Am pus masina pe platforma. Mi-a spus Cipri Ciubotaru ca este loc si pentru Ibiza pe trailer. Un trailer mare care duce inca sase masini de curse. M-am dus cu prietenii mei care ma sponsorizeaza. Am primit banii pentru deplasare, pentru transport. Pe aceeasi platforma si-au trimis masinile si Cipri, Lucian Radut sau Catalin Cismaru. Adica big boys. Masina mea a ajuns acum langa a lor. Pe platforma. Nu in clasamente.

 

 

Apoi am intrebat in stanga si in dreapta cine mai merge spre Resita sa ma ia si pe mine. Pana la urma am avut mai multe posibilitati. Si am ales sa pornesc cu Sebi Stanciu. Maine dimineata, doar noi doi la un drum de 500 km. Povesti, barfe, glume. In doi nu poti sa faci bascalie si asta ma relaxeaza de pe acum. Si oricum Sebi e un unul din acei oameni cu care poti sa discuti mai mult decat etriere, electronica si suspensii.

 

 

Andrei Cascaval mi-a dat doua gume de ploaie. Le-a adus special pentru mine de la Brasov. Am plecat de la serviciu sa le iau. La serviciu nici macar nu a trebuit sa imi iau liber. Pentru ca toata lumea stia ca plec la Resita. Asta nu inseamna ca zilele nu sunt concediu. Dar nu a strambat nimeni din nas. Chiar dimpotriva. Iar Norris ma sustine. Nu pentru ca stie cum e sa te dai la curse. Pentru ca asa e el. Da, evident, Mihai Popescu o sa spuna ca il pup in fund pe Norris si ma dau bine pe langa el ca zic asta. Stai jos, Mihai, ai nota patru.

 

 

 

Luci Lopazan mi-a spus ca a reusit sa inchirieze doua corturi sa avem amandoi. El vine de la Alba. Singur. Radu Ortelecan ne-a ajutat cu camera la hotel. El nu mai poate sa ajunga. Pacat, el era unul din cei foarte putini care imi inspira relaxare. Calm. Doar sa fie si el acolo. Pe Andrei Manciu nu am reusit sa-l ajut cu transportul in timp util. Pana am stiut ceva sigur, el s-a hotarat sa plece cu trenul la Resita. Ca sa ma ajute pe mine si pe Lopanezu. Sa fie cu noi in parcul de service.

 

 

Dar inainte am iesit putin in oras. Sa ma intalnesc cu Mihai Popescu si cu… e, deja ne intindem cu gluma. Cu cineva cu care sunt ”in a relationship with” cum zice facebook-ul.

 

 

E joi dimineata. Stau si ma intreb ce am facut de ma bucur de toata lumea din jurul meu? Sper sa fi facut ceva bine in trecut pentru ca e mult prea bine acum ca sa platesc pentru asta in viitor. Emotiile si incrancenarea vor veni de maine.  Acum e un moment aparte. Il doresc tuturor celor care au ajuns sa-si traiasca visul cu ochii. Orice performanta fara oameni care sa se bucure cu tine e ca un foc de artificii la televizor. Il vezi, e minunat dar nu iti da nicio emotie.  Asa sa va ganditi ca eu sunt acolo de unde se transmite in direct.