Publicitate

Doar pentru ca am urcat pentru prima oara pe podiumul clasei H3 nu inseamna ca a fost o etapa buna. Ambreiajul s-a stricat inca din antrenamente si dupa o urcare de concurs precauta a cedat in cea de-a doua. Am parcurs ultimul sfert de proba mai mult intre viteze, cu pedala ambreiajului lipita de podea. Din fericire, pierderea nu a fost atat de mare incat sa ma scoata din lupta. Bebitza s-a bucurat din nou de o victorie conjuncturala iar Emil nu a performat la nivelul masinii dar suficient pentru locul unu la H3. Asta e motorsportul, si ei au avut probleme si i-am batut. Acum a venit randul meu.

 

Prapastia insa nu a fost in preajma celor doi ci adusa de vechiul meu prieten, Sorin Ghisoi. Invitat sa piloteze pentru echipa Avia la initiativa PM Racing, Sorin venea cu ganduri mari. Asa cum il stim cu totii. Focusat, increzator, cu aptitudini tehnice desavarsite. Sorin avea concursul tuturor sa dea tot ce poate sa faca un rezultat care sa ma eclipseze. Chiar si eu il sustineam cu tot ce puteam.

 

Totusi, exista niste diferente intre masini pe care doar mana lui Sorin nu le poate compensa. In plus, nici eu nu eram la prima coasta asa ca intentia lui de ma surclasa chiar si pe ploaie era putin prea ambitioasa, dupa parerea mea.

 

Calificarile mi-au adancit convingerea ca nu aveam de ce sa imi fac probleme chiar daca dupa prima urcare aveam trei secunde in spatele lui. E drumul meu dintotdeauna sa incep cu urcari domoale iar cele trei sau patru secunde pe care le tin rezerva erau acolo si de data asta. Dar defectiunea cu ambreiajul nu m-a lasat sa le scot la iveala in mansele de concurs si asta a fost foarte periculos. Ca in orice sport, imprejurarile rezultatelor se tin minte doua zile dupa care ramane doar rezultatul. Iar daca eu as fi pierdut mai multe secunde si Sorin m-ar fi batut, era nasol. Nimeni nu ar mai fi stat la povesti despre ce s-a intamplat de fapt. Dar sortii au tinut ( culmea, tinand cont de problemele tehnice!! ) cu mine.   

 

Inca nu am reusit sa am o masina competitiva anul acesta dar probabil nici altii nu au avut mai mult noroc. Motorsportul nu te iarta cand e vorba sa te bati cu o masina inferioara. Dar te poate rasplati daca perseverezi. Iar despre cum sa tii cu dintii sa duci niste campionate intregi, stiu cateva secrete pe care altii par sa le ignore. 

teodor

Sunt bucuros ca l-am avut pe Sorin in echipa, e un pilot excelent. Ii tin pumnii sa reuseasca alaturi de PM Racing si cred sincer ca e unul dintre putinii care merita sa fie in top. Dar recunosc la fel de sincer ca eu l-am vrut pe Vlad Teodor pe Fabia la Teliu. Pentru ca eu cred ca se potrivea mai bine intr-un proiect care si-a dorit sa sustina un pilot fara mijloace materiale. Si e foarte interesant ca in cazul lui Vlad nu aveam nicio problema sa ma bata chiar si cu o masina inferioara. Probabil pentru ca el nu trambiteaza una-ntr-una cat de bun e el si cu cate zeci de secunde e el mai rapid decat toti ceilalti “prosti” care suntem la coasta.     

Comentarii

comentarii

Publicitate

2 Responses to “Etapa la care am trait periculos”

  1. Multumesc Andrei!

  2. Dar nu e pentru ce, Vlad. Probabil ca noi trei ne stim cel mai bine capabilitatile. Din pacate, Fabia nu arata decat foarte putin potentialul unui pilot ca Sorin asa cum nici tu nu ai putut sa te desfasori cu Kadett-ul decat foarte rar. Cine are ochiul format stie ce fel de piloti suntem oricare dintre noi trei. Dar eu nu cred ca vreunul dintre noi se diferentiaza atat de mult de ceilalti doi incat sa-i bata mar cu orice ocazie.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Motorsportnews.ro