Tag Archives: drum

Peugeot 508 GT


Doamne, ce mașină e asta de mă depășește?

Așa a sunat prima mea întâlnire cu 508. O apariție stranie pe o autostradă în Italia, în drum spre Snowfest. Colții ca de lup, privirea fixă. Recunosc o grămadă de mărci și modele de mașini de când eram mic, dar mașina asta nu o mai văzusem. Deși tot văzusem fotografii cu modelul, nimic nu mă pregătise pentru asta. Trece ușor de mine și caut cu privirea spatele portbagajului să citesc marca și modelul. Înainte de asta văd că și stopurile sunt la fel de … ieșite din cotidian. Prind din fugă o privire pe numele modelului. 508. Și dispare în trafic.

Arată bine. Și nu am găsit opinii care măcar să sugereze altfel. De la linii, la design blocuri optice, grila, geamuri, totul este absolut spectaculos fără a fi extravagant. E exotic și în același timp, departe de imaginea berlinelor nemțești pe care nici nu le mai observăm.

Într-o lume în care toate clasele de mașini scurg clienți către crossovere, o berlină aspectoasă are o aură de romantism.

Ne plac mașinile care arată bine. Simțul estetic pare intrinsec legat de natura umană. Ne place simetria, asimetria, fluiditatea și colțurile ascuțite, ne plac formele îmbinate cum trebuie. Dar realitatea este că exteriorul unei mașini îl vezi doar de două ori pentru fiecare drum – când te urci în mașină și când te dai jos. Și nici atunci din toate unghiurile. Dacă nu ești unul din oamenii ăia care țin la ce credea lumea despre ei mai mult decât la ce simt ei înșiși, cred că ar trebui să te intereseze mai mult de cum arată la interior și cum se conduce.

La interior arată cel puțin din anul 3008. Sau 5008. Noul limbaj de design Peugeot și sistemele i-Cockpit și restul fac din interiorul acestei mașini o veritabilă navă de croazieră. Informații clare, grafice bine gândite, materiale de calitate, totul la îndemâna ta. Sigur, volanul cât un covrig de la Luca și așezarea ceasurilor astfel încât să le vezi deasupra volanului, nu prin volan, poate cere un timp de acomodare. Dar nu ar fi Peugeot dacă nu ar fi așa. Să nu uităm că la restul modelelor, acul pentru viteză și acul ce indică turațiile motorului cresc în sensuri contrare. Într-un fel cred că există o anume satisfacție în avea un lucru pe care doar tu știi să îl folosești. Îl face să se simtă mai personal.

Arrr…

Ne place cum merge. Peugeot a nimerit acum ceva timp setările la suspensii și nu și-a mai ieșit din mână de atunci. Nu îi vom ridica un monument în numele agilității, dar nu putem zice niciodată că e lentă. Trage, luptă și spre finalul fiecărei trepte urlă puțin să nu uiți ca poate fi și fiară. Este genul ăla de mașină pentru drumuri lungi. Te simți acasă în ea după câteva ore, nu te obosește. Eu am mers 400 de km prin România ( care înseamnă 2500 de km oriunde în altă parte în Europa) după 11 ore de urcat pe munte și nu am simțit că vreau să mă opresc și să plâng.

Ne place cum arată. Rău de tot. Întoarce priviri pe unde calcă și asta într-o lume în care concurența în domeniul designului e din ce în ce mai acerbă.

Ne place cum te face să te simți. Displayiurile și designul avangardist de la interior te fac să te simți apărat de mașină. Te face să simți că ai un partener de nădejde care îți va acoperi spatele de vei avea nevoie.

Ne place că e franțuzească. Pentru că orice om îi place franțuzoaicele.

Avem motorizări pe toate gusturile – de la 1.6 turbo 222 cai putere până la economicul 1.5 BlueHDI. Avem opțiuni, nivele de echipare și prețuri pe toate gusturile de pe la 24000 de euro pana la 37000.

Ne-ar fi plăcut să aibă tracțiune spate? Ne-ar fi plăcut. Dar sunt sigur că nu tuturor.

Ne-ar fi plăcut să scrie numele nostru în certificatul de înmatriculare? Ne-ar fi plăcut.

Un pic de filosofie.

Locul unde Peugeot se straduiește să livreze și de altfel și reușește este la:

Confort. O caracteristica marcă a francezilor, grupul PSA o împinge constant către noi limite fără a sări marje de preț obscene. Suspensii, materiale, antifonare, motoare line. Totul se regăsește în 508 și chiar mai mult.

Conectat la șosea. Poziția la condus, direcția, cutia de viteze și raspunsul la accelerație se încadrează toate în limitele mele foarte înguste de toleranță. Ceea ce înseamnă mult.

Estetică. Avem poze, le lăsăm să vorbească.

Un pic de final.

Mi-ar plăcea să vă mai vorbesc despre 508 și cu altă ocazie. Simt că nu am fost suficient de inspirat încât să transmit tot ce cred cespre mașina asta. In cuvinte puține – este o mașină care sare din tipar, iese în evidență pe stradă, se conduce excelent, are un interior de milioane și un preț sub rivalii din segmentul premium.

Get one while it’s hot.

Cum ni s-a bagat Gutai-ul in coaste


Cand s-a anuntat ca vor fi etape de coasta la Baia Mare am zis “In sfarsit!”.  Mi-am dorit ca toti marii piloti si oameni de bine din Brasov si Bucuresti sa faca o deplasare la niste sute de kilometri. Prea s-au obisnuit ca acest Campionat National de Coasta sa fie de fapt Campionatul lor din jurul Brasovului.  Cei care vin din Timisoara, de exemplu, nu se plang ca pentru fiecare etapa trebuie sa faca un million de kilometri. Dar cand e etapa la Resita, sclifositii din Brasov si din Bucuresti incep sa strambe din nas si multi aleg sa nu faca deplasarea.

 

 

Etapele de la Baia Mare nu puteau fi insa ignorate intrucat bataliile din clasamente sunt mai aprige ca nicicand.  Cum traseul de la Baia Mare era unul nou, cativa concurenti au mers cu mai multe zile inainte sa isi faca temele la fata locului. Altii au ajuns de abia vineri, in ziua inscrierilor. Si eu am ajuns tot vineri dimineata cand am facut cunostinta cu proba Gutai-ului. Un drum cu niste viraje magnifice dar atat de prost ca suprafata asfaltica incat nu imi imaginam cum de s-a aprobat un astfel de traseu.

 

 

Ne-am adunat mai multi piloti. Ne-am revoltat. Am ridicat vocile. Pentru inceput in padure, apoi la inscrieri. Am redactat o foaie pe care am printat-o. Erau acolo nemultumirile noastre legate de starea drumului, de lipsa totala de promovare a evenimentului, de faptul ca s-a modificat traseul cu o zi inainte de concurs, ca nu s-a anuntat nimic etc.

 

 

Ne-am incordat la un moment dat sa ne incurajam sa nu luam startul. In semn de protest. Dar ca orice razmerita romaneasca a murit asa cum a inceput. Adica cu un sfert de gura. Lucien Hora cu a lui “masina de formula 1” isi daduse deja  acordul pentru trase si in felul asta nu prea aveam cum sa sustinem ca ne rupem masinile. Catalin Cismaru a zis sa plecam linistiti ca o sa ne povesteasca el luni cum a fost si piticii cu masini cu doua roti motrice au trebuit sa se calmeze.  Adevarul e ca mi s-a cam strans stomacul cand am acceptat sa nu ma inscriu daca toti cei de la 2 roti motrice vor face protestul asta. Planul meu cu cele trei sezoane fara abandon se ducea dracului. Si atunci l-am inteles pe Robot ( Cismaru ).

 

 

Evident ca nici macar acea foaie de hartie nu am putut-o semna sa o dam Federatiei cu titlu de constatare, nu de cerere pentru te miri ce schimbari sau penalizari pentru organizator. Si oricum, cand Bela Stoica si Stefan Vasile au stat de vorba cu noi ( pilotii revoltati ), ne-am facut de rusine. Nu am fost coerenti, aduceam in discutii lucruri complet irelevante pentru situatia de acolo si in frunte cu mine am dat dovada ca nu stim regulamentul si mai mult, nu stim de fapt ce vrem.  Asa ca ne-am dat pe traseul rupt, ne-am luat cele cinci cupe care au fost in total pe masa de premiere si am plecat acasa.

 

 

Asa a fost la Baia Mare! Nimeni din oras nu a stiut ca se tine o cursa de masini in weekend. Trei dintre noi si-au busit masinile, doi si-au stricat cutia de viteze si ceilalti am incheiat cu o satisfactie acra un weekend in care ne-am simtit marionetele unei masinarii Federatie-Organizator complet dezinteresate de sport ci doar de relatii si spagi. Accentuez, asa ne-am simtit!

 

 

Maratonul organizatoric al lui Bela Stoica cu Raliul Brasovului, etapele de la Teliu, Raliul Aradului, Trofeul Baia Mare, Raliul Tara Barsei, Coasta de la Rasnov este de apreciat. Omul este unul din pilonii motorsportului in Romania si fara el s-ar clatina putin calendarul de coasta si de raliuri. Baia Mare insa nu i-a facut cinste. Nu asa se face. Chiar nu asa.

 

 

Si totusi, o comisie pe care, in definitiv, sportivii au votat-o a aprobat traseul. Reprezentanti ai pilotilor si-au dat ok-ul pentru traseu iar pana la urma s-a dovedit ca nu ne-am rupt gatul pe proba. E adevarat ca nu e vina lui Bela sau a lui Mihai Leu ca drumul e prost. Dar e vina lor ca si-au batut joc de promovarea evenimentului, de premierea concurentilor si de comunicarea cu acestia.

 

 

Ipocrizia mea nu stiu daca o sa-mi fie iertata intrucat fac parte din clubul sportiv condus de Bela, Autoblic. Si nu am plecat din acest club dintr-o loialitate cateodata prosteasca. El m-a primit la debutul meu, m-a ajutat cand am avut nevoie si chiar daca a organizat sub standardele lui etapele de la Baia Mare nu inseamna ca trebuie sa ii intorc spatele si sa uit tot. Dar se pare ca tocmai asta am facut.

 

 

Toate cele de mai sus nu inseamna mare lucru doar ca Baia Mare va fi probabil si anul viitor in calendar iar noi ne vom duce ca vitele pe Gutai ca sa ne batem joc de sportul asta.