Category Archives: Alfa Romeo

Alfa Romeo Stelvio


 

 

De un albastru amețitor

 

Una dintre mărcile mele preferate rupe norii cu noile designuri. Da, Alfa Romeo și-a regăsit gloria și după Giulia, a făcut o nouă poezie pe roți. Stelvio este primul SUV al mărcii și prima mașină cu sistem de tracțiune integrală. Multă lume crede că atunci când încerci ceva nou pentru prima dată, e musai să greșești. Nimeni nu s-a născut învățat, spune o vorbă din bătrâni. Eh, uite că dacă te folosești de ceea ce a mers în trecut, adaptezi cu grijă și pui puțin suflet poți să reușești și din prima. Sigur, ajută și faptul că FCA, grupul care deține brandul Alfa, deține și Jeep.

 

Să începem de la nume. În română mi s-a părut mereu că derivă din cuvântul ștevie, dar în realitate este numele celui de-al doilea cel mai înalt pas montan asfaltat din Alpi – 2,757 m. Denumirea a mai fost folosită de Moto Guzzi pentru o motocicletă.

 

Stelvio, cel pe care l-am avut noi în test, este de un albastru care fură peisajul. Sigur este ajutat și de niște forme cum rar întâlnești pe plaiurile domeniului auto. Fiecare unghi, fiecare curbă, fiecare linie evocă frumusețe și pasiune. E greu să găsești un om care să vadă în Stelvio o mașină meh…

 

 

A trecut ceva timp de când nu am mai văzut oameni întorcând capul după una din mașinile în care am avut șansa să merg. Copii și bătrâni, cupluri, adolescenți, roșcate, brunete, bărboși și milionari. Toți se opresc o clipă din drumul lor aglomerat pentru a admira. Am văzut bătrâni trăgând de mânecă nepoții să nu rateze să vadă o asemenea mașină și neveste oprindu-și soții. E o mașină care te captivează chiar dacă nu ești pasionat. E suficient să ai ochi.

 

Temperamentală și iute

 

Nu știu câte paragrafe ar trebui să scriu despre designul exterior ca să surprind măiestria formelor, dar să nu mă repet. O să încerc să las fotografiile să vorbească. În cuvinte puține, blocurile optice sunt mari și foarte elegant stilizate. V-ul clasic al grilei radiatorului își găsește locul mai bine ca oricând. Proporțiile sunt excelente, mașina arată bine din orice unghi ai privi-o. Și jantele trade-mark al Alfa Romeo par să fie special concepute pentru formele ei. Brandingul Alfa Romeo este subtil, dar prezent în toate locurile – pe faruri, pe ștergătoare, pe etrierele de frână. Se vede că Alfa Romeo încearcă să își consolideze poziția de brand premium în conștiința colectivă și este foarte bine că face asta. În ultima vreme principalul inamic al vânzărilor de Alfa este brandul, nicidecum calitatea modelelor.

 

 

Interiorul este împrumutat de la Giulia și asta este un lucru excelent. E simplu și elengant. Multiple suprafețe și texturi se îmbină într-o simfonie a formelor. Nimic nu e aglomerat. Nimic nu e exagerat. Totul curge. Am fost impresionat de interiorul acesta încă de la Giulia, dar țin să accentuez. Eleganța simplității este imbatabilă. Mi-aș fi dorit ca displayul să fie mai mare sau să ocupe tot spațiul negru de pe bord, dar este în regulă și așa. Padelele….padelele te fac să te simți într-un Ferarri. Sculptate dintr-un bloc solid de aluminiu, sunt mult peste ce oferă concurența. Inclusiv clickul pe care îl fac la apăsare îți gâdilă simțurile. Totul pare mecanizat și tactil. Inclusiv rotița de control al sistemului de infotainment are un click similar cu cel pe care îl fac rotițele de la seifuri. Click-click-click-click. Este straniu că sunetul este mai pronunțat într-o direcție de rotație.

 

Scaunele sunt foarte confortabile. În cazul în care aveți control electric vă avertizez că butoanele care reglează susținerea laterală sunt foarte greu de găsit prin pipăire, dar dacă vă dați jos le veți vedea. Sunt exact unde se îmbină pielea cu plasticul. Le-am căutat două zile pentru că apăreau în lista de opțiuni, dar se ascundeau al naibii de bine. Butoanele ninja o sa le spunem.

 

Simt. Ating. Conduc.

 

Mașina te învăluie ca un tanc. Totul pare solid și durabil. Insonrizarea te deconectează de la lumea rea de dincolo de caroserie. La naiba cu drumurile lor și cu semafoarele și cu tot. Eu sunt în Toscana. E soare și în curând voi vedea marea. O văd deja dacă mă ridic și mă uit la culoarea capotei.

 

 

Stelvio păstrează din caracteristicile dinamice ale Giuliei. Este plăcută la condus. Este ageră. Este incisivă. Volanul se învârte o singură dată în fiecare direcție – exact cum recomandă doctorul.

Nu aș putea să vă spun cum se descurcă sistemul de tracțiune integrală. Eu am condus mașina în anotimpul vară din luna aprilie, la câteva zile după anotimpurile primăvară și iarnă, ambele tot din luna aprilie. Pot să vă spun că nu există niciun fel de control manual – nu poți comuta pe tracțiune pe două roți sau bloca vreun diferențial. Totul este decis electronic.

Pentru că meritați, vă dau și un life-hack: dacă apăsați ambele padele simultan, mașina trece în Neutru. Pentru revenirea în Drive, este nevoie de apăsarea frânei urmată de apăsarea padelei +.

 

 

Este o plăcere să faci drumuri în Stelvio. Vă recomand drumurile sinuoase, ceea ce e contra-intuitiv având în vedere că vorbim de un SUV, dar dinamismul mașinii se experimentează cel mai bine departe de autostradă. Vă garantez că destinația devine ultima grijă. În funcție de unde vreți să ajungeți, poate chiar vă va părea rău că trebuie să coborâți de la volan.

 

Întreaga experiență la volan este definitivată de cutia de viteze ZF cu 8 rapoarte – ca cea folosită de BMW. Este regele cutiilor de viteze, de departe. Poate sunt un Thanos al universului cutiilor de viteze, dar as ucide celelalte cutii de viteze pentru ca toată lumea să se bucure de un ZF.

 

 

Per total, Stelvio excelează prin aceea că se simte mecanic și direct. Tehnologia dispare în experiența la condus și așa ar trebui să fie cu orice produs. Orice se întâmplă sub capotă ar trebui să rămână ascuns și pentru șofer să nu se deosebească de magie.

 

La final de zi

 

Poate de la o mașină în gama asta de preț mi-aș fi dorit niște chestiuțe gen Head Up display sau scaune ventilate, dar cui îi trebuie atâtea lucruri extravagante. Poate unei mașini care excelează în aparenta simplitate îi stă mai bine așa.

Dar a conduce o bijuterie pe roți e cu adevărat o experiență. Vorbesc serios când spun că duminică, în drumul meu dintre Buzoiești și Piteși, cred că cel puțin 60 de băbuțe și-au sucit gâtul uitându-se după mașină în timp ce glisa ușor pe stradă. Dacă explodează cererea de Voltaren în zona aia să știți că de la mine se trage.

Ieșiți din dogma BMW, Audi, Mercedes și încercați măcar o dată un Alfa. Dar să mergeți încet…lăsați lumea să vă admire, ce naiba.

 

 

Alfa-Romeo Giulia


 

Italiano vero

 

Se spune că frumusețea e în ochii privitorului…atunci e clar că din ochii privitorului au scos și cei de la Alfa Romeo mașina asta. Nu vreau să știu ce metode chirurgicale barbare au trebuit să folosească ca să o scoată de acolo, dar e clar că a meritat.

 

Nu cred că frumusețea mașinilor Alfa a fost dintotdeauna pentru oricine. În trecut, numărul de înmatriculare poziționat asimetric, grila radiatorului în V și forma atipică a blocurilor optice speria multă lume obișnuită cu atingerea maternă și caldă a conformității comuniste. Sincer, cred că lucrurile nu s-au schimbat nici acum, doar că Alfa a migrat subtil spre o frumusețe mai tradițională – de la frumusețea tip Natalie Dormer la frumusețea tip Scarlett Johansson.

 

Mi-am zis încă de la prima reclamă că Alfa Romeo 159 este poezie pe roți. Ulterior, Top Gear anunța că 8C este excelent pentru a exemplifica că o mașină poate fi artă. Acum, o avem pe Giulia cu care să ne delectăm ochii.

 

 

Superbă în fiecare detaliu, este un absolut deliciu să o privești. Foarte lată în față și cu faruri moderne și sexy…italianca asta fierbinte este visul umed al oricărui bărbat heterosexual.

 

Recunosc că de când am văzut primele poze am jubilat la gândul că poate o să pun și eu mâinile pe formele ei, să o ating pe padele, să o gâdil la portbagaj…

 

Pizza, il mare e parmigiano

 

Astea trei chestii și Alfa Romeo e ce îmi place în Italia. Spiritul italian de a pune un pic de artă în fiecare lucru pe care îl fac e ceea ce atrage la Alfa Romeo. Mașini frumoase, temperamentale, ce evocă pasiune prin fiecare detaliu.

 

Mașinile italienești au fost mereu înconjurate de un mit al lipsei de fiabilitate, dar nu mai e de mult cazul. A rămas spiritul italian fără inconveniențe.

 

 

Întâlnirea cu Giulia a fost presărată cu picanterii. Stătea parcată aproape de două surori ale sale cu sânii un pic mai mari – modelul Veloce și modelul Quadrofoglio (Mama Mia!). Mașina cu care aveam eu întâlnire era un diesel de 180 de cai. Mașina este spectaculoasă din toate unghiurile, în pofida faptului că este o prezență subtilă pe șosea. Fiecare linie este desenată, nu trasată doar pentru a uni diferite părți alte automobilului. Există puțină creație și fantezie în fiecare cută. Nimic nu e exagerat. O simfonie în surdină a formelor și suprafețelor.

 

Interiorul este la fel de majestuos. Simplitatea elegantă îmbinată cu un suflu sportiv. Întreaga mea experiență a fost marcată de padelele pentru schimbarea vitezelor. Nu am văzut ceva asemănător pe nicio mașină „normală”. Sculptate din aluminiu, cu semnele „+” și „-” perforate, par mai mult sculpturi ale lui Brâncuși decât niște lucruri funcționale. M-am găsit mângâind metalul rece în mers mai des decât ar fi normal pentru un tânăr ca mine, trecut de perioada tumultoasă a pubertății. Sunt absolut geniale (și opționale) și merită fiecare leu.

 

 

Instrumentele de bord sunt clasice, cu linii simple și puternice în alb și roșu. Cadranele sunt încadrate de sculpturi impresionante. Ador cum fiecare element reușește să impresioneze fără să fie extravagant. Butonul de pornit motorul se află pe volan, în stilul Ferrari. Îmi pare foarte rău că nu este roșu, dar v-am zis…extravaganță și pițiponceală nu veți găsi în mașina asta. Până și logo-ul Alfa de pe volan este alb-negru.

 

Duzele de aerisire laterale arată ca niște motoare de avion, conturate de elemente anodizate. Totul este rece, dar într-un sens bun. E ca un avocat talentat într-un costum de firmă. Cool factor over 9000.

 

 

Îmi place cum este încadrat displayul central. Fără ecrane plutitoare și tablete lipite de bord. Zona dedicată infotainmentului este tăiată în linii simple, în suprafețe negre. Ceea ce nu mi-a plăcut este displayul. Este mic și sunt sigur că s-ar fi putut tăia în forma plasticului negru în care este încadrat. Nici modul în care este organizat meniul nu este cel mai stimulant. Mă așteptam la ceva aerisit, în linii simple, monochrom. Nu este rău, doar că este o așchie sărită din spiritul mașinii.

 

Restul mașinii păstrează aceleași linii. Scaunele sunt plăcute, spațiul este suficient. Un loc unde îți dorești să îți petreci timpul.

 

Învârtind volanul

 

Mașina are tracțiune spate, ca orice fel de mașină care se respectă (wink wink). Cutia de viteze ZF în opt trepte este excelentă. Schimbăile sunt rapide și confortabile. În modul Dynamic se poate simți și un kickback care mi-ar fi plăcut să fie mai pronunțat.

 

 

Mașina are o rotiță care îi poate schimba comportamentul rutier – DNA – inițialele pentru Dynamic, Neutral și Advanced Efficiency (care funcționează ca un ECO, care salvează planeta de amenințarea CO2-ului). Rotița asta fermecată alterează parametrii ca răspunsul accelerației, ferocitatea cutiei de viteze și, în general, poate transforma pisica în tigru – și invers.

 

Direcția este extrem de precisă. Nu neaparat plină de feedback, dar incisivă ca un cuțit chirurgical. Distribuția excelentă a maselor, precum și suspensia cu brațe triunghiulare duble (Alfa Link) care păstrează geometria chiar și când unghiurile sunt compromise înseamnă că fiecare curbă de pe DN1a este savurată din plin. Aș fi vrut puțin mai multă putere, dar asta pentru că sunt eu hapsân, nu pentru că are nevoie. Aș fi dorit ca schimbările de trepte să fie mai violente în modul Dynamic – nimic nu e mai plăcut ca un șoc mecanic în transmisie la retrogradări. Și, având în vedere că sistemul electronic de control al stabilității nu poate fi dezactivat la această versiune (da, nici eu nu cred că italienii au decis așa ceva, dar, într-o notă mai optimistă, modelul Quadrofoglio nu este căpușat de limitarea asta) aș fi preferat să fie puțin mai permisiv în timpul condusului sportiv, intervenția lui fiind asemănătoare cu cea a unui părinte modern – precoce și decisivă. Atitudinea protectoare pare contrazisă de faptul că apăsând accelerația și frâna în același timp, mașina face burnout (învârte roțile spate pe asfalt fără ca mașina să se deplaseze întru veșnica distrugere a cauciucurilor). 

 

 

Nu am găsit multe defecte la mașina asta. Probabil că are și probabil că pentru mine nu contează. Unul singur m-a enervat foarte tare. Din cauza faptului că avem un număr de înmatriculare mare, care la Alfa este poziționat dubios, suportul de număr declanșează senzorii de parcare…des…mereu. La fiecare intersecție. La fiecare staționare. Sper să se poată rezolva cu un update de soft. Mai ales că mie mi-a luat jumătate de zi pentru a verifica ce anume se întâmpla și ce se auzea, pentru că era dezactivat feedback-ul vizual. Și doar se auzea un beep lung și ascuțit, fără vreo aparentă sursă. Am „rezolvat” problema cu dezactivarea senzorilor la fiecare pornire.

 

 

Concluzii

 

Giulia a suferit la capitolul vânzări ca urmare a faptului că pe segmentul unde concurează, potențialii clienți apreciează mai mult statusul oferit de brand, decât spiritul italian sau plăcerea de a conduce. Giulia este o mașină excelentă care concurează pe un segment premium, cu pretenții în zonele de confort și tehnologie și mai puțin pe spirit și artă. Sper că după ce citiți articolul ăsta să vă gândiți la ce vă doriți de la o mașină – un vehicul sau puțină poezie pe roți.

 

 

Text was updated @ 05.08.2017 12:45

Blasfemicul sportiv


Nu sunt primul care o spune. Dar probabil ca o sa fiu ultimul la cat de mult s-a repetat. Nu te poti numi un “petrol head” daca nu ai avut o Alfa Romeo.  Eu am avut una. Singura mea masina in afara de cea de curse asa ca am trecut testul. Alfa Romeo sau Cuore Sportivo este acea masina care se naste din orgia blasfemica dintre un Ferrari, un scuter, o sculptura si o biserica. Adica are un motor puternic, un sunet si o sportivitate ruda cu Ferrari dar nu chiar la nivelul ei. Putin mai mult sub nivelul Ferrari dar adn-ul de acolo vine. Ti-o poti permite, nu asa usor ca un scuter desi daca te uiti la cele second s-ar putea sa gasesti o Alfa chiar mai ieftina decat un scuter. Sculptura e responsabila bineinteles de design. Arata-mi o Alfa Romeo urata si eu promit ca imi dau demisia! Sau te impusc, e mai simplu, nesimtitule! Cum poti sa te gandesti ca ar putea exista asa ceva?! Si biserica intervine acolo unde o Alfa Romeo e la fel de subreda ca existenta fetelor bisericesti cu adevarat credincioase. Si cu toate astea lumea are orbeste incredere in ce zice popa la fel cum continua sa cumpere Alfa Romeo desi stie ca o sa se strice inainte sa ajunga cu ea acasa. Zic, pentru ca am probat si eu regula asta.

 

 

Totusi, prefer oricand sa am o masina care se trage din imperecherea unui Ferrari cu o biserica si cu o sculptura decat una care se trage din imperecherea unui pom cu o hidrocentrala si cu telefon  ( Toyota ) sau din imperecherea dintre un tanc, Angela Merkel si o autostrada ( Mercedes ).

 

 

Asta e foarte interesant si de apreciat la Alfa Romeo. Toti cei care testeaza o Alfa vorbesc despre pasiune, despre spiritul latin, despre frumueste si foarte putin despre ce este masina ca mecanica, confort, fiabilitate sau performante. Si daca e asa, de ce as face eu nota discordanta? Daca Alfa Romeo reuseste sa supravietuiasca  doar prin faptul ca are o istorie, frumusete si un nume perfect eu nu pot decat sa ma inclin si sa spun “Masina asta nu este ce imi doresc. Dar uita-te putin la ea.  Te-ai uitat? Acum du-te la Volvo-ul tau si da-ti doua palme.

 

 

Si asa as putea sa o mai tin inca vreo doua trei randuri fara sa spun ceva concret despre Alfa Romeo Giulietta de 235 de cai pe care am testat-o si sa termin povestea. Si probabil si colaborarea cu Autoitalia.

 

 

Dar nu o sa fac asta. Povestea e simpla. Mihai Popescu imi spune ca vom primi o Giulietta cu motor de 1.8 turbo si ca trebuie sa facem ceva mai special. Eu, intr-un puseu de creativitate specific pilotilor, ii spun “ Perfect, vorbesc sa mergem deschizatori la un concurs de viteza in coasta”. Zis si facut. Am lipit doua zerouri pe geamurile laterale si ne-am prezentat la Cozmeni la o etapa de campionat regional de viteza in coasta. In inima ungurilor din Romania, Alfa Romeo Giulietta avea sa faca ce ar fi facut orice reprezentant al imperiului roman daca printr-o minune ar fi ajuns in imperiul austro-ungar . I-ar fi batut aproape pe toti! Si sa nu uitam ca Giuleta noastra nu avea suspensii de curse, gume de curse, cutie de curse si ca toate sistemele electronice au fost active. In plus cele 1400 kg ale Giulietei in lumea curselor echivaleaza cu greutatea unui camion. Giulietta nu este chiar o Keira Knightley sau o Uma Thurman ( care si face reclama modelului ) ci mai degraba o Monica Belluci. Frumoasa de te balbai dar nu tocmai subtirica. Supriza a fost sa aflu ca Monica Belluci e ruda cu Usain Bolt.

 

 

Surpriza si mai mare nu a fost ca m-am luptat la varf cu o masina de strada. Ci ca dupa un tratament mult peste ce ar trebui sa indure o masina de strada, Giulietta nu a dat nici un semn de oboseala. Toti concurentii schimbau roti, umblau la motor, reglau, surubareau in timp ce italianca rosie revenea de pe proba si se parca gratioasa la fel de proaspata precum a luat startul. Au rezolvat oare si problema cu fiabilitatea? E grav atunci. Periculos de grav pentru nemti. Chiar si pentru francezi sau japonezi.

 

 

Unul din concurentii la etapa de la Cozmeni a spus “ E misto masina. M-am gandit si eu la un moment dat sa-mi iau una dar parca e prea de tot. E pentru baietii dandy, astia care se dau cu creme, merg la sala si se epileaza. E si asta un inconvenient. Sa fie prea frumos, prea bine. Pana una alta, Alfa s-a batut pana in ultima urcare pentru primele locuri ca timp. Si nu era in concurs.  Era masina de deschidere.

 

 

In aceeasi clasa cu SEAT Leon, Mazda 3 sau Opel Astra, Giulietta este o optiune mai indrazneata.  Si tocmai de aceea e alegerea de care ai nevoie. Dar te rog, nu o lua neagra! Ia-o alba ( nu-mi vine sa cred ca zic asta ) sau crem. Sa vada lumea cum trebuie sa arate masina unuia care stie ca exista o diferenta intre sex si dragoste, locuieste intr-un cartier cu pomi si poarta espadrile fara ciorapi. Asta daca vorbim de un el. Daca e o ea… nici nu pot sa ma gandesc la o ea. Ori ar fi urata, mica si grasa si masina trebuie sa compenseze, ori ar fi o gagica supermeseriasa  care a spus “ un Twingo e prea putin pentru mine”.

 

 

Ar fi momentul sa zic cate ceva despre interior, despre cum se simte la drum lung, despre cum a stat pe curbe mai bine ca masinile de curse si cum a prins o viteza mai mare decat acestea pe palierul drept. Dar nu zic. Pentru ca ideea e cu totul alta.  Te duci sambata seara in centrul vechi. Din ce masina vrei sa te cobori. Dintr-un Golf? Nu o sa spui toata seara ceva interesant. Dintr-o Kia? Complexele tale de inferioritate o sa agaseze pe toata lumea. Dintr-un BMW seria 1? Toata lumea stie ca iti doresti un 330Xi dar acum doar atat ai putut. Si nici nu stii care roti imping masina. Imping, draga, nu trag. Capisci?

 

 

Sau poti sa te dai jos de la volanul unei Giulietta de 235 de cai. Poti fi gay si toate femeile o sa te vrea alaturi. Dar nu esti gay. Poti fi cu gel in cap. De la prima intalnire nicio fata nu-ti umbla prin par dar apreciaza ca nu vorbesti toata seara despre masini si ca nu ai parcat pe trotuar.

 

 

Intrebarea e daca o Alfa Romeo e atat de misto de ce nu se vinde mai bine decat trei unitati pe luna? Si alea masini de dealer.  Stii care e adevarul? Ca a inceput sa se vanda. Deci nu am fost singurul tampit de pe planeta asta careia i-a picat fata cand a vazut-o si a condus-o. Cat de bine se vinde? Doar cea mai mare crestere a vanzarilor din Europa. Atat de bine se vine. Asta e Giulietta. Ori sunt europenii toti dusi cu capul sau gay ori ceva e la aceasta Alfa Romeo care e mult deasupra concurentei.

 

 

Pe proba de la Cozmeni, pe serpentinele probei Babarunca, la vajaiala noaptea in oras sau in timpul zilei intr-o aglomeratie infernala, Giulietta e o masina care spune ca ti-ai ales-o atent. Ca iti plac lucrurile frumoase si nu arunci cu seminte pe strada. Daca te identifici cat de putin cu un asemenea personaj, ai o intalnire programata de pe acum. Vorbesc eu la Autoitalia daca vrei! Tu vino cu creditul aprobat!

 

 

PS. In drum spre casa. La patru noaptea cand doar unele semafoare merg, se trezeste unul cu ceafa lata sa se ia cu X5-ul lui de 1000 de cai cu tine. Ai doua optiuni. Una si cea buna este sa-l ignori. Cealalta si cea gresita dar cea din realitate este sa-l pui la punct. Sau cum ar spune Sebi Stanciu, te obliga sa fii dur cu el. Nu trebuie decat sa apesi pe un buton. E un buton care are trei pozitii. Pe tine te intereseaza cea mai sportiva din ele. Aceea care face instantaneu ca acceleratia sa raspunda mai repede, suspensia sa fie mai rigida, sunetul mai puternic, directia mai tare si i-ai dat ceaiul. Tai tai cocalar!

 

 

Fraierule, asa ceva nu se face pe strada! Nu te lua niciodata cu Alfa Romeo. Masinile astea nu arata ce pot si proprietarii nu sunt tocmai ce ai numi masa mare de cumparatori. Tu esti tatuat si ai bratul gros cat un trunchi de copac. Ai fost spulberat de un un tinerel care asculta Ingrid si nu a ridicat mai mult de 50 kg la sala. … cu o masina care are numele unei tipe care a facut ceva pentru iubitul ei. Habar nu ai despre ce vorbesc pentru ca nu ai citit cartea si la film ai ras si ai deranjat pe toata lumea.  Daca ai fi condus o Alfa Romeo, erai tu in centrul atentiei, asa esti doar un personaj stupid si ultra secundar.  Si sa nu uit. Alfa Romeo care te-a deprimat are un motor de 1.8l. Turbo.

 

Foto : Catalin Oprea

 

[nggallery id=190]

Test drive Alfa Romeo Giulietta – Saint seducing red


A trecut mult timp de cand Alfa nu si-a mai pus sigla Giulietta pe o masina … mai exact din 1985, dar iata ca acum s-a intors. Primul model de Giulietta a fost lansat in 1954 avand un motor cu o capacitate de 1290cmc. Modelul era un coupe sport si a devenit repede un model favorit al soferilor entuziasti. In 1955 a fost adugat modelul berlina in gama constructorului urmat de un model spider comercializat prima oara in 1957. In 1976 numele a fost reinviat pentru o noua berlina, echipata cu un motor si o cutie Alfetta, iar in 1985 modelul a fost inlocuit de Alfa 75 cu ocazia celebrarii de catre companie a 75 de ani de la infiintare. In 2010 Alfa a sarbatorit 100 de ani de existenta, iar acronimele A.L.F.A. inseamna (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili).

 

Exista 3 niveluri de echipare pentru piata din Romania : Progression, Distinctive si Quadrifoglio Verde. Toate beneficiaza de tehnologia Stop/Start, iar in cazul modelului testat de noi dotat cu un motor de 1.4 litri M-Air care dezvolta 170 cp, Distinctive, am regasit dotari precum tetierele anterioare active, 6 airbaguri si windowbag-uri, Alfa Romeo D.N.A. : selector comportament dinamic – Dynamic, Normal, All weather, scaunul soferului reglabil pe inaltime, lumini de zi si stopuri cu LED, servodirectie activa Dual Pinion, VDC (include ABS, ASR, BAS, EBD, Hill Holder) + diferentialul Electronic Q2 si DST, sistem Blue&Me + port USB plus o gramada de alte optionale ce pot fi grupate in diferite pachete si pe care le puteti descoperi pe siteul special creat pentru Giulietta. O paleta de 9 culori este disponibila pentru Giulieta, inclusiv celebra culoare de pe Alfa 8C. Pretul este si el unul pe masura portiei de exclusivitate pe care o primiti la achizitie si anume 21.700 ( incluzand tva-ul de 24%).

 

 

Cum arata ?


Noua Giulieta a fost construita pentru a celebra centenarul companiei si evoca spiritul orginal de sport coupe ce benficiaza de tehnologie ultra moderna. Alfa Romeo Giulietta este construita pe baza celei mai noi platforme compacte, C-EVO ( dezvoltata de catre Grupul Fiat) care va sta la baza unor noi surprize pe care Alfa le pregateste in urmatorii ani.

 

La prima vedere Giulietta pare un coupe, lucru accentuat de montantul de culoare neagra, lipsa manerelor spate ( care defapt sunt incorporate in geamul portierei spate ) dar si de ramele geamurilor, insa este un hatchback cu 5 usi. Ca si alura Giulietta pare o Alfa 147 mai mare, lucru care nu e rau deloc. Partea din fata incorporeaza o noua grila triungiulara a italienilor, cu pozitionarea placutei de inmatriculare intr-o parte (un lucru deja specific), desi pentru nota 11 lipsa acesteia ar fi fost dezirabila. Partea de jos a grilei desparte   gura de aerisire  de zona proiectoarelor de ceata in timp ce capota ascutita si aripile embosate creaza senzatia unei masini late si garda joasa, un semn al intentiei de sportivitate. Daylight-urile cu leduri sunt nelipsite, mai ales ca aceast lucru va deveni o obligativitate din 2012 conform standardului European.

 

Interiorul are si el un aer special, la o privire din unghiurile laterale putand parea destul de sofisticat iar dintr-un unghi perpendicular chiar simplu, insa poate fi caracterizat printr-o grupare logica si compacta a tuturor comenzilor. Cei de la Alfa au incercat sa faca o diferentiere intre nivelurile de dotare, astfel ca pe masura ce avansam spre varful de gama, QuadrifoglioVerde, vom regasi diferente in cazul volanului, acesta devenind din ce in ce mai sportiv. Materialele folosite sunt calitative si placute la atingere cu exceptia plasticului din partea superioara a portierelor care este intr-o totala nota discordanta cu pielea de pe restul fetei de usa. Spatiul este multumitor iar 4 pasageri pot calatori foarte relaxati. Prietenilor mei familisti le spun ca portbagajul masoara 350 litri ( cat un VW Golf) si poate fi marit la nevoie prin rabatarea banchetei spate prin deja clasica metoda de pliere 60:40. Si da, are si suporturi pentru pahare in fata, iar cel mai bun loc pe care merita sa stai este cel al soferului !

 

 

Cum se conduce ?


Sunt disponibile 5 motoare euro 5, cel mai puternic fiind  1750TBi, o noutate pentru Fiat Powertrain Technologies. Alfa sustine ca acest motor turbo  ofera cel mai bun raport dintre putere si cuplul motor fata de orice alt motor cu 4 cilindri din aceasi clasa, insa de performantele acestuia urmeaza sa ne convingem intr-un viitor test 🙂 . Noi am testat motorul de 1.4 litri Multi Air care dezvolta 170 cp la 5 500 rpm si un cuplu de 230 Nm la 2 250 rpm. Intorcandu-ne la sistemul D.N.A (selectorul de comportament dinamic – Dynamic, Normal, All weather) acesta te ajuta sa gestionezi mai bine modul in care vrei sa conduci.

 

Asa cum sugereaza si denumirile celor trei optiuni disponibile, sistemul intervine nu numai asupra comportamentului motorului dar si asupra casetei de directie si asupra schimbatorului de viteze. In modul Dynamic motorul beneficiaza de un surplus de 20 Nm la 2500 rpm, asistarea directiei se reduce, soferului fiindui atribuit un rol mai important iar diferentialul electronic Q2 isi face simtita prezenta prin sporirea caracterului sportiv. Chiar si franele devin mai ferme in modul Dynamic, “vina” apartinandu-i sistemului Pre Fill care adauga o presiune suplimentara preventiva pentru cazurile de urgenta. Practica ne-a demonstrat ca actionarea acestui mod capata sens numai pe drumurile virajate, modul Normal facand fata cu brio oricaror solicitari cotidiene.

 

La intregul caracter de invidiat al Giuliettei contribuie si suspensia de tip McPherson pentru fata si multilink pe spate, alaturi de jantele pe 17 inch dotate cu pneuri de 225/45, ruliul fiind unul redus. Chiar si cu modul Dynamic activat, suspensia masinii absoarbe foarte bine orice denivelare, socurile resimtite de calatori fiind numai unele la nivel auditiv, dar marea majoritate dintre noi ne-am obisnuit cu acest lucru in cazul masinilor cu  caracter sportiv. Cutia de viteze, manuala in sase trepte, este precisa dar are o cursa a levierului putin mai lunga decat ne-am dori, mai ales datorita performantelor de care este capabila Giulietta.

 

Consumul a fost si el mai mult decat multumitor, apropiindu-ne de 600 km parcursi cu un singur plin, rezervorul avand o capacitate de 60 litri. Testul l-am efectuat pe celebrele probe ale Raliului Brasovului: Cheia, Paraul Rece sau Poiana Brasov si dupa cum bine puteti ghici, modul Dynamic a fost actionat atat in cazul masinii cat si al nostru :). Am fost deasemeni si martorii ultimilor fulgii de zapada la jumatatea lunii aprilie. Chiar daca nu avem nicio fotografie s-o dovedim va trebui sa ne credeti pe cuvant ca am parcurs o parte din drum in adevarate conditii de iarna, in acest caz modul All Wheather dovedindu-si avantajele, pneurile masinii fiind unele de vara.

 

Cu 97% protectie in cazul pasagerilor, 85% in cazul copiilor aflati in masina, 86% in cazul sistemelor active de siguranta si 63% protectie pentru pietoni, Alfa Romeo Giulietta a obtinut 5 stele in cazul testelor EuroNCAP si a fost notata cu cel mai mare scor realizat vreodata de un model compact, 87/100. Chiar daca in 2012 vor fi drastic schimbate criteriile pentru testele EuroNCAP, Giulietta tot va fi capabila fara nicio alta modificare sa obtina cele 5 stele.

 

 

Concluzia finala

 

Cu un usor caracter subvirator in cazul momentelor in care te crezi in stare sa reinventezi legile fizicii, momente care iti vor fi temperate de catre sistemele electronice ale masinii, si cu un efect torque-steer care te va invata sa conduci in modul corect, adica cu doua maini pe volan, Alfa Romeo Giulietta ne-a cucerit datorita faptului ca bifeaza mai multe lucruri pozitive decat cele negative. Defapt, putine lucruri ii pot fi reprosate, si asta doar daca vreti sa le luati locul Carcotasilor.

 

Sistemele electronice chiar fac ceva odata cu actionarea lor, si aici ma refer la diferentialul electronic Q2 care-ti ofera un nivel de aderenta foarte bun indiferent de conditiile suprafetei de rulare, sau la selectorul D.N.A a carui actionare schimba simtitor caracterul masinii. Cele 2,2 ture complete ale volanului de la un capat la altul sau amplasarea motorului servodirectiei cat mai departe de coloana acesteia sunt alte mici secrete care au contribuit la senzatia placuta pe care ne-a lasat-o Giulietta, si cu siguranta nu sunt singurele. Sper sa le descopar pe toate cu ocazia viitorului test pentru ca Giulietta este genul de masina placuta la condus, dupa care se intoarce capul si cu multe realizari tehnice, mai pe scurt genul de masina de care cei de la Alfa Romeo aveau nevoie!

 

[nggallery id=153]