Tag Archives: mitrasca

Bogdan Talasman isi mareste avansul in fruntea Cupei Dacia 2015


Veniti la Sibiu in postura de lideri ai Cuperi Dacia 2015, Bogdan Talasman si Andrei Mitrasca au convenit un ritm ponderat inaintea intrecerii. Planul includea un loc pe podium si un parcurs fara incidente in cursa de pe cel mai frumos drum din lume .

 

Astfel, dupa prima zi, echipajul 85 s-a vazut exact pe pozitia dorita si au hotarat sa-si apere locul in urmatoarele sase probe din ziua de sambata. Cu toate ca vremea a pus la grea incercare echipajele, conditiile au fost similare pentru toti concurentii si nu au favorizat pe nimeni.  Ceata a facut a doua coborare pe Transfagarasan sa fie una din cele mai grele probe din campionat. Bogdan si-a pastrat concentrarea, a tras inclusiv pe ultima proba pe care a si castigat-o si a reusit sa-si mentina pozitia pe podium si sa se apropie si mai mult de titlul Cupei Dacia.

 

Am facut eforturi mari sa venim. Am renuntat la multe pentru Sibiu pentru ca am reparat ce am stricat la Cluj. Mi-am dorit mai mult decat o simpla prezenta asa ca am tras pe probe dar nu atat cat sa risc o iesire in decor. Transfagarasanul este intr-adevar un drum spectaculos. Atmosfera din centrul Sibiului e la randul ei unica si plec cu amintiri frumoase. Mai sunt inca doua etape si nimic nu e stabilit pana nu trecem linia de sosire de la Harghita, ultimul raliu din acest an” a declarat Bogdan Talasman la finalul cursei.

talassibiu

Anul trecut am concurat pentru prima oara ca pilot de raliu, chiar aici, la Sibiu, si a fost extraordinar. Nu am crezut ca emotiile de anul trecut vor reveni dar am avut un gol in stomac pe tot parcursul weekendului . Am alergat la Moonlight Run, am urcat din nou pe podium, am avut o strategie corecta care a functionat asa ca nu am cum sa fiu decat multumit. ” a adaugat  Andrei Mitrasca. 

 

Dupa sase etape desfasurate in 2015, Bogdan Talasman a adunat 108 puncte in fruntea Cupei Dacia, ceea ce il duce la 30,4 puncte in fata lui Adrian Dragan, cel care devine dupa Sibiu, principalul urmaritor in clasament. Urmeaza etapa de la Iasi, unde echipajul 85 va incerca sa-si pastreze avantajul creat si sa lase cat mai putin in voia sorti pentru ultima etapa din acest an. In 2015, Bogdan Talasman este sustinut de compania Miras, partenerul principal al pilotului de mai multe sezoane. Bogdan si Andrei doresc sa felicite organizatorii etapei sibiene pentru evenimentul sportiv extraordinar si spera ca etapa sa ramana in calendar si in anii viitori.

 

Muntele “Motorsport”


In viata nu exista bine si rau. Exista doar convingeri. In fata lor, orice rau este acceptabil si orice bine irelevant.  Cum sa incerci sa opresti un alpinist sa urce pe un versant periculos spunandu-i ca si-ar putea rupe oasele si sa lase astfel in urma lui o fata vaduva, un copil cu tare iremediabile si o mama care il va renega pe dumnezeu? E nedrept sa pui asa problema cu toate ca e adevarat.

alpinist

Nu te du pe munte, dragul meu, ai putea sa te accidentezi acolo!” ar suna o instigare catre mediocritate, cu toate ca e facuta din dragoste. “Nu te du pe munte, nu te-ai refacut indeajuns” ar fi cu adevarat un semnal de alarma. Dar tu nu ai auzi niciuna din ele, crede-ma pe cuvant! Ai pleca sau ai ramane doar pentru ca asa ai decis tu si nu pentru ca te-ai lasat convins de grijile celui de langa tine.

 

Si atunci cum stii cand sa risti si cand sa stai cuminte daca decizia o iei singur, intr-un for intim al sufletului tau unde nu razbat decat frici, presiuni, complexe, doruri? Raspunsul e foarte simplu. Lasa-te cuprins de spaima ca vei ajunge momentul in care te uiti inapoi la viata ta si vezi ca ai ratat-o! Iti va fi mult mai usor sa faci ce ai nevoie sa faci astfel ca la final sa fii implinit si daca nu ti-a iesit nimic ci doar ai incercat! Cat risti, la ce renunti, cand te opresti, cat te lasi prada nevoii de mai mult sunt responsabilitati de la care oricum nu te poti sustrage. Lumea e plina de talente neslefuite sau nedescoperite dar adu-ti aminte, looserii sunt doar cei care nu au incercat indeajuns si nu cei care nu au reusit! 

Etapa la care am trait periculos


Doar pentru ca am urcat pentru prima oara pe podiumul clasei H3 nu inseamna ca a fost o etapa buna. Ambreiajul s-a stricat inca din antrenamente si dupa o urcare de concurs precauta a cedat in cea de-a doua. Am parcurs ultimul sfert de proba mai mult intre viteze, cu pedala ambreiajului lipita de podea. Din fericire, pierderea nu a fost atat de mare incat sa ma scoata din lupta. Bebitza s-a bucurat din nou de o victorie conjuncturala iar Emil nu a performat la nivelul masinii dar suficient pentru locul unu la H3. Asta e motorsportul, si ei au avut probleme si i-am batut. Acum a venit randul meu.

 

Prapastia insa nu a fost in preajma celor doi ci adusa de vechiul meu prieten, Sorin Ghisoi. Invitat sa piloteze pentru echipa Avia la initiativa PM Racing, Sorin venea cu ganduri mari. Asa cum il stim cu totii. Focusat, increzator, cu aptitudini tehnice desavarsite. Sorin avea concursul tuturor sa dea tot ce poate sa faca un rezultat care sa ma eclipseze. Chiar si eu il sustineam cu tot ce puteam.

 

Totusi, exista niste diferente intre masini pe care doar mana lui Sorin nu le poate compensa. In plus, nici eu nu eram la prima coasta asa ca intentia lui de ma surclasa chiar si pe ploaie era putin prea ambitioasa, dupa parerea mea.

 

Calificarile mi-au adancit convingerea ca nu aveam de ce sa imi fac probleme chiar daca dupa prima urcare aveam trei secunde in spatele lui. E drumul meu dintotdeauna sa incep cu urcari domoale iar cele trei sau patru secunde pe care le tin rezerva erau acolo si de data asta. Dar defectiunea cu ambreiajul nu m-a lasat sa le scot la iveala in mansele de concurs si asta a fost foarte periculos. Ca in orice sport, imprejurarile rezultatelor se tin minte doua zile dupa care ramane doar rezultatul. Iar daca eu as fi pierdut mai multe secunde si Sorin m-ar fi batut, era nasol. Nimeni nu ar mai fi stat la povesti despre ce s-a intamplat de fapt. Dar sortii au tinut ( culmea, tinand cont de problemele tehnice!! ) cu mine.   

 

Inca nu am reusit sa am o masina competitiva anul acesta dar probabil nici altii nu au avut mai mult noroc. Motorsportul nu te iarta cand e vorba sa te bati cu o masina inferioara. Dar te poate rasplati daca perseverezi. Iar despre cum sa tii cu dintii sa duci niste campionate intregi, stiu cateva secrete pe care altii par sa le ignore. 

teodor

Sunt bucuros ca l-am avut pe Sorin in echipa, e un pilot excelent. Ii tin pumnii sa reuseasca alaturi de PM Racing si cred sincer ca e unul dintre putinii care merita sa fie in top. Dar recunosc la fel de sincer ca eu l-am vrut pe Vlad Teodor pe Fabia la Teliu. Pentru ca eu cred ca se potrivea mai bine intr-un proiect care si-a dorit sa sustina un pilot fara mijloace materiale. Si e foarte interesant ca in cazul lui Vlad nu aveam nicio problema sa ma bata chiar si cu o masina inferioara. Probabil pentru ca el nu trambiteaza una-ntr-una cat de bun e el si cu cate zeci de secunde e el mai rapid decat toti ceilalti “prosti” care suntem la coasta.     

Diesel Power la mare altitudine


  • Echipa Avia Motors & Alto Syncro isi continua aventura in CNVC Dunlop 2013
  • Dieselurile functioneaza, KitCar-ul cedeaza
  • Team Managerul echipei preia pentru prima oara volanul Fabiei TDI

Avia Ranca 2013

In weekendul care a trecut, traseul de la Ranca a fost gazda etapei a II-a din Campionatul National de Viteza in Coasta Dunlop 2013. Echipa Avia Motors & Alto Syncro a plecat spre Ranca increzatoare ca va bifa si de data aceasta rezultate bune, asa cum a facut la etapa de la Brasov.

 

Cu toate ca cele doua dieseluri, Fabia RS TDI si Ibiza Cupra TDI si-au facut treaba si au ajuns la final, Fabia Kitcar pilotata de Marius Petre a trebuit sa se declare invinsa de ambriajul care a cedat.

 

Am sesizat simptome ale uzurii ambreiajului de abia dupa ce am ajuns aici. Am sperat ca va tine pana la concurs dar pana la urma m-a obligat la abandon. Sunt multumit totusi ca timpii din calificari au aratat ca raman in primii opt la general. Voi reveni pregatit sa-mi iau revansa” a declarat Marius Petre la finalul intrecerii.

 Mitrasca Ranca 2013

Am schimbat in ultimul moment autoblocantul cu unul nou. Se pare ca mergeam de ceva vreme cu el rupt. Am mai revizuit si altele si am sperat sa fac timpi mult mai buni. Totusi, ceva nu mi-a dat incredere. Mi-am intrecut adversarul direct la diesel insa la clasa H3 am pierdut lupta. Chiar daca cei cu masini adevarate de “H” au de partea lor puterea si multe kilograme in minus, trebuia sa fiu mai sus in clasament. Inca nu am reusit sa evoluez in 2013 la potentialul meu sau al masinii.” a spus Andrei Mitrasca dupa festivitatea de premiere. 

 

Impreuna cu echipa am decis sa imi asum eu responsabilitatile sportive pentru Fabia TDI la aceasta etapa. L-am avut in dreapta pe Vali Porcisteanu in cateva urcari si in felul acesta mi-am intrat in mana mult mai repede. Nu am venit cu niciun fel de pretentii de performanta. Am experimentat pilotajul in regim de cursa si acum imi inteleg mai bine baietii care concureaza. E important pentru mine sa ii inteleg si ei sa stie ca au langa ei un prieten si nu un sef. Il felicit pe Andrei care se lupta cu o masina mult inferioara concurentei si il asigur ca ii vom pregati mai bine masina pentru urmatoarea etapa.” a declarat Lucian Visan, Team Managerul echipei. 

 Podium diesel Ranca 2013

Echipa Avia Motors & Alto Syncro se bucura de cel de-al doilea an in care participa oficial in CNVCD.  Impreuna cu partenerii Castrol, Porsche Finance Group, Skoda Romania si Weltauto, echipa are un program complet cu cele doua masini diesel si unul partial cu Skoda Fabia KitCar. Urmatoarea etapa va avea loc la Teliu, langa Brasov, in weekendul 8-9 iunie 2013 unde TDI-urile isi vor face din nou simtita prezenta. 

 

Credit Foto: Sorin Pop – Rallyzoom.ro

AutoTerapie


Am stiut dintotdeauna ca o sa fac facultatea la Timisoara. Chiar daca as fi putut ramane acasa, la Oradea, mergeam inca din liceu sa iau ore private de filosofie la Timisoara. Pana la urma am ajuns la Psihologie si am invatat mai mult despre masini decat despre psihologie. Dar asta stim cu totii. Ca in studentie faci toate tampeniile dar scoala mai putin.

 

Pentru ca Timisoara o asociam cu vacantele, cu matusi care imi faceau toate poftele, cu un verisori care ascultau Fleetwood Mac si Santana, studentia a facut din Timisoara un oras si mai frumos. In timp, am tot revenit in orasul de pe Bega. Ba sa lucrez la dealerul SEAT de acolo, ba sa-mi ling ranile somajului si a unui sezon de coasta crancen, sponsorizat de maica-mea si matusa-mea.

 

Anul trecut, la Timisoara, am luat primul si ultimul podium la un raliu. Orasul isi adauga la sirul amintirilor frumoase inca una. In locul unde visam sa ajung la startul unei coaste, primeam o cupa la o etapa din CNR. Viata avea sens. Cursurile la care am chiulit, relatiile terminate, carierele incepute si neimplinite, sincopele, greselile, toate faceau parte dintr-un drum care prindea consistenta. In orasul in care cu 12 ani in urma ma perpeleam de frica unui viitor in care nu o sa reusesc sa fac nimic remarcabil, ma vedeam dintr-o data implinit. Ma simteam ca in filmele acelea in care un tanar rebel revine dupa niste ani, acasa. Avocat, in costum, cu o masina scumpa, sigur pe el, scolit, realizat. 

 

Anul acesta nu mergem la Timisoara. Nu ne vom lupta pe probe. Nu o sa ma plimb noaptea prin Timisoara sa-mi spun “ Sunt sportiv de performanta. Fac parte dintr-un echipaj care concureaza la raliu. Sunt cel pe care in studentie il vedeam imposibil de egalat.” Si cu toate astea nu sunt trist. Se apropie campionatul de coasta si probabil sufletul s-a reorientat deja. Iar planurile pentru anul viitor care imi tin sperantele sus au si ele rolul lor terapeutic. Zilele raliului de anul trecut sunt insa foarte vii in mine. La fel ca o gramada de colturi din Orasul Rozelor. Si asta e o capacitate extraordinara. Sa tii viu un moment care se tot indeparteaza in trecut.  Sa-l retraiesti constant dar nu obsedant.     

Sylvester Stallone Image

In weekend, altii se vor bate pe probe iar eu o sa fiu in Bucuresti. O sa ma vad cu un prieten bun sa ne uitam la un film cu Sylvester Stallone si o sa merg duminica la teatru. La o piesa cu Victor Rebenciuc. Acelasi Stallone, acelasi Rebenciuc pe care ii savuram si in tinerete. Adica o sa-mi hranesc si baiatul din curtea blocului si tanarul meditat la filosofie. Din cand in cand o sa ma uit la timpii de pe probe. Si o sa-mi fac o promisiune. Sa nu uit niciodata cat de putin imi trebuia in studentie sa fiu fericit!

13 Greseli


Nu sunt cel mai in masura sa dau sfaturi. Sunt oameni cu experienta inzecita fata de mine. Dar poate exista  cineva care se zbate in conflicte pe care nici el nu le intelege si concluziile astea de mai jos ii vor fi de folos, cumva. Cine stie?! Asadar, treisprezece greseli, din punctul meu de vedere, pe care le-am vazut in jurul meu la curse, de-a lungul timpului:

 

1. Cand pui “ori” intre familie si curse. Cursele nu au nicio sansa in aceasta situatie. Ori renunti la curse si atunci mai bine ca ai facut asta, nu aveai “stofa” de sportiv. Ori renunti la familie si atunci esti un idiot si cursele nu o sa-ti umple golul. Deci daca nu poti sa vezi “si”-ul dintre cele doua, esti pierdut oricum.

 

2. Cand iti amani participarea pentru ca nu esti top, super pregatit, cu super masina revizuita, cu buget pus la punct etc. Daca astepti momentul in care masina sa-ti fie gata, tu sa te simti pregatit, antrenat, la nivelul la care iti doresti sa performezi, o sa pierzi sezoane intregi. Nimic nu e mai permanent ca provizoratul. Asa ca cea mai buna pregatire e competitia. Chiar daca nu esti la potentialul tau maxim. Ia startul, nu-ti iesi din mana, accepta-ti conditia mai putin ideala si bucura-te ca ajungi la finis! O sa ai mai mult aplomb sa te pregatesti asa cum vrei pentru urmatoarea cursa. Daca nu iti doresti sa fii la curse decat daca ai masina tzipla, esti un dandy, nu un pilot.

 

3. Cand renunti sa mai mergi la etape pentru ca nu mai ai sansesa te bati pentru locul pe care ai crezut ca-l poti castiga. Da, ai iesit in decor in prima etapa, nu ti-a mers masina in a doua si ai fost capabil doar de un loc cinci in a treia etapa. Nici daca le castigi pe toate celelalte nu mai ajungi campion. Asa ca mai bine te retragi si-ti promiti ca anul viitor, fuoaa, ce le faci!!! …Tampenii! Du-te pana la finalul sezonului. Si daca nu o sa fii pe podium, ce? Te-ai nascut cu sampania in mana? Cel care nu gaseste o satisfactie in faptul ca a fost la toate etapele dintr-un sezon nu e un sportiv, e un amator, un razgaiat. Marisca a plecat acasa dupa ce a vazut ca nu-i merge Subaru R4? Nu! A continuat la clasa 3. Si s-a batut cu arme inegale cu ceilalti. Asa face un campion!

 

4. Cand pierzi noptile inainte de cursa. Te duci la curse ca sa te imbeti? Ca sa stai de povesti pana la trei dimineata? Nu esti un sportiv. Esti unul care a gasit niste bani pe care sa-i arunce la curse. Nu e vorba de sacrificii aici si nici de disciplina. Pur si simplu trebuie sa te duci la culcare cat de repede poti pentru ca vrei sa te bucuri in zilele urmatoare de competitie. Nu vorbim de situatii exceptionale.

 

5. Cand incepi sa te mobilizezi in ceasul al 25-lea. Stiu ca de obicei asa se intampla. Faci rost de bani in ultimul moment, atunci poti sa iti comanzi cutia de viteze, de abia cu o zi inainte ajunge ambreiajul etc. Dar aici vorbim despre lucrurile care tin de tine. Trimite inscrierea la timp, fa revizia la masina cu doua saptamani inainte, daca ai bani! Comanda ce ai de comandat ca sa ajunga inainte de etapa cu ceva vreme. Ia-o din loc inspre cursa astfel ca sa ajungi la o ora decenta. Acorda-ti timp sa intri in atmosfera cursei.

 

6. Cand ai impresia ca un sticker pe masina ta valoreaza ceva pentru un sponsor. Nu dragule, nu valoreaza nimic. Pe nimeni nu intereseaza ca tu te dai cu Kadett-ul sau cu Ibiza in padure la Cucuietii de deal. Si nici daca te urci pe un podium pe care te aplauda doar ceilalti piloti. Trebuie sa apari in presa. Sa se vorbeasca despre tine. Sa ti se vada masina in pozele din presa. Sa apari la televizor. Sa iti duci masina la evenimente. Sa arate bine, sa fie curata. Sa fii dispus sa curtezi invitati pe care eventual sa-i dai in dreapta. Sa deschizi gura sau deschida altii pentru tine. Sa poti sa cuantifici toate astea si sa le oferi celor care crezi ca sunt interesati de asa ceva. E atat de mult de vorbit aici…

 

7. Cand inca nici nu ai debutat dar iti conditionezi debutul de gasirea sponsorilor. Simplu, lasa-ne in pace! Du-te si joaca biliard! Daca nu esti dispus sa dai de la tine inseamna ca nu vrei sa faci motorsport. Vrei doar sa fii langa Vali Porcisteanu si sa te dai mare in curtea blocului. E foarte usor sa ajungi pe aceeasi lista cu Vallino. Nu-ti trebuie decat pasiune. Dar sa arda!

 

8. Cand nu te poti abtine sa mergi ca nebunul. Nu ai masina pregatita cum trebuie. Sau nu ai gumele care trebuie. Sau pur si simplu vezi ca toti in jurul tau au probleme. Las-o mai moale, pentru numele lui Dumnezeu! Motorsportul nu este doar despre a merge tare. E si despre strategie, despre dozarea eforturilor si a vitezei. Pana la urma tintesti o clasare cat mai buna. Daca totusi nu vrei sa tii cont de competitori ci doar de potentialul tau atunci asuma-ti oricare din consecinte!

 

9. Cand stai langa masina ta, singurel cuc si astepti doar sa iei startul. E pacat sa faci toate eforturile sa ajungi la o cursa si sa nu stai de vorba cu cat mai multi oameni. Plimba-te prin parcul de service! Intreaba pe fiecare cum ii merge, ce parere are despre cutare masina, ce crede despre masina ta, care sunt gumele potrivite, cum abordeaza el nu stiu care viraj. Aduna informatii, imprieteneste-te cu cat mai multi, asculta o suta de pareri si fa asa cum crezi ca ti se potriveste! Ajuta-i cu ce poti. Ofera-ti suportul, oricare ar fi el. Fii sincer si deschis. Inveti in felul asta mai mult decat in doi ani de citit carti.  

13

10. Cand te certi cu oficialii, cu organizatorii, cu alti sportivi. Cea mai mare greseala in viata este sa ai impresia ca ti se face in ciuda, tie personal. Da, stiu ca oficialii pot fi stupizi si incompetenti, ca Federatia nu ia deciziile pe care le-ai vrea si ca alti sportivi primesc tratament preferential. Dar vorbeste frumos, intreaba cum poti sa-ti rezolvi problema, ce sfat ti-ar putea da si o sa fii surprins cat de mult vei fi ajutat. E la fel ca si cu politistii.  

 

11. Cand iti pui gumele de ploaie la primul strop. Panica asta cand incepe sa picure ai impresia ca am invatat-o la gradinita. Aoleeeu, picura, schimbam rotile! Nu, dragii mei! Am invatat de la Gunther Graef si Lucian Boroianu. Asteapta putin, vezi daca ploaia continua. Daca nu cumva se zvanta pana iei tu startul. Chiar si pe asfalt ud poti sa mergi cu slick-uri de uscat. Asta la coasta. La raliu e cu totul altceva.

 

12. Cand esti convins ca celalalt are masina de o suta de ori mai tare ca a ta. Asta e o caracteristica romaneasca. Intotdeauna celalalt are o masina mai buna, gume mai scumpe, cutie mai scurta, suspensie mai bine reglata, mai multi bani etc. Daca intr-adevar are masina mai buna, accepta-ti pozitia. Daca e mai bun pilot, accepta si asta. Daca masina celuilalt e ilegala hotaraste-te daca vrei sa mergi pe drumul contestatiei. Daca nu, dribleaza la randul tau legea. Competitia are mai multe nivele decat cel al curajului pe viraje.

 

13. Cand pilotajul este singurul sport pe care-l practici. Asadar, ai ajuns pilot. Bravo, ai reusit! Poti sa ai talent cu carul si sa performezi la cel mai inalt nivel si fara sa te intretii fizic. Dar totusi, o tura de parc, un mers cu bicicleta, o sedinta de fitness, un baschet, o drumetie, toate astea sunt aur curat. Daca esti sportiv, vei face cate ceva din astea. Daca nu, inseamna ca doar iti plac masinile. Poti sa-l bati pe Alex Filip intr-un raliu dar asta nu inseamna ca esti un sportiv mai bun ca el. Ca sa fii mai bun ca el trebuie sa faci mai mult decat sa-l bati pe probe. Trebuie sa te bati pe tine la niste probe fizice.

 

                  …. si ar mai fi probabil multe de spus. Sper ca nu v-a suparat tonul putin agresiv. Asa vorbesc prietenii intre ei. Liber!                   

In the zone


Cum e posibil ca dintr-o data, toti sa mearga incet si tu sa-i intreci cu masina cu care iti luai bataie la fiecare coasta? In motorsport nu exista minuni. Nu exista un Mike Powell care nu a sarit in viata lui mai mult de 8.40 m si dintr-o data, la Olimpiada sare 8.95. Cauzele unei performante neaspteptate sunt intotdeauna explicabile foarte clar. Si atunci, mister Mitrasca, ia spune-ne noua ce crezi tu ca s-a intamplat la Paltinis unde ai reusit locul opt la general?!

Sa o luam treptat. In primul rand a fost proba. Foarte frumoasa dar atat de denivelata incat era mult peste toleranta unei masini de circuit/coasta. Deja eram in avantaj. Suspensia de raliu de pe Ibiza a fost exact ce trebuia pentru o proba de raliu. In al doilea rand, a plouat toata ziua de vineri, pentru ca despre ea e vorba. Iar eu am avut gume noi de ploaie. Ma rog, aproape noi, dar erau crestate suplimentar ca sa degajeze apa mai bine.  Dupa aceea, coasta era una noua iar inainte de concurs am facut un milion de urcari.  Si nu in ultimul rand, masina era revizuita, verificata, ceea ce mi-a dat un plus de incredere. Ei bine, aici e schepsisul.  Increderea, starea de spirit.

 

Veneam dupa cateva etape mediocre si sufletul imi urla “ori te complaci in starea asta ori te mobilizezi si incerci sa faci si tu ceva!”. Iar lucrurile s-au potrivit. Pentru denivelari am avut suspensia moale, pentru ploaie, gume, pentru ceata, stiam proba de pe rost iar pentru viteza pe viraje, increderea ca mi-am facut toate temele si nu mai aveam nicio scuza. Presiunea in pneuri era destul de mare si cu toate ca ceilalalti au suplinit rigiditatea suspensiei prin presiunea mica in gume, eu am mers pe ideea mea. Se pare ca fara prea mult efort am gasit setarea perfecta. Si totusi, nu cred ca toate astea ar fi fost indeajuns. A mai fost un factor. In tenis si nu numai se numeste “the zone”. Cand unui jucator ii ies toate loviturile, toate aruncarile la cos, se spune ca este “in the zone”. Ei bine, eu am gasit zona asta exact la Paltinis.

 

Nu am mai fost concentrat si incrancenat. Nu am facut calcule si nu am cautat niciun viraj periculos. M-am uitat doar dupa locurile unde se poate merge plin. Si cu fiecare urcare scadeam timpii. Masina statea mai bine ca pe uscat.  Si ziua a trecut fara sa-mi dau seama. De obicei sunt foarte constient de fiecare minut care trece la curse. Nu mananc, nu sunt in apele mele, ma tot concentrez. Vineri, la Paltinis, am plutit.  Si am ajuns la finalul zilei ca si cum as fi condus pe autostrada. Probabil ca undeva concentrarea s-a produs dar eu nu am simtit-o. Duminica a fost cu totul altceva insa despre duminica prefer sa nu vorbesc.

 

Asadar, pe ploaie, cu gumele adecvate si masina setata (daca ai ce sa setezi), performanta depinde de un singur lucru. Your Spirit! 

Marco Tempestini si Cupa IRC Production


Stiu, nimeni nu il mai baga in seama pe Tempesta. Niciodata nu-i merg franele pe coborare, intotdeauna isi alege gresit gumele, motoarele rezista cel mult 90% din cursa iar viteza finala il penalizeaza fata de concurentii directi. Motive, pretexte, declaratii pompoase, ne-am plictisit.

 

In CNR, oricine da de o integrala ii pune probleme lui Tempesta. Vorba e una singura: “poate sa vina Tempesta si cu grupa B sau cu masina lui Gronholm de la Pikes Peak ca tot il bate Szabo, Taurette, Marisca, Giri si Manu”.

 

Acum, dupa ce si-a luat ani la rand bataie in CNR merge in IRC. Yeah Right! Ce poate sa faca el acolo? Sa si-o ia de la toate masinile cu doua roti motrice? Si mai ales de la un Megane RS? Asta poate sa faca. Deci, am stabilit. Vai de capul lui Tempesta si de performantele lui cumparate pe bani indeajuns sa tina trei sezoane complete ale tuturor pilotilor de la coasta!

 

Eu zic sa ne mai gandim! Ati urmarit stirile de pe IRCseries.com? V-ati uitat la Eurosport cand Subaru cu Lukoil era cat ecranul de mare? Da. L-ati vazut. Dar nu neaparat despre expunere e vorba. La PR si promovare, Mister Tempesta da lectii. In aula mare chiar. Si o parte din resursele lui financiare se trag si din partea asta.

In plus, tuturor ne place sa-l facem incompetent pe Marco pentru ca si-a propus tot timpul titlul. Si nu s-a ferit sa o spuna. Iar in IRC nu a fost atat de codas cum ne-ar placea noua. Nu a fost batut de toate DS3-urile si Clio-urile. Ci a mers onorabil. Din acest punct de vedere cred ca imaginea de pilot cu resurse i-a atras de fapt antipatia multora. E o caracteristica romaneasca sa nu ii avem la suflet pe cei ca Tempestini.

 

Schepsisul e insa altul. Tempesta va fi pe podium la final de campanie IRC in Production Cup. Si sunt foarte mari sansele sa fie chiar campion. Tocmai pentru ca cei mai multi dintre concurenti au un program extrem de limitat iar Tempesta va face multe raliuri. Si prin cantitate ii va bate. Nu e nici IRC-ul un rai fata de CNR. Asa cum nici WRC-ul nu e un taram fermecat unde chiar si ultimul e mai bun decat campionul nostru national. Nu e chiar asa.

 

Si daca Tempesta va face aceasta performanta nu este ea o mare realizare? In ciuda tuturor criticilor ca nu poate tine pasul cu performerii interni?! Da, stiu, daca Vali Porcisteanu ar avea programul italianului in IRC probabil ca ar merge mai bine. La fel cum Vlad Teodor ar fi fost mai sus ca mine in clasament daca ar fi avut sansa sa concureze cu masina mea. Dar el a avut un Opel Kadett amarat si nu a avut bani. Si nimeni nu isi mai aduce aminte de el. Pe mine ma mai recunoaste vreun tampit pasionat de coasta. Pe Vali in recunoaste toata lumea pentru ca are carisma si merge peste tot.

 

Dar pe Tempesta il vor recunoaste strainii. Tempesta va pune un fanion cu steagul Romaniei la Gala Campionilor din IRC. Michelle Mouton va da mana cu Tempesta si ii va spune ca are nevoie de el in WRC. Sa creasca interesul competitiei intr-o tara neexploatata de tentaculele WRC. Si numele lui va intra intr-o istorie internationala a curselor. 

 

Si stiti ce e cel mai ciudat? Ca sunt unul dintre cei care nu isi iubesc tara. Nu consider ca suntem desteptii pamantului si nici nu ma mandresc ( cum nici nu mi-e rusine ) ca sunt roman. Nu am scris niciodata pe masina “viziteaza Oradea”. Tempesta are insa un proiect numit Napoca. Deci bine ca venit un Italian sa imi dea o lectie de patriotism… si de performanta!  

Cum am fost exclusi de la Tess Rally


Prima data am fost la Bacau in dreapta lui Costi. Am abandonat cu o planetara rupta. A incoltit nevoia sa revenim la raliu. Dar cu o masina cu care sa putem emite niste pretentii. A venit momentul Clio-ului. O jucarie cu cutie secventiala care a mai luat un podium la Raliul Argesului in 2010.

 

Raliul Brasovului este locul unde toti ne imaginam sa debutam in raliuri. Iar daca faci o figura frumoasa este ca un vis implinit pe care il vei povesti nepotilor. Asa ca nu a fost nicio supriza sa ne gasim pe lista de inscrieri.  Ca debutanti. Ne-am pregatit ca la carte. Am facut tot cum scrie la carte.  Ma rog, nu chiar totul, stiti de pe acum.

 

Impreuna cu Costi ne incurajam si ne minteam in acelasi timp ca mergem la siguranta, ca cel mai important este sa terminam. Dar stiam amandoi ca vrem sa luam locul intai la debutanti. Initial ne-am inscris la clasa 12 dar am facut investigatii daca masina se poate inscrie la clasa 5 si toata lumea a zis da. Si FRAS, si fisa si FIA si inspectia tehnica initiala. Toata lumea in frunte cu Alex Filip ne indemna la clasa 5. Ca sa se faca clasa. Si noi am vrut la fel. Daca eram mai atenti puteam anticipa ca diferentele intre Clio-ul de cupa si Clio de aceeasi generatie de grupa A nu vor fi trecute cu vederea. Dar in entuziasmul debutului tot ce am vrut a fost sa ne batem cu ralistii. Sa vedem cum e la clasa mare, cu baietii mari.

Si ne-am dat seama cum e. Intr-un fel e mai usor ca la coasta! Pentru ca poti sa faci rezultate si fara sa ai cai multi, suspensii sau anvelope. Iar daca le rezolvi cat de cat pe aceste ultime, poti emite pretentii mari. Ne-a placut mult pe probe. Babarunca a fost un vis. Proba umeda cu mazga, cu geamuri aburite, cu o dictare facuta doar de noi, am reusit al doilea timp la 2 roti motrice. Si al unsprezecelea la general. Iar asta in conditiile in care masina avea suspensie de circuit. Tare ca piatra… pe umed…

 

Cand am vazut ca am recuperat si minutul de penalizare cu care am inceput raliul si minutul pierdut pe PS1 din cauza anvelopelor am decis sa nu mai fortam. In doar trei probe am ajuns de pe 43 pe 15 la general cumulat. Daca stiam ca nu vom apuca sa vedem podiumul la clasa 5 si victoria la debutanti am fi tras si pe urmatoarele trei probe. Mai ales pe poiana uscata in coborare unde daca veneam mai incet cred ca ne intorceam in timp. Si asta doar sa nu riscam rezultatul. Pentru ca asa am invatat noi din greselile altora. Ca la raliu nu e ca la coasta. Nu mergi blana tot timpul. Iti faci strategii, e o competitie de anduranta.

 

Dar uite ca la primul raliu i-am batut pe jocul lor. Acei cativa, aroganti, piloti de raliu care dispretuiesc coasta.

 

Si dupa ce am terminat raliul si s-au afisat rezultatele, multiplul campion George Grigorescu a instrumentat o contestatie cum ca nu suntem de clasa 5. Si i s-a dat dreptate in secunda urmatoare. Nu tu contestatie afisata, nu tu verificare a masinii, FRAS a constatat din camera de sedinta ca masina nu e conforma!

 

Cu toate ca performantele masinii noastre sunt sub cele ale R3-ul lui GxG pe care l-am batut pe Paraul Rece, asta nu l-a impiedicat pe marele campion sa apeleze la arme din afara probelor. Noi stim ca pe Paraul Rece l-am batut din cauza ca a ales el prost gumele. Si suntem constienti ca titlurile de campion nu isi fac loc singure in palmares. Dar, cu toate ca excluderea are temei tehnic, este regretabil ca unui multiplu campion ii vine atat de usor sa se foloseasca de contestatii. Si astfel, cu doua minute inainte de festivitatea de premiere s-au facut schimbarile si ne-au scos din clasamente.

 

Sunt sigur ca am putea gasi incoerente grave in felul in care am fost exclusi si pe motiv de erori de procedura sa cautam cai de a ne face dreptate. Dar acceptam excluderea si consecintele acesteia.

 

Dar nu asta e sportul pe care ni-l dorim. Sportul pe care ni-l dorim e cel in care Puiu Rusu te bate cu un TDI de 220 de cai cand tu ai 500. E cel in care George Grigorescu e la ani lumina de tine cu o masina ca a lui si iti pui intrebarea cati ani iti trebuie ca sa il ajungi. Chiar daca ai aceeasi masina. Realitatea este ca Puiu Rusu ultima oara s-a dat la coasta intr-un an cand l-au scos din categoria “2 roti motrice” doar pentru ca batea tot. Iar Federatia a considerat ca in felul asta rezultatul nu este unul imprevizibil. Si l-au scos din clasamente. Frumos nu? In anul acela am iesit eu campion la diesel. M-am batut pe mine cum ar veni. Iar George Grigorescu se pare ca nu e la ani lumina de nimeni. Poate doar de fair-play. Iar daca multe titluri de campion au fost luate la fel de usor si in aceeasi maniera in care am luat eu titlul de campion la diesel in 2009, e jenant. Nu numai ca nu amintesc de acel rezultat dar nici nu il voi pune vreodata la numar sau in vreo statistica.  

 

Ne-am dus la Brasov sa intram intr-o cusca a leilor dar aveam frica celor care nu stiu decat sa atace viraje asfaltate impecabil. Am gasit altceva decat ne asteptam. Am gasit o competitie unde a fost mult mai usor de intors un rezultat decat ne-am fi asteptat. 

 

E pacat ca unui campion ca Grigorescu ii este frica de debutanti precum Dutescu pe care l-a amenintat de pe acum ca il contesta daca se inscrie cu Clio R3. Dupa experienta de la Brasov sunt foarte aproape sa cred ca Dutescu l-ar bate pe GXG. Daca intre Duta si GXG se va intercala si un Stratnic, un Ghisoi depinde doar momentul in care acestia pun mana pe un R3 si sunt lasati sa se dea.

 

Azi e deja marti. Am venit cu mana goala de la Brasov. Intr-un fel sau altul vom continua. Costi si Mitrasca. Acesti doi nebuni care impreuna sau separat nu pot sa faca doar act de prezenta!    

Cum sa-ti placa ingineria asta?


Incepem cu o definitie. SEAT este acea marca producatoare de masini care si-a creat o comunitate de fani pe care incearca cu toate fortele sa o testeze sa vada pana unde merge loialitatea. Prima data ne-au torturat cu noul Toledo. Dupa care au pus S-ul de la SEAT pe un A4 vechi. Intre timp au mai renuntat la calitate. Au mai zis pa Campionatului Mondial de Turisme pentru Europa League. Au construit o Ibiza de curse cu cutie DSG care nu e in stare sa depaseasca un Clio RS de strada si se pregatesc sa cuminteasca si Leon-ul. Ibiza ST este la fel de plictisitoare ca o ora de chimie iar Alhambra seamana mai degraba cu un frigider decat cu o masina de familie.

Acum a venit momentul ca SEAT sa se intoarca la origini. Cu un sedan de clasa compacta care sa ne aduca aminte ca pe vremuri un Toledo era trei trepte peste Bora ca design si ca doar tocilarii isi cumparau Golf in loc de Leon. Ei bine, mare surpriza. Toledo in varianta concept este un Jetta cu grila de SEAT.  Nicio linie dinamica, nicio emotie, nicio latinitate.

 

Boon. Am rezolvat-o si pe asta. Mai ales pentru cine inca mai aude soapta “autoemocion”. Cine nu e la curent, autoemocionul s-a transformat in enjoyneering. Un fel de zoom, zoom intalneste pe urban proof combinat cu vorsprung durch technik. Dar mult mai simplu si mai … ineficient. Domnul James Muir ( asta e presedintele SEAT ) cica s-a gandit el singur la treaba cu “placerea din tehnologie”

 

Daca e sa ne gandim bine, pasiunea pe care o vrem de la un SEAT o mai avem in Leon si in Ibiza. Coupe. Cealalta e asa si asa. Cu leon urmeaza sa fim loviti direct in plex iar actual generatie a Ibizei mai are putin de trait.

 

Noroc cu bosorogul de Tarquini care tine sus Leon-ul in WTCC. Macar atat sa faca SEAT Sport. Sa ii ajute pe piloti cu un motor 1.6 turbo competitiv ca altfel, eu doar atat zic

 

   ..daca ma pierd si pe mine ca fan…. fuoaaa Muir….. e grav!