Category Archives: Stelvio

Alfa Romeo Stelvio

 

 

De un albastru amețitor

 

Una dintre mărcile mele preferate rupe norii cu noile designuri. Da, Alfa Romeo și-a regăsit gloria și după Giulia, a făcut o nouă poezie pe roți. Stelvio este primul SUV al mărcii și prima mașină cu sistem de tracțiune integrală. Multă lume crede că atunci când încerci ceva nou pentru prima dată, e musai să greșești. Nimeni nu s-a născut învățat, spune o vorbă din bătrâni. Eh, uite că dacă te folosești de ceea ce a mers în trecut, adaptezi cu grijă și pui puțin suflet poți să reușești și din prima. Sigur, ajută și faptul că FCA, grupul care deține brandul Alfa, deține și Jeep.

 

Să începem de la nume. În română mi s-a părut mereu că derivă din cuvântul ștevie, dar în realitate este numele celui de-al doilea cel mai înalt pas montan asfaltat din Alpi – 2,757 m. Denumirea a mai fost folosită de Moto Guzzi pentru o motocicletă.

 

Stelvio, cel pe care l-am avut noi în test, este de un albastru care fură peisajul. Sigur este ajutat și de niște forme cum rar întâlnești pe plaiurile domeniului auto. Fiecare unghi, fiecare curbă, fiecare linie evocă frumusețe și pasiune. E greu să găsești un om care să vadă în Stelvio o mașină meh…

 

 

A trecut ceva timp de când nu am mai văzut oameni întorcând capul după una din mașinile în care am avut șansa să merg. Copii și bătrâni, cupluri, adolescenți, roșcate, brunete, bărboși și milionari. Toți se opresc o clipă din drumul lor aglomerat pentru a admira. Am văzut bătrâni trăgând de mânecă nepoții să nu rateze să vadă o asemenea mașină și neveste oprindu-și soții. E o mașină care te captivează chiar dacă nu ești pasionat. E suficient să ai ochi.

 

Temperamentală și iute

 

Nu știu câte paragrafe ar trebui să scriu despre designul exterior ca să surprind măiestria formelor, dar să nu mă repet. O să încerc să las fotografiile să vorbească. În cuvinte puține, blocurile optice sunt mari și foarte elegant stilizate. V-ul clasic al grilei radiatorului își găsește locul mai bine ca oricând. Proporțiile sunt excelente, mașina arată bine din orice unghi ai privi-o. Și jantele trade-mark al Alfa Romeo par să fie special concepute pentru formele ei. Brandingul Alfa Romeo este subtil, dar prezent în toate locurile – pe faruri, pe ștergătoare, pe etrierele de frână. Se vede că Alfa Romeo încearcă să își consolideze poziția de brand premium în conștiința colectivă și este foarte bine că face asta. În ultima vreme principalul inamic al vânzărilor de Alfa este brandul, nicidecum calitatea modelelor.

 

 

Interiorul este împrumutat de la Giulia și asta este un lucru excelent. E simplu și elengant. Multiple suprafețe și texturi se îmbină într-o simfonie a formelor. Nimic nu e aglomerat. Nimic nu e exagerat. Totul curge. Am fost impresionat de interiorul acesta încă de la Giulia, dar țin să accentuez. Eleganța simplității este imbatabilă. Mi-aș fi dorit ca displayul să fie mai mare sau să ocupe tot spațiul negru de pe bord, dar este în regulă și așa. Padelele….padelele te fac să te simți într-un Ferarri. Sculptate dintr-un bloc solid de aluminiu, sunt mult peste ce oferă concurența. Inclusiv clickul pe care îl fac la apăsare îți gâdilă simțurile. Totul pare mecanizat și tactil. Inclusiv rotița de control al sistemului de infotainment are un click similar cu cel pe care îl fac rotițele de la seifuri. Click-click-click-click. Este straniu că sunetul este mai pronunțat într-o direcție de rotație.

 

Scaunele sunt foarte confortabile. În cazul în care aveți control electric vă avertizez că butoanele care reglează susținerea laterală sunt foarte greu de găsit prin pipăire, dar dacă vă dați jos le veți vedea. Sunt exact unde se îmbină pielea cu plasticul. Le-am căutat două zile pentru că apăreau în lista de opțiuni, dar se ascundeau al naibii de bine. Butoanele ninja o sa le spunem.

 

Simt. Ating. Conduc.

 

Mașina te învăluie ca un tanc. Totul pare solid și durabil. Insonrizarea te deconectează de la lumea rea de dincolo de caroserie. La naiba cu drumurile lor și cu semafoarele și cu tot. Eu sunt în Toscana. E soare și în curând voi vedea marea. O văd deja dacă mă ridic și mă uit la culoarea capotei.

 

 

Stelvio păstrează din caracteristicile dinamice ale Giuliei. Este plăcută la condus. Este ageră. Este incisivă. Volanul se învârte o singură dată în fiecare direcție – exact cum recomandă doctorul.

Nu aș putea să vă spun cum se descurcă sistemul de tracțiune integrală. Eu am condus mașina în anotimpul vară din luna aprilie, la câteva zile după anotimpurile primăvară și iarnă, ambele tot din luna aprilie. Pot să vă spun că nu există niciun fel de control manual – nu poți comuta pe tracțiune pe două roți sau bloca vreun diferențial. Totul este decis electronic.

Pentru că meritați, vă dau și un life-hack: dacă apăsați ambele padele simultan, mașina trece în Neutru. Pentru revenirea în Drive, este nevoie de apăsarea frânei urmată de apăsarea padelei +.

 

 

Este o plăcere să faci drumuri în Stelvio. Vă recomand drumurile sinuoase, ceea ce e contra-intuitiv având în vedere că vorbim de un SUV, dar dinamismul mașinii se experimentează cel mai bine departe de autostradă. Vă garantez că destinația devine ultima grijă. În funcție de unde vreți să ajungeți, poate chiar vă va părea rău că trebuie să coborâți de la volan.

 

Întreaga experiență la volan este definitivată de cutia de viteze ZF cu 8 rapoarte – ca cea folosită de BMW. Este regele cutiilor de viteze, de departe. Poate sunt un Thanos al universului cutiilor de viteze, dar as ucide celelalte cutii de viteze pentru ca toată lumea să se bucure de un ZF.

 

 

Per total, Stelvio excelează prin aceea că se simte mecanic și direct. Tehnologia dispare în experiența la condus și așa ar trebui să fie cu orice produs. Orice se întâmplă sub capotă ar trebui să rămână ascuns și pentru șofer să nu se deosebească de magie.

 

La final de zi

 

Poate de la o mașină în gama asta de preț mi-aș fi dorit niște chestiuțe gen Head Up display sau scaune ventilate, dar cui îi trebuie atâtea lucruri extravagante. Poate unei mașini care excelează în aparenta simplitate îi stă mai bine așa.

Dar a conduce o bijuterie pe roți e cu adevărat o experiență. Vorbesc serios când spun că duminică, în drumul meu dintre Buzoiești și Piteși, cred că cel puțin 60 de băbuțe și-au sucit gâtul uitându-se după mașină în timp ce glisa ușor pe stradă. Dacă explodează cererea de Voltaren în zona aia să știți că de la mine se trage.

Ieșiți din dogma BMW, Audi, Mercedes și încercați măcar o dată un Alfa. Dar să mergeți încet…lăsați lumea să vă admire, ce naiba.