Tag Archives: mitrasca

Jurnalistii auto, niste razgaiati


Asadar, am fost in Spania. Pe circuitul Ascari sa testez noile cauciucuri Dunlop pentru masini sport si supersport.  Am fost patru romani.  Un moldovean, un tip de pe online, una bucata Gabi Gogiu si cu mine. Moldoveanu ( AKA Constantin Ciobanu, vezi poze ) avea experienta, avea si nerv si miscari de pilot. Online-istul cocheta cu viteza in coasta de ceva vreme dar nu a facut inca pasul decisiv. Gabi Gogiu avea grija de noi. Eu eram in plop.

 

Habar nu aveam cum de ce am ajuns acolo si ce facusem sa merit o sansa ca asta. Pe drum incolo, intre workshop-uri, la masa, la plimbare prin Malaga si pe drum inapoi am ascultat o singura poveste in mai multe variante. Cum a fost la nu stiu ce lansare din Italia, cum a fost cu Audi pe gheata in Finlanda, cum a fost in dreapta lui Ogier.  La naiba, ma gandeam! Tipii astia au forjat si au testat mai mult decat o sa apuc sa o fac eu in 25 de sezoane de coasta.

 

Sa stabilim niste lucruri. Cateva articole pe un blog nu face pe nimeni jurnalist. Asa cum nici trei urcari de patru kilometri nu fac din vreun sofer pilot. Combinatia dintre ele insa a dat cu plus pentru mine si am ajuns pe un circuit privat unde nu ajung decat cei foarte bogati sau jurnalisti importanti.  Din nou, fara sa fac parte din niciuna din categorii am ajuns sa testez pneuri sport pe circuitul Ascari. Si nu cu orice. Cu R8 V10, cu S4, cu Z4, cu TT.  Asa da.

Dar nu despre pneurile Dunlop vreau sa vorbesc eu aici. E inutil sa va spun cum sta un S4 intr-un viraj de stanga 3 pe gumele SportMaxx. Daca vreti sa stiti mai multe luati de aici linkul lui Sebastian Toma de la Automarket si ati rezolvat problema. Vreau insa sa zic doua cuvinte despre aceasta meserie a jurnalistului auto.

 

Daca “ai banii pe tine”, iti poti permite masini performante. Si te poti duce cu ele pe circuit. Dar nu ti le poti permite pe toate. Nimeni nu  si le poate ( Jay Leno si Jamiroquai nu se pun ) Si daca ti le-ai permite nu ai avea timp sa le conduci pe toate. Ei bine, jurnalistul auto le-a condus. Si Porsche-le tau 911 de 120.000 de euro dar si Ferrari-ul California. E, pe ala tu nu l-ai pupat.

 

Daca esti pasionat de curse, iti vei sacrifica si relatii si familie si bani ca sa mai ajungi la o cursa. Sa faci 20 de km in regim de coasta sau 130 de raliu si sa te duci acasa. Jurnalistul auto s-a dat cinci ore non stop pe gheata cu cauciucuri cu cuie la cercul polar cu un Mitsubishi EVO X. Beat that. Nici Vali Porcisteanu nu s-a dat inca cu Evo X pe gheata. Tu ai adeverinta de la Titi Aur ca ai facut scoala la el. Tipul asta din presa a luat sfaturi de la Ogier, Markku Alen, Alain Prost si David Coulthard. Pricepi? Si are adeverinta de la Titi, Claudiu David, Giri si Stefan Vasile.

 

Deci, ma intelegeti pe mine cand zic ca baietii astia din presa auto sunt niste razgaiati. Nu vreau sa renunt la curse si nici nu tanjesc chiar asa de mult sa ma plimb la toate saloanele auto si sa testez toate Renault-urile Clio  si Matiz-urile. Dar vreau sa trag un semnal de alarma Federatiei Romane de Automobilism Sportiv. Nu le mai dati licente jurnalistilor! Astia vin si ne bat si ne strica imaginea. Un Keleti e de ajuns!   

Un prieten de departe


In urma cu mai putin de un an s-au nascut “fumurile”. A fost o idée care ar fi trebuit sa prinda contur pe autorally. Intr-un fel e mai bine asa. Pentru ca aici am mai multa libertate decat as fi avut la autorally.

 

La inceput am scris in fiecare zi. Si in felul asta, prin incercare si eroare, mi-au iesit cateva bunicele. Pe urma, romaneste, am rarit-o.  Dar nu am renuntat la ele. Si uite ca s-au facut peste 100 de fumuri. Acesta este al 104-lea. Intr-o vreme, fumurile erau cele mai citite articole de pe motorsportnews. Acum nu mai sunt. Pentru ca intre timp a venit si Vaca in barca cu noi si am simtit cum se inclina totul. Inspre vaca, evident.  Are carisma, are aplomb, are cititori. Si asta face bine acestui mic boutique de motorsport. 

Vaca insa a luat-o incet. Nu s-a aruncat la un program zilnic de postari. L-a sfatuit Mihai. “Nu te arunca cum a facut Mitrasca. Ia-o mai incet!”.Ca si mine, Vaca stie ca nu sa postezi zilnic e o problema. Ci sa il respecti pe cel care te citeste. Si e greu sa vii cu ceva nou si interesant in fiecare zi. Si daca iti restrangi aria la doar un domeniu e si mai greu.

 

Salvarea este intr-un mic artificiu. Sa scrii ca si cum ai vorbi cu cel mai bun prieten. Dar unul care e departe. Pe care nu l-ai tinut la curent cu toate pataniile tale.

 

Daca cititorii autorally/motorsportnews se confunda cu fanii de pe marginea probelor care se confunda cu prietenii celor care participa la curse cam asa este si cu cititorii fumurilor. Se confunda cu prietenii mei si cativa din cunoscutii lor. Nu sunt mai multi. Cativa fani Kia pe care i-am jignit la un moment dat si o prietena de-a lui maica-mea. Atat.  Formula “lui maica-mea” ii va placea foarte mult! J. Mary, asta esti tu!

 

Asadar, am vrut sa fie vorba despre oameni. Am vrut poze cu oameni nu cu masini. Pentru ca motorsportnews nu vorbeste despre motorsport. Vorbeste despre oameni care sunt pasionati de motorsport.  

 

Acesta este al 104-lea fum care practic nu a spus nimic concret. Decat ca e al patrulea din urmatoarea suta de fumuri.

 

Pupici! 

Declaratii la cald


Sportivii au ajuns niste marionete. Ei reproduc cat pot ei de bine lozincile pe care sponsorii ii obliga sa le rosteasca la nesfarsit. “Baietii au facut o treaba excelenta”,”Echipa mi-a oferit o masina perfecta”,”Voi da 110% in aceasta cursa” etc. E pacat, pentru ca multi dintre piloti sunt niste personaje pitoresti care daca si-ar ingadui putina libertate ne-ar face mult mai apropiati de ei.

 

Mai jos sunt cateva declaratii pe care mi-ar fi placut sa le aud din gura catorva sportivi… de profesie piloti de raliuri.  

 

Loeb: “Sincer, acum mi se cam rupe c-am abandonat. Sunt campion mondial. Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost in sufletul meu daca Mikko mai era in cursa. Cred ca puneam masina de-a latul sa nu mai treaca nimeni.“

 

Ogier: “Bine ca s-a terminat si sezonul asta. Le-am aratat ca sunt in stare sa-l bat pe Leob si anul viitor asta o sa fac. O sa-l bat pe Leob pana le arat tipilor astora de la Citroen ca sunt niste incuiati. La Ford o sa-l am coechipier pe Latvala. Si el e un pilot rapid dar macar nu are fitzele lui Leob si la Ford e un sef de echipa care stie ce face.”

 

Raikkonen: “Habar nu am ce vreau de la viata in ultima vreme. Nu ma regasesc niciunde. Mi-am zis, hai sa mai incerc in Formula1 si mi-am gasit un loc la Williams. Se pare ca am ales prost. Echipa nu poate intrece nici un DS3 WRC in stadiul in care e acum. Nu stiu ce isi imagineaza ei ca pot sa fac eu, dar sigur nu pot sa fac din rahat bici. Ca voi merge mai bine ca Barrichello si Maldonado, asta cred ca e constienta toata lumea.

 

George Grigorescu: “Sportul asta e ca un drog. Niciodata nu m-am gandit ca o sa ajung la varsta la care sa zic ca sunt prea batran sa concurez. Acum stiu ca voi ajunge si in acel loc. Pentru moment am reusit sa fentez varsta.  Nu stiu cat o sa mai pot sa ma iau la intrecere cu lupii tineri. Cineva va trebui la un moment dat sa ma scuture si sa-mi spuna “George, gata, esti penibil, nu mai intreci pe nimeni, las-o balta!” pentru ca eu, daca o sa am finantare, de buna voie nu cred ca voi putea renunta.

 

Vali: “Anul asta am mers de cateva ori ca un nebun. Imi spuneam ca mai tare nu se poate. Si au fost momente cand in aceste situatii imi luam bataie de la Szabo sau Marisca. In felul asta anul viitor vom fi mai mult prin pomi decat pe drum. Eu stiu doar un singur lucru, nu eu trebuie sa ma tin dupa ei, ci ei dupa mine.“

 

Tempesta: ”Sunt unul din piloti bogati de Romania. Stiu ca pot merge foarte rapid. Ghinioane din ultima timp ma enerveaza. Am ajuns o varsta inaintata dar doresc sa apuc o cursa la care Vali sa sperie de timpii mei. Sa-i spun acolo“ Vali, ai crezut ca numa Szabo si Marisca sunt la fel de rapizi ca tine?

 

Barrichello: “Am fost un penibil toata viata mea. Am avut si ghinionul sa fiu langa Schumacher dar si cand am primit sansa la Brown GP tot in umbra lui Button am fost. Am mai avut tresariri la Williams dar cariera mea a apus. Am dorinta, am sangele fierbinte dar mana se pare ca nu a fost niciodata a unui mare campion. Daca nu ma plangeam atata poate ca luam un titlu. Accept, acum e tarziu. Futu-i” 

 

Mikko: “Am fost acolo tot sezonul. Pe locurile din fata. Dar foarte rar la bataie pentru victorie. Intr-un fel e mai corect sa castige Leob. A fost mult mai rapid ca mine. Numai de asta merg la Citroen. Nu sa castig titlu, ci sa fur meserie de la Leob. La naiba, si Ogier si Latvala au fost mai rapizi. Am fost bun la puncte dar la viteza am fost in alt film. Nu putea si Leob asta sa traiasca in anii 80 sau 90 sau sa apara abia acum? Ma duc acum in rulota mea si nu mai ies vreo doua luni de acolo.”

 

Latvala: ”Mai baieti, nu ma mai intrebati cum ma simt sa-i cedez locul lui Mikko! Cum sa fie, ca dracu! Dar nu uitati ca in urma cu ceva timp dadeam cu masina de pereti cand iti era lumea mai draga. Si am fost iertat si tinut in echipa. Nu suntem campioni mondiali dar sigur suntem o echipa mai unita decat cei de la Citroen. Sper sa inteleaga si Ogier ca aici nu vine sa fie numarul unu. Vine sa facem o treaba impreuna.“

 

Ovidiu Mazilu: “Mai nebunilor! Fiecare dintre voi o sa ajunga la capatul carierei. Si atunci, unii o sa vreti locul asta pe care stau eu acum. Si o sa va faceti de tot rahatul pentru ca nu o sa fiti in stare sa gestionati nimic. Una din satisfactiile mele, daca o sa mai fiu “functional” va fi sa va spun “ati vazut, prieteni, ca nu e chiar asa usor sa conduceti o federatie?!”

 

Niciuna din declaratiile de mai sus nu se ridica la nivelul sinceritatii cuvintelor lui Titi Aur de la Raliul Iasului. Si doar pentru libertatea de a spune acele lucruri, Titi ramane pentru mine un model

Adviser


Se stie, consultantii castiga bine. Ei nu transpira, nu dau cu sapa, nu au program de la 9 la 5. Ei vin la nenea director, stau de vorba putin cu el, mai observa cateva lucruri si pac, nota de plata. Pentru ce? Pentru niste lucruri pe care le vede oricine cu ochiul liber? Pentru niste rapoarte din care reiese ca in companie e o lipsa de comunicare, o incoerenta in construirea valorilor si o raportare deficitara a angajatului fata de obiectivele firmei? Sa fim seriosi. Pentru randurile astea scrise frumos, cu antet, nu era necesar sa se cheltuie toate miile acelea de euro.

 

 

Realitatea este ca toti ne dorim sa ajungem consultanti. Adica sa avem atat de multa experienta intr-un domeniu incat sa nu mai lucram deloc. Doar sa fim chemati sa rezolvam diverse probleme. Dar sa le rezolvam cu pixul, cu mintea.  O realitate si mai adevarata este ca exista o gramada de consultanti autoproclamati care nu ar fi trecut nici macar stagiul de internship in domeniul in care se dau mari. Si totusi treaba merge. Pe noi insa ne intereseaza aceia care pusi in fata unei probleme o rezolva intr-un fel atat de elegant si de concis incat ne simtim ca in fata doamnei invatatoare, noi fiind in grupa mica.

 

 

Pe vremea cand pierdeam timpul in Olanda, aveam drumuri dese pe la o firma de softuri. Acolo am cunoscut-o pe Elsa. Era prietena foarte buna cu patronul. Elsa avea timp sa ia masa in oras in fiecare zi, era relaxata, avea un birou foarte misto si parea ca e pe o pozitie putin superioara programatorilor care lucrau de zor. Care era obiectul ei propriu-zis de activitate, nu am inteles niciodata.

 

 

Dupa multi ani de la ratacirea din Olanda am ajuns la Sinaia. Sa incerc sa mai fac niste rezultate la grupele la care ma bat de la inceputul sezonului de coasta. Si pentru ca eram pe un traseu mai special am inceput sa intreb in stanga si in dreapta ce sa fac la suspensie, la presiunea din cauciucuri, cum sa abordez virajele. Am intrebat oameni cu experienta. Material de consultanti scumpi, cum ar veni. Si nu mi-a prea iesit pasenta. Marco Tempestini chiar mi-a spus “E frumos ce scrii tu in articolele tale dar aici e alta treaba. Aici e un sport dificil … bla bla bla” … avea dreptate. Eram un prostut care punea niste intrebari puerile. Si in plus nici nu aveam notiuni de baza despre setari.

 

 

Am ajuns ca inainte de ultima urcare de duminica sa fiu negru de suparare. Eram batut mar de toti concurentii directi si nu numai. Cuvintele lui Marco imi macinau sufletul si credeam ca am ajuns la capatul norocului si ca acum se vede de fapt ca habar nu am de curse, de setari si de pilotaj.

 

 

O idee a revenit insa la momentul ideal. De ce nu m-as duce la oamenii care cu asta se ocupa. Cu setari, cu consultanta in motorsport, cu servicii de asistenta la curse?! Si m-am dus direct la corturile Colina Motors unde i-am tras de maneca pe George Serban si Alex Pitigoi.  PItigoi, cel care s-a lasat atat de greu depasit de Giri la Iasi in 2007, cel cu Focus WRC. Mr. Colina Motors. Le-am explicat ce gume de rahat am, cum face masina pe viraje, cum abordez eu coasta asta. Mi-au spus cum sa fac sa schimb comportamentul masinii din subvirator in supravirator. Cu o suspensie spate intarita si cu putin mai multa presiune in pneurile spate.  Am mai cazut de acord ca ar merita riscat sa intru in treapta intai in unele viraje si asta a fost.  Au fost concisi, la obiect, exact ce aveam nevoie in momentele acelea.

 

 

Serban George ( stanga ) - coordonator departament motorsport si Alexandru Pitigoi - director general Colina Motors

 

Acum, nu poti sa spui ca sfaturile lor a fost cine stie ce mare filozofie. Dar cel putin nu mi-au vorbit ca Tempesta cu reglaje de detenta, cu presiunea specifica fiecarui tip de pneu, cu dracu si cu lacu. Domnule, nu ma pricep la toate astea desi stiu ca pot face diferenta insa acum am nevoie de un sfat care sa-mi fie de folos in urcarea asta. Nu vreau sa invat, nu vreau sa acumulez experienta.  Trebuie sa fac ceva care sa imi dea niste secunde bune pe urcarea de acum. Punct. George si Dodo au inteles asta.

 

 

Si am plecat in ultima mansa de concurs. Noua secunde am dat jos. Noua !! Masina a mers de-a latul in multe viraje dar scopul a fost atins. Cat a valorat sfatul celor de la Colina? Pai hai sa ne gandim. Cand mi-am cumparat doua gume de 600 de euro am coborat cinci secunde in urmatoarea urcare.  Tot de la Colina le-am luat si pe alea. Si timpul castigat a fost si atunci si acum in detrimentrul C2R2-ului pe care il “asistau” chiar ei. Daca stai sa te gandesti altfel, in momentele in care te sprijini de masina de curse si te intrebi “ de unde naiba sa mai fac rost de doua secunde?” cam cat crezi ca valoreaza o setare care sa iti asigure acele doua secunde? Acum gandeste-te ca vrei noua secunde.  La coasta, noua secunde inseamna o enormitate. E diferenta intre timpul pe care-l face o Ibiza de 9.000 euro si timpul unui Mitsubishi de 50.000 euro.

 

 

Azi e luni. E ora 18.49. Tocmai am terminat de scris “fumul” asta. Sunt inca la serviciu. La Hatters. O agentie unde imi petrec mult timp. Cat de productiva sau neproductiva este prezenta mea in agentie inca ramane de vazut. Cert este ca atunci cand am venit aici, impreuna cu Norris am convenit pozitia pe care o ocup. Puteam sa-i spunem in multe feluri dar pana la urma … ati ghicit. Adviser.

 

 

Eziti, tragi sau smulgi?


La Teliu ar fi trebuit sa ploua. Asa cum erau toate prognozele si pentru Campulung sau Alba. Dar nu a plouat…pana duminica spre sfarsitul primei manse de concurs. Si haosul s-a produs. Am fost printre norocosii care au apucat sa urce pe uscat. Nu am prins decat ultima portiune uda si aceea inca cu aderenta satisfacatoare. Rezultatul lui Cuzma sau chiar un loc trei la general l-am pierdut pe mana mea insa. Adica am gresit enorm de mult pe prima portiune, acolo unde a fost uscat.

 

Pentru cei care nu stiu, Cuzma este un debutant, cu un Renault Clio, ceva mai potent ca Ibiza mea, care a luat locul patru la general. Va repet, la general! Meritul rezultatului il poarta intr-o masura foarte mare. A fost acolo, a fost pe faza si a taxat balenele.

 

 

A fost a nu stiu cata oara cand mi s-a confirmat o teorie foarte draga mie. Daca perseverezi si te prezinti la toate etapele, la un moment dat planetele se vor alinia. Si vei obtine acel rezultat pe care il visezi. Nu conteaza cat de mult ai indraznit sa visezi. Gandeste-te cam cate sanse as avea eu sa vin pe podium la general cu o masina ca a mea. Zero, in mod normal. E, uite ca nu e asa! Ceea ce am invatat foarte dureros cu cateva ocazii in viata personala s-a intamplat si acum. Sansa a fost acolo insa trebuia sa fac mai mult decat sa stau ca blegul sa-mi pice in brate. Trebuia sa fiu pregatit sa o inhat. Iar eu am fost doar pe jumatate pregatit. Adica am crezut in ea, mi-am pregatit toate lucrurile pentru a fi capabil sa trag lozul cel mare dar nu am avut nervii sa-l smulg. Asa ca in loc sa castig 15 milioane la 6 din 49 am castigat un scuter si o vacanta la mare. Adica am luat ultimul punct la general.

 

 

E bine si asa. In 2009 am visat la un podium la grupa A la o etapa si pana la urma l-am luat. Am luat chiar mai multe. In 2010 am vrut macar un podium la 2 Roti Motrice si l-am luat si pe ala. De doua ori. In 2011 , dupa patru podiumuri la 2 Roti Motrice din sase etape, mi-am dorit sa punctez la general. Si uite ca sansa a fost acolo. Greseala mea a fost ca nu am crezut niciodata ca as putea face o “aroganta” atat de mare incat sa intru adanc in primii zece. Si ezitarea m-a costat.

 

 

Puse in perspectiva, rezultatele de la Teliu sunt excelente. Invatamintele insa sunt mult mai importante. Si inca un lucru. Toata lumea stie in teorie ca  nu trebuie sa renunti niciodata. Dar oare chiar actioneaza asa? Nici vorba. Chiar daca lucrurile nu se leaga si sansele par ca ti-au scapat, esti tu omul care nu renunta? Aminteste-ti ca esti la competitii sa te iei la intrecere in primul rand si pe urma sa castigi. Sambata am renuntat prea usor si nu am mai urcat in a doua mansa pentru ca a plouat. Dar s-a dovedit ca pana la urma s-a uscat si multi au coborat timpii. “Bad, bad Andrei”!

 

 

Nu mi-am dat palme dar nici bine nu m-am simtit. Un sportiv nu face asa. Data viitoare voi urca si pe ploaie. Pentru ca trebuie sa incep sa-mi construiesc sansele ca pe ploaie pe ambele manse sa-i bat pe cei care s-au ferit de ea tot timpul. Cam asa vad eu ce mi s-a intamplat la Teliu. Din afara, probabil ca s-a vazut ca am scos mult fum. Ceea ce se potriveste perfect cu rubrica asta.

Un fleac, i-am mazilit!


Exista un gand care ma macina in privinta imaginii motorsportului romanesc. Cum se face ca domnii din federatie nu vor sa se vada la televizor, in ziare sau in reviste?! Este atat de simplu! O gramada de nulitati apar si iar apar vorbind despre toate tampeniile iar oamenii capabili pusi sa conduca motorsportul ramanesc si sa aduca noi concurenti stau pititi si fac sedinte interminabile despre… numai ei stiu ce.

Anul trecut am vazut pe toate posturile de televiziune reportaje despre vitezomanii soselelor. Mai mult, am vazut acel Porsche ruland cu 248 km/h de atatea ori incat trebuie sa felicit Porsche Romania pentru PR-ul involuntar. Sau cine stie, a fost o manevra orchestrata chiar de ei si atunci jos palaria! Asta e PR-ul adevarat!

Toate bune si frumoase si mai ales cu o invitatie mare pe care scrie “ Stimati domni din Federatia Romana de Automobilism Sportiv, va rog sa veniti la televiziuni sa vorbiti despre cum aceasta nevoie de a merge tare se poate rezolva atat de usor si nu pe drumuri publice!”. Si scolile de pilotaj ar avea mai multi elevi, si federatia ar incasa mai multi bani de licente chiar daca multi nu ar concura decat ocazional. Si cate si mai cate avantaje!

Si cum ar putea domnii de la FRAS sa descinda la televiziuni cu filmulete din curse, de la scolile de pilotaj si sa faca reclama acestui sport?! Si sa aduca expunere care inseamna sponsori, care inseamna bani, inseamna un pas spre motorsportul acela din alte tari pe care il invidiem.

Toti cei care concuram in cursele FRAS suntem dovada clara ca pe strada nu mai suntem viteji de cand avem licenta. Sau suntem? Rusine pentru cei care sunt! Dar nu asta e important din punct de vedere al FRAS-ului. Important este ca nu fac mare lucru sa iasa la rampa si nu e bine. Si culmea e ca daca ar iesi ar deveni personalitati publice iar asta se traduce in putere de lobby, in investitii si in imaginea acestui sport in general.

Stiu, putem face chiar noi asta. Dar noi nu avem statutul unei organizatii recunoscute de Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret. Una e daca eu, Marcel Anonimescu, dau un comunicat ca imi voi publica in Spania o carte, alta e daca ambasada Spaniei  in Romania da un comunicat despre acest lucru. Si mai e si partenera in acest proiect cultural!

De stirile sportive nici nu are rost sa vorbim. Nu stiu cat se intervine pentru a se da pe post reportaje de la cursele interne.  Dar stirile sportive de la tv sunt o cu totul alta problema. Si stiu de pe acum care ar fi argumentele pentru care nu se poate. Chiar sunt intemeiate. Dan Besliu ar fi de alta parere insa. El are o vorba. “ Motive pentru care nu se poate se gasesc intotdeauna” . Cine e Dan Besliu? Chiar citeste cineva Motorsportnews si nu-l cunoaste? Cel care facut pentru motorsport mai mult decat toate federatiile la un loc. Cautati-l pe net! E fotograf.

Mai sunt si altii ca Besliu. Oameni capabili, cu relatii, care inteleg motorsportul, care stiu ce inseamna sa te ocupi de promovarea unui campionat, a unui eveniment.  Si ei se stiu intre ei, si noi ii stim, si domnii din federatie ii cunosc. Dar cumva, toata aceasta capacitate a unor profesionisti nu se exploateaza si uite cum ajungem sa bagam de vina la nesfarsit fara niciun rezultat! Am sa va povestesc alta data despre cum au crezut de cuviinta cei din FRAS sa imbunatateasca lucrurile pe partea de PR si marketing. Nu de alta dar am fost implicat si eu in cateva discutii… la nivel inalt.

Asta e! Avem dreptul sa carcotim, sa ne dam cu parerea si sa-i “luam la trei pazeste” pe Mazilu si pe oamenii lui. Dar cand vine vorba sa facem sport nu mai e democratie, e armata. Si Ovidiu Mazilu e maresal. FRAS da ordinele si noi ne supunem.  Asa si trebuie sa fie. FRAS ne asigura un cadru legal si sansa sa concuram intr-o disciplina recunoscuta oficial. Si asta nu e putin lucru. Si in orice tara civilizata e asa. Eu am inteles asta. Voi ati inteles ce am vrut sa zic?