiar daca si partea frontala a fost regandita, designul fiind unul mai proeminent si bazandu-se pe forma unei sageti in timp ce grila si farurile au fost repozitionate.

 

Alegerea unui interior minimalist si orientat spre sofer este o metoda care a dat roade si in trecut, asa ca nici de data asta nu are cum sa dea gres. Toate instrumentele sunt orientate spre sofer iar materialele utlizate sunt inchegate si robuste. Ne-a placut volanul in trei spite, utilizarea usoara a comenzilor si plansa de bord abrupta. Scaunul soferului este pozitionat mai jos decat celelalte iar spatiul in zona capului a crescut pentru toti ocupantii.

 

Intreg designul interior este simplist si ergonomic, toate dispozitivele de control fiind bine amplasate si intuitive. Din pacate nu totul este perfect deoarece spaniolii au ales sa nu amplaseze pe volan comenzile sistemului audio si au instalat un satelit de comanda sub volan in partea stanga.

 

 

 

Cum se conduce ?

 

Actuala generatie de SEAT Ibiza se bazeaza pe o noua platforma care este mai lata si mai lunga decat cea anterioara, spatiul crescut fiind vizibil inclusiv si in cazul portbagajului care este mai mare cu 25 de litri, totalul fiind de 292 litri.

 

Noii platforme i se adauga un sasiu mai usor dar intarit care a adus importante beneficii manevrabilitatii, rezultatul fiind transpus intr-un sentiment de siguranta crescut la abordarea virajelor rapide. Duritatea sistemului de directie este influentat de viteza masinii, acesta necesitand un efort scazut la viteze reduse si la manevrele de parcare, in timp ce pentru vitezele ridicate situatia se inverseaza.

 

Directia usoara si destul de precisa alaturi de manevrabilitatea crescuta te vor determina totusi sa alegi niste trase mai degraba “economice”. Elementul cheie al masinii consta in suspensia acesteia, fiind una ferma, specifica masinilor nemtesti, dar care reuseste sa absoarba, in liniste si fara mari probleme, celebrele gropi si denivelari romanesti. Per total masina se conduce asa cum te-ai astepta de la un model din acest segment iar economia de carburant este considerabila.

 

Pentru un client obisnuit, trecerea de la un motor mai mare la unul mai mic, dar cu performante asemanatoare, poate parea mai degraba o mutare insignifianta. Realitatea este insa diferita, motorul 1.6 TDI reprezinta trecerea Ibizei la tehnologia common-rail. In cazul motoarelor diesel aceasta tehnologie nu este una noua, ba chiar este prezenta pe piata de multi ani. Singura exceptie a fost reprezentata pana nu demult de Grupul VAG, din care SEAT face parte. Acestia au ramas fideli vechii tehnologii a motoarelor cu injectie directa, argumentandu-si decizia prin faptul ca acestea erau la fel de eficiente si aveau performante apropiate de cele ale rivalilor care facusera deja trecerea la common-rail.

 

 

 

Noul 1.6 TDI de pe Ibiza este mai rafinat si are o functionare mult mai fluenta, fiind capabil sa dezvolte 90 de cai putere la o turatie de 4 200 rpm. Cuplul motor este disponibil inca de la 1 500 rpm, momentul maxim fiind de 230 NM. Consumul mentionat de producator este de 5,1 litri /100 km in ciclul urban, 3,6 litri in mediul extraurban si de 4,1 in ciclul mixt. Neavand computer de bord pentru a va putea oferi niste date mai precise, va spunem ca, aproximativ cu trei sferturi de rezervor ( capcitatea acestuia fiind de 45 litri) am parcurs aproximativ 600 km atat in oras cat si in afara acestuia. SEAT Ibiza a reusit sa obtina cele cinci stele Euro NCAP in materie de siguranta, patru pentru protectia copiilor aflati in masina si trei pentru protectia pietonilor.

 

 

Concluzia finala

 

Masinile din acest segment sunt economice prin definitie, dar SEAT Ibiza pare sa fie ceva mai mult, si asta fara sa propuna vreun compromis. Este un hatchback conventional care arata bine, se conduce bine si consuma la fel de bine pe cat te-ai astepta. Ce-ar putea sa nu-ti placa ?

 

Reference este nivelul de echipare al masinii din acest test si include dotari precum ABS, airbag-uri frontale si laterale, geamuri electrice fata, aer conditionat manual, radio cd mp3 cu patru difuzoare, volan reglabil vertical si axial, etc., pretul fiind de 10.355 euro ( inclusiv tva si trei bonuri Remat). La toate acestea i se mai adauga si pachetul Copa de dotari optionale, inclus in pretul de mai sus, care cuprinde jante de aliaj, oglinzi reglabile electric si incalzite, pilot automat si proiectoare de ceata cu functie cornering. Interesanta masina, nu ?

 

foto : Catalin Oprea

 

[nggallery id=216]

Eziti, tragi sau smulgi?


La Teliu ar fi trebuit sa ploua. Asa cum erau toate prognozele si pentru Campulung sau Alba. Dar nu a plouat…pana duminica spre sfarsitul primei manse de concurs. Si haosul s-a produs. Am fost printre norocosii care au apucat sa urce pe uscat. Nu am prins decat ultima portiune uda si aceea inca cu aderenta satisfacatoare. Rezultatul lui Cuzma sau chiar un loc trei la general l-am pierdut pe mana mea insa. Adica am gresit enorm de mult pe prima portiune, acolo unde a fost uscat.

 

Pentru cei care nu stiu, Cuzma este un debutant, cu un Renault Clio, ceva mai potent ca Ibiza mea, care a luat locul patru la general. Va repet, la general! Meritul rezultatului il poarta intr-o masura foarte mare. A fost acolo, a fost pe faza si a taxat balenele.

 

 

A fost a nu stiu cata oara cand mi s-a confirmat o teorie foarte draga mie. Daca perseverezi si te prezinti la toate etapele, la un moment dat planetele se vor alinia. Si vei obtine acel rezultat pe care il visezi. Nu conteaza cat de mult ai indraznit sa visezi. Gandeste-te cam cate sanse as avea eu sa vin pe podium la general cu o masina ca a mea. Zero, in mod normal. E, uite ca nu e asa! Ceea ce am invatat foarte dureros cu cateva ocazii in viata personala s-a intamplat si acum. Sansa a fost acolo insa trebuia sa fac mai mult decat sa stau ca blegul sa-mi pice in brate. Trebuia sa fiu pregatit sa o inhat. Iar eu am fost doar pe jumatate pregatit. Adica am crezut in ea, mi-am pregatit toate lucrurile pentru a fi capabil sa trag lozul cel mare dar nu am avut nervii sa-l smulg. Asa ca in loc sa castig 15 milioane la 6 din 49 am castigat un scuter si o vacanta la mare. Adica am luat ultimul punct la general.

 

 

E bine si asa. In 2009 am visat la un podium la grupa A la o etapa si pana la urma l-am luat. Am luat chiar mai multe. In 2010 am vrut macar un podium la 2 Roti Motrice si l-am luat si pe ala. De doua ori. In 2011 , dupa patru podiumuri la 2 Roti Motrice din sase etape, mi-am dorit sa punctez la general. Si uite ca sansa a fost acolo. Greseala mea a fost ca nu am crezut niciodata ca as putea face o “aroganta” atat de mare incat sa intru adanc in primii zece. Si ezitarea m-a costat.

 

 

Puse in perspectiva, rezultatele de la Teliu sunt excelente. Invatamintele insa sunt mult mai importante. Si inca un lucru. Toata lumea stie in teorie ca  nu trebuie sa renunti niciodata. Dar oare chiar actioneaza asa? Nici vorba. Chiar daca lucrurile nu se leaga si sansele par ca ti-au scapat, esti tu omul care nu renunta? Aminteste-ti ca esti la competitii sa te iei la intrecere in primul rand si pe urma sa castigi. Sambata am renuntat prea usor si nu am mai urcat in a doua mansa pentru ca a plouat. Dar s-a dovedit ca pana la urma s-a uscat si multi au coborat timpii. “Bad, bad Andrei”!

 

 

Nu mi-am dat palme dar nici bine nu m-am simtit. Un sportiv nu face asa. Data viitoare voi urca si pe ploaie. Pentru ca trebuie sa incep sa-mi construiesc sansele ca pe ploaie pe ambele manse sa-i bat pe cei care s-au ferit de ea tot timpul. Cam asa vad eu ce mi s-a intamplat la Teliu. Din afara, probabil ca s-a vazut ca am scos mult fum. Ceea ce se potriveste perfect cu rubrica asta.

Pe masini egale, se cern pilotii


Cupa Dacia organizata de George Grigorescu in raliuri este o treaba foarte buna. Atat vreau sa zic legat de asta. Citroen Trophy e o cupa mai speciala. Am fost in 2009 la prezentarea de la Sibiu si am avut onoarea sa urc in dreapta lui Bugalski intr-un C2R2 Max. Cred ca era Max. M-a impresionat cum frana pe pietroaie, cum se tura si cum inainta. M-a dat o tura pe o mini-porba de macadam. Imi spunea in continuu “control, control, control”. Da maestre, control, am inteles!

 

Pretul de foarte multe zeci de mii de euro insa mi s-a parut mare. Si vorbim de o masina al carui ampatament e mai mic ca la un carucior. Ceea ce inseamna ca atunci cand supravireaza pe asfalt, ai pus-o! Iar eu vreau sa ma dau pe asfalt. La coasta. Si daca se poate sa contrabrachez si eu o data fara sa ma invart ca un titirez.

 

Cum sunt eu, mai sunt si altii care vor sa concureze pe asfalt. Nu ca nu ne-ar placea sa ne dam si pe macadam. Dar, pe asfalt poti cat de cat sa pastrezi masina in conditii onorabile fara sa ai nevoie de doua dube cu piese de schimb. S-a vorbit la un moment dat de o cupa Ibiza pentru coasta. Adica, mai bine zis, am vorbit eu. Ca prostul. Pentru ca mi-am facut iluzii ca cineva ar vrea sa se implice intr-un proiect ca acesta. Ma refer la sustinere. Ca piloti au fost interesati. Chiar in momentul de fata sunt patru Ibiza tdi in tara gata de start.

 

Bun. Dar care e treaba cu cupa monomarca? O cupa monomarca e adevarata competitie intre piloti. Degeaba vin eu cu Ibiza tdi de doua tone, Alex Mirea cu Clio-ul de cupa si Vlad cu Kadett-ul din al doilea razboi mondial. Ierarhiile dintre noi nu sunt deloc relevante pentru stiinta pilotajului fiecaruia. Eu ma duc la plimbare si il bat pe Vlad. Alex merge si el la plimbare si ne bate pe amandoi.

 

La un moment dat, intr-o urcare pe drum deschis la Rasnov am ajuns in spatele unei Bora. Si am accelerat amandoi. Eu fiind cu SEAT-ul de curse. Si nu m-am apropiat de Bora. Pe curbe a fost altceva din cauza slick-urilor si a suspensiei, dar chiar si asa, Bora aceea de familie nu ar fi scos un timp mult mai slab ca mine in concurs. Iar ca sa aducem din nou in discutie C2R2-ul, Ibiza e doar cu cateva zecimi mai lenta ca Citroen-ul.

 

Si atunci concluzia e simpla. Se iau mai multe golf-uri mk3 de 1000 de euro. Acelasi motor. Sau BMW ursulet, nu conteaza. Se pune roll bar, scaun, volan, centuri si sistem anti-incendiu. Optional, cu putina cheltuiala se mai pune o suspensie ieftina, un grup scurt, un autoblocant si un soft. Nu trecem de 4000. Se aduna niste turbati ca Vlad Teodor, Sorin Ghisoi, Luci Lopazan, Andrei Serban si “moi” si ne rupem fasul. Ar fi o competitie mult mai adevarata decat ce a fost pana acum intre noi. Parerea mea. Cred ca foc am scuipa in timpul curselor.

 

Si in scurt timp ar aparea si alti concurenti in cupa. Sunt sigur. Si-ar mai lua si Sanu bataie, i-ar mai tremura si lui Cox pantalonii si as sterge si eu parapetii la gandul ca pot sa ma bat la varf. Dar nu cred ca se va intampla prea curand un astfel de proiect. Discutii au fost, dar pana la urma fiecare isi vede figurile din capul lui. Vlad cu Opelurile, Cox cu Golf-urile de strada, Sanu cu titlurile la H3 si eu cu … motorsportnews.

 

Chiar daca ideea ramane la nivel de discutie trebuie sa acceptam ca un pilot adevarat vrea sa-si bata adversarul pe masini egale. Si victoria e mult mai valoroasa in acest caz. Nu-i asa Cox-ule? M-ai batut si cu Ibiza ta si cu Ibiza mea! Respect!