“Norii lui Tempesta” suna foarte apropiat cu “Fumurile lui Mitrasca”. Doar suna. Diferentele sunt mari. Norii abunda de informatii si vin de la cineva care are cam cu 160000% mai mult motorsport in spate decat cel din spatele fumurilor. Trebuie sa spun sincer ca mi-ar fi placut ca norii sa fie pe Motorsportnews.ro . Pe de alta parte e mai corect asa. Se distribuie expunerea mai omogen intre site-urile de motorsport.

 

Tempesta nu numai ca ma complimenteaza cu orice ocazie dar o si face in asa fel incat sa-l cred. Omul care duce in spate probabil cel mai ambitios program de motorsport din Romania se opreste din cand in cand si citeste ce scrie un costas care nu a strunit mai mult de 180 de cai in vreo cursa. Mai mult, el isi dedica din cand in cand timp si pentru a-si scrie impresiile intr-o rubrica online. Nu suntem singurii care ne scormonim prin suflete sa gasim cuvintele care sa spuna in scris ce traim la curse si in afara lor.

Alex Filip are un blog foarte misto. Norris Mageanu are o pana exceptionala. Si o carisma si mai mare. Adi Dragan si Vali Bradateanu sunt jurnalisti auto si campioni ai clasei 6. Cine stie de albumele Freelencer din trecut stie de articolele lui Brada. Radu Fenyo ne spune si el ce simte un debutant intr-un bolid de circuit pe coasta.  Au mai fost multi care au scris, Chiar si Vali Porcisteanu a intrat pe teritoriul acesta la un moment dat. Bine, dar Vali a intrat pe toate teritoriile. Cred ca si in somn posteaza doua-trei chestii pe net. Dar probabil cel mai bun dintre toti este Edwin Keleti.  Pe vremea cand el scria despre cum s-a simtit intr-o masina de Formula1, un Ferrari sau un Dragster, eu credeam ca hill climb inseamna sa te cateri pe stanci legat de franghii. Si scria intr-un fel. Si facea si niste fotografii bestiale. In ultima vreme, Edwin este mai activ in campanii PSD-iste, ceea ce e pacat. O eventuala “Portia lui Keleti” ar fi de departe cea mai savuroasa lectura din domeniul motorsportului.

 

Savoarea insa vine de la Tempesta care nu numai ca are darul de se face inteles intr-o limba mai putin literara dar a devenit un trademark care ne incanta pe toti. Ce nu ne incanta sunt nesfarsitele abandonuri ale omului cu norii. Acum se jura ca a pus lucrurile la punct insa pana nu vad macar trei raliuri consecutive duse la finis nu cred nimic. Programul de milioane al italianului, devenit mai roman ca oricare dintre noi, este pe cat de important pentru sportul cu motor romanesc pe atat de solicitant pentru el si pentru echipa. Un loc unde sa citesti pe indelete gandurile lui este cel mai apropiat fel in care sa stim cu totii cum e sa fii in pielea cuiva care concureaza la nivel international. Si care se bucura ca un adolescent la fiecare test.

 

Cu toate ca Tempesta va ramane o locomotiva pentru o mare parte a motorsportului din tara, eu as fi curios de o rubrica “taramul lui Simone”. El e cel care are cele mai mari sanse sa ne reprezinte in ERC si WRC in viitor. Drumul lui ar putea face obiectul unei rubrici updatate in timp real ce ne-ar interesa pe toti. Iar daca nu sunteti de acord ca v-ar placea sa stiti cum e sa traiesti pe taramul lui Simone pentru ca are sustinerea unui parinte cu resurse, sunt sigur ca “Sageata lui Badiu” ar fi inspirationala pentru oricine. 

 

Dar eu nu-l vad pe Simone scriind. Nici pe Raul. Pentru ca sunt prea focusati pe curse. Ceea ce in sine spune niste cuvinte care ne rasuna fara sa stim sa le scriem. Dar ele sunt atat de convingatoare incat spun printr-o simpla trecere in derapaj mai mult decat 1000 de cuvinte scrise pe un blog. Si nu va pot spune cat ii invidiez pentru elocventa cu care ei comunica fara sa spuna vreun cuvant!