Tag Archives: seat ibiza

Unde naiba m-am dus?

Cand nu aveam nici bani, nici experienta si niciun plan, mergeam la curse cu sufletul curat. Mergeam sa ma bat si sa aduc masina acasa. Dormeam pe o saltea intr-o camera din casa lui Radu Ortelecan care imi facea cinste cu pizza si imi dadea supa facuta de sotia lui. Ma sfatuiam cu Vlad Teodor cum sa iau virajul care inchide de doua ori de la Ranca si asta era. Sarac cu duhul. Imparteam masina cu oricine ma ajuta cu un leu sau avea nevoie de un rezultat si ajungeam acasa fara sa stiu cum dracu o sa fac sa ajung la urmatoarea cursa. Dar ajungeam. Si mergeam din ce in ce mai tare.

 

Acum am sustinere, prieteni, hoteluri, echipa, putere, PR, aproape tot ce imi doresc. Mare atentie, aproape tot. Ar trebui asadar sa mut muntii, sa ma duc de parca ar fi ultima mea cursa, sa-l bat pe Ghisoi si pe Prepelita si pe Ghinea cu un pilotaj la limita si numai pentru ca eu nu am doi mecanici in spate. Ci doi importatori, un dealer, un service si o gramada de oameni care fac lucruri pentru mine.

 

In schimb eu ma duc mai incet ca un forleiter la recunoasteri! Reperez zonele de risc ale fiecarui traseu si le sacrific in spiritul unei false maturitati. Si ce e mai grav, m-am inrait! M-am sacalizat. Vad doar oportunitati si nu bucurii, oameni din presa si nu prieteni, adversari si nu colegi. Dintr-o data, lumea mea calda si prietenoasa a costasilor s-a transformat intr-o jungla a celor care tintesc podiumuri si sponsorizari.

 

Nu am crezut niciodata vorba care spune ca oamenii saraci sunt generosi si cei bogati zgarciti pentru ca am zis ca e o vorba inventata de cei saraci ca “sa se mai scoata” cumva. Dar vad ca un adevar este. Si totusi, de ce as fi alt om, doar pentru ca imi merge bine? De ce sa nu fiu acelasi dar si mai cald, mai bun… pentru ca mi-e mai bine?

Foto: Sorin Pop – Rallyzoom.ro

Probabil ca la un moment dat am hotarat ca sunt dispus sa-mi vand sufletul diavolului ca sa ajung sus. Acolo unde e Keleti si Porcisteanu, unde e Grigorescu si Alex Filip. Si probabil ca am crezut ca nimeni nu poate sa ajunga atat de sus fara sa nu se inraiasca, sa nu fie un pitbull care musca tot ce prinde si ii da la o parte pe cei care ii stau in cale. Si nu sta de vorba cu cei mici… pentru ca nu are timp. Are un drum important in sus. Gresit. Atat de gresit!

 

Nu vreau sa ajung asa niciunde. Vreau inapoi la cursele mele sincere, fara cort, cu rotile de ploaie in portbagaj, cu inima cat un purice ca nu am cu ce plati inscrierea dar cu Marco Tempestini care-mi spune “tu mergi tare cu Ibiza ta”! Am fost cel mai fericit cand mi-a spus asta. A fost ca si cum as fi luat premiul cel mare. Acum , Marco ma intreaba doar de ce nu mai scriu. Pentru ca nu mai sunt pilot, Marco! Sunt om de marketing, sunt PR, sunt insarcinat sa am grija de buget, sa generez imagine si notorietate pentru echipa. Si stim foarte bine ca rezultatele nu aduc sponsori, expunerea aduce si incadrarea in buget.

 

Interesant cum inteleg acum cateva lucruri despre perfromantele altor piloti. Cat de eronat este sa judecam prestatia unui pilot doar dupa cum il vedem ca se arunca pe viraje. Nu vedem decat cum Giri merge mult mai incet decat altii cu S2000. Dar nu ne gandim ce buget are, cat e de stresat daca o loveste sau care e planul lui pentru anul in curs. Nu vedem decat cum Vali s-a stins dupa primele doua raliuri de anul asta. Nu ne gandim ca poate I s-a pus in vedere ca nu mai are voie sa iasa in decor sau ca poate o iesire in decor poate insemna 40,000 euro pe care pur si simplu nu ii are. Nu vedem decat cum Adi Dragan merge mai incet decat un pieton in plimbare si il categorisim un pampalau. Dar poate si-a construit strategia in felul asta. Sa mearga la conservare cu orice pret pentru ca e singura lui sansa. Si uite-l lider la clasa 6. Nu e Vlad Cosma, nici Bereczki si nici Stratieva. E Adi Dragan. Si noi ne batem joc de el. Si toti acesti piloti, cu mai mult sau mai putin talent, ajung sa piloteze la 90%, 75 % sau chiar 30% din potentiaul lor din cauze care uneori le scapa chiar propriei lor introspectii. Si pot parea plictisiti, aroganti, fitosi cand de fapt in spate sunt griji, neputinte, frustrari.   

 

Asa ca m-am hotarat! Consolarea mea sta in speranta ca m-am inrait pentru ca simt ca bat pasul pe loc. Ca nu ma pot concentra la curse din cauze “politice”. Anul asta e mai important ca bugetul sa nu fie depasit decat sa iau locul I in loc de locul III dar cu 5000 de euro cheltuiti in plus. Stiu ca adevaratul sportiv se vede atunci cand da de greu sau mai rau, cand da de bine. De aceea, masura nevoii de a ajunge sus o va da o simpla alegere. Sa continui sa activez in motorsport si atat sau sa ma folosesc de tot ce am eu mai bun si sa ajung sa ma lupt la varf, de adevaratelea. Nu cu frica, nu cu bugetele in buzunar, nu cu reportaje la TV in cap. Eu cu mine la start si cu o masina pe care sa o cheme Ruxi, Luisa sau Imelda. Nu credeam ca o sa ajung sa spun asta dar mi-e dor sa-mi fie foame!   

De vanzare SEAT Ibiza Cupra TDi

 

  • an fabricatie 2004
  • 1.9 full TDI 6+1 trepte manual, aproximativ 190CP si 410 nm
  • suspensie Bilstein de competitie, unibale, bucsi competitie
  • frane competitie fata+spate, intercooler frontal Seat Sport
  • turbina noua, rollbar si scaune omologate Sparco, sistem de stingere a incendilor OMP,caroserie ramforsata,motor+cutie impecabile
  • roti macadam pe 15+roti asfalt pe 17, diverse piese schimb, intretinuta, inmatriculata cu taxe la zi, pasaport FRAS
  • Mai multe detalii la tel:0744/61.78.13 – Cristi Toader

[nggallery id=258]

Baiatu` cu Seatu`

Un cititor care-si spune BNZ mi-a spus ca ii plac unele articole pe care le scriu. Unele. Tot el este fericit ca nu il mai stresez cu Ruxi, masina eroina prin care, zice el, faceam PR “ascuns” pentru SEAT. Il inteleg dar in acelasi timp imi pare rau ca textele pozitive nu au nici pe departe succesul celor in care se critica.

Sunt lucruri care pur si simplu ti se potrivesc, lucruri pe care le lauzi fara sa ai niciun scop commercial. Draga BNZ, iti multumesc pentru aprecieri. Imagineaza-ti cele de mai jos ca un testimonial in fata unei camere de filmat. Este spotul meu, o parte din parcursul prin viata asta ciudata si in plus, iti este dedicat:

“Primul meu loc de munca a fost la dealerul SEAT din Oradea. Vanzator de masini. In 2002 se vindeau cateva pe luna iar clientii SEAT numai clienti usori nu erau. Dupa un an am primit prima mea masina de serviciu. O Ibiza de 1.2. Rosie. Am prins 180 cu ea. La vale, cu vant din spate. In prima luna cand am primit-o am facut 7000 de kilometri. Cat am lucrat la Iberica am vandut masini la peste 50 de clienti. Cu cei mai multi dintre ei am ramas prieten. Imi ziceau “baiatu cu seatu”. Dupa doi ani am plecat sa lucrez la un client care cumparase mai multe masini de la mine. Urma sa ma ocup de o revista auto. Am avut masina de serviciu tot o Ibiza de 1.2. Asta era albastru polar. Eleganta. Am facut-o praf intr-un cap de pod. Mai tarziu m-am angajat la marketing la dealerul SEAT din Timisoara. Deja stiam multe despre domeniu auto. Nu mai voiam vanzari. Am primit o Ibiza rosie. De data asta era de 1.4. Alta viata. 75 de cai, patru cilindri. M-am ocupat de lansarea noului showroom si dupa aia imediat m-au data afara.  Era cu o zi inainte de Craciun.

Mi-am facut bagajele si m-am dus la Bucuresti. Dupa un timp, brand managerul SEAT Romania imi spune “hai sa lucrezi specialist marketing dealeri la importator!”. Betoon. Nu am primit masina de serviciu. “Primesc doar managerii” imi spune seful de departament. Asta e! Dupa alte cateva luni imi iau inima in dinti si imi cumpar o masina de curse. Ghici ce model? O Ibiza TDI de 180 de cai. Ma dau in curse, fac rezultate dar cand mi-e lumea mai draga “Andrei, suntem nevoiti sa restructuram postul tau. La revedere”. Bravo nenica! Ma gandesc ca totusi cv-ul meu arata bine si nu ar trebui sa am probleme. Dar e criza si domeniul auto e in groapa. Am ramas pe dinafara dar macar cu o Ibiza de curse. Mi-e mai draga ca oricare alta masina. O cheama Ruxi. E singura masina care a terminat toate etapele de coasta in 2010. Acum poate ar fi cazul sa o schimb. Mai ales ca nu mai am nici o obligatie sa raman pe SEAT. De fapt, nu am avut niciodata obligatia asta. M-am tot gandit. Un Renault Clio, o Honda Civic.  Poate chiar un Opel Astra GSI. Dar stii ce mi-ar placea cel mai mult? Un Leon! Da domnule, un Leon!”

Weekend placut!

Nu e fun sa accelerezi doar in linie dreapta

Prima mea tentativa sa particip in cursele de coasta a fost in 2007. Dealerul la care lucrasem din 2002 pana in 2004 era dispus sa ma sponsorizeze ca la carte. Ii prezentasem un proiect si l-a acceptat. Urma sa imi dea un Leon FR TDI de 170 de cai nou nout pe care sa-l pregatesc de curse. In plus, intelegerea era sa ma sustina logistic si financiar la fiecare etapa. Eram pe cale sa intru in lumea motorsportului pe usa din fata. Si cu un program profesionist. Dar nu s-a intamplat asta. Totul a murit in fasa. Eu am plecat sa lucrez la Bucuresti pe un salar mic si nu mai puteam sa ma achit de obligatiile din proiectul meu indraznet.

Si a venit a doua sansa. Jobul de la Porsche Romania si un pret excelent pe o Ibiza gata pregatita de curse.  Nu am ezitat. M-am bagat cu capul inainte. Criza se facea simtita tot mai mult dar eu o tineam una si buna. Toata lumea in jurul meu imi spunea ca nu e o rusine sa mai aman in conditiile astea startul cu un an sau doi. Dar stii cum e cand ti se baga o idee in cap?! Poate sa vina si Papa de la Roma ca tu esti ca teleghidat.

Si am urcat in masina sa dau o tura cu ea. Cand am accelerat prima oara am crezut ca o sa ma fac de toata rusinea la curse. Mi se parea ca are 500 de cai. Bestia asta nu am cum sa o tin pe drum, mi-am spus. Ii si vedeam cum vor rade toti de mine la cat de incet o sa merg.  Am pus-o pe o platforma si m-am prezentat la prima coasta din 2009. La Rasnov. Acolo unde am vazut prima coasta din viata mea in 2005.

Cand am ajuns la startul primei urcari nu stiam ce caut acolo si cine naiba m-a pus sa cheltui asa de mult ca sa ajung in acel loc? Ramasesem fara bani inainte sa se termine primul weekend de curse. Ce tampit! Doar eu puteam sa o fac de oaie in asemenea hal. Asta e! Si am facut-o pana la capat.

Iata-ma la start la Rasnov! Traiam un vis si eram in acelasi timp perplexat de nebunia de care am fost in stare. Si am facut recunoasterea. Ok chiar fac asta. Chiar sunt la curse si particip. Si am pornit in prima urcare de calificare. Si… Poc! Planetara. Am ajuns cumva sus. Nu am stiut ce s-a intamplat dar am stiut ca am stricat masina. A cazut cerul pe mine. Am crezut ca asta a fost, ca asa se va termina incursiunea mea in motorsport. O cutie de viteze pentru Ibiza de grupa A costa 6700 de euro, un blocant 1600. Era aproape clar. Atat a fost… Ma duc acasa.

Dar nu stiu cum am putut sa ma mobilizez sa dau zeci de telefoane, sa pun pe jar pe toata lumea pana cand am gasit un cap de planetara la Ernest Mulner. Vorbise chiar seful meu cu el. Si am reusit cu un prieten sa repar masina pana la ultima urcare de concurs. Am plecat ultimul in acea mansa.

Seara am urcat de doua ori pe podium. Locul intai la doua roti motrice si locul doi la diesel. Atunci, la doua roti motrice nu intrau si masinile de grupa H iar la diesel eram doar doi. Eu si cu Puiu Rusu. Duminica a fost mai bine. A venit si Ruxi, adevarata Ruxi, si am inceput sa simt cu adevarat realitatea pe care mi-o construisem cu atata inconstienta.

Asa a inceput tot. Asta a fost inceputul celor doi ani in care vesnic nu am avut bani, tot timpul eram stresat sa nu stric masina, sa nu cumva sa o dau de gard etc. Asa e cand te impinge de la spate o mare pasiune. Ratiunea nu te mai ajuta si nu te mai bazezi pe aceleasi instincte. Esti alt om. Interesant este ca indiferent cat de multe piedici intalnesti, le treci pe toate. Cumva reusesti sa ajungi unde ti-ai dorit. Pe drumuri ocolitoare cateodata dar ajungi. Pretul pe care il platesti insa este pe masura.

Nu doresc nimanui sa se indatoreze, sa doarma in masina, sa nu manance, sa nu se duca la strand toata vara, sa nu isi cumpere o haina timp de un an de zile si sa se desparta de prietena lui. Dar imi doresc ca fiecare sa aiba sansa sa traiasca momentul in care nimic nu mai este imposibil in viata. “Pentru ca fericirea e atunci cand iti traiesti un vis si daca ai facut-o pe asta poti face orice.”

Norul de fum

Aici se gasesc fumurile mele.  Adica arogantele mele? Se poate spune si asa. Dar fumurile sunt de fapt din toba Ibizei de curse pe care am urcat-o la deal timp de doi ani. Cand porneam de la start nu se mai vedea nimic decat un nor de fum negru si poate cateva fete de oameni care zambeau si ziceau “asta e dieselaru` lui Mitrasca”. Dar asta nu inseamna ca voi vorbi la nesfarsit despre cum merge Ibiza mea de curse. Cel mai probabil nu o sa vorbesc decat foarte rar despre ea.

Fumurile vor fi despre o gramada de lucruri din motorsport, de la noi sau aiurea si vor fi cel mai departat lucru fata de stirile oficiale. Voi avea posibilitatea sa spun care sunt cei mai cretini manageri de echipa, pilotii cu gura mare care nu au decat bani sau pilotii excelenti care nu au resurse. De abia astept sa scriu despre cum isi trag teapa unii altora cei din motorsportul din tara dar si despre cat habar au multi dintre acesti mecanici-deveniti-piloti despre ce inseamna sport sau mediatizare. Astia-s de la noi din tara, evident.

Cred ca ar fi foarte interesant sa masuram burtile multor piloti si sa demonstram “stiintific” ca acea minge de baschet inghitita de multi denota ca numai sportivi nu se pot chema… chiar daca talentul e acolo. Minunat ar fi sa nu uitam nici de fitele celor care au ajuns sus sau despre cei mici care de fapt duc in spate campionatele si care nu sunt bagati in seama de nimeni.

Si cand nu va fi vorba despre astea cu siguranta ca va aparea o gagica in prim plan care pozeaza pentru playboy sau vreun model ca Pagani Zonda R si tot vom avea subiecte pe care sa le discutam pe limba noastra. Dar mare atentie, scopul nu este sa improsc cu noroi in stanga si in dreapta doar pentru ca pot … ci cu fum, dragilor!

Asadar, bine ati venit in norul de fum lasat de Motorsportnews.ro pentru cei care vor si altceva decat stiri, stiri si rezultate live ( daca se poate pe sms… contra cost ) !!!

 

Cu drag, Andrei