Tag Archives: carti

Cauza dezastrelor

Stiu, la Sibiu s-au intamplat mai multe decat putem sa scriem in zece articole. In Anglia, Alonso l-a batut pe Vettel , Webber a ignorat ordinele de echipa iar Hamilton s-a suparat pe McLaren pentru ca il obliga la multe ore in folosul PR-ului. Costi Stratnic a facut Off Road iar eu am jucat fotbal in timp ce Jon Bovi canta pentru multi dintre prietenii mei. Ca importanta, cele enumerate sunt cam pe acelasi calapod. Pentru mine. Pentru Vali Porcisteanu, de exemplu, lucrurile nu stau la fel. Asa cum nici pentru Giri, Szabo sau Tempesta care s-ar putea sa isi treaca in sfarsit o victorie in ultimii o suta de ani, lucrurile nu sunt egale. Dar despre Vali si despre Alonso va trebui sa scrie altcineva.

 

Povestea cu sacrificiile pe care le facem pentru ca sa ne dam la curse e si ea veche. Toata lumea s-a plictisit de ea. Si nu e vorba doar despre bani. Unii au, altii n-au. Dar sa nu ne pripim. Sacrificii face si cel care se scalda in bani. Timpul, energia, stresul, weekendurile, noptile pierdute, relatiile care se duc naibii le plateste si cel care isi ia de la gura si cel care mai are in dulap bani pentru zece sezoane. Din punctul asta de vedere s-ar putea sa fie mai de apreciat cel care are resurse financiare decat cel care nu are.  In loc sa stea omul pe terase, sa-si plimbe SL-ul pe plajele din Croatia, el se scoala cu noaptea in cap, se enerveaza ca nu i-au tinut loc mecanicii in parcul de service si se trezeste in boscheti pe plafon pentru ca pernele i-au incalzit prea tare gumele supersoft.

 

Acum, indiferent ca vorbim despre piloti cu potential financiar sau despre cei care de abia se tarasc in campionat, exista o mare intrebare la care ei refuza sa raspunda in mod voit. Ce alte lucruri minunate ar putea ei sa faca daca nu ar fi cursele de masini? Ar putea sa-si plateasca ratele si sa isi cumpere in sfarsit sistemul dolby surround la care viseaza. Sau ar putea sa isi duca iubita la mare in loc sa o tarasca dupa el la bubuituri in padure. Sau pur si simplu ar putea stea acasa, sa citeasca o carte buna, sa taie un morcov si sa-i scrie prietenului din copilarie care e acum in Canada si cu care nu a vorbit de sase ani.

La asta m-am gandit eu cand am fost saptamana trecuta la Carturesti si mi-am dat seama ca m-am instrainat de carti, de muzica, de tot ce gasesti misto acolo. E extraordinar sa iti urmezi un vis. Dar cand te afunzi prea tare si renunti la cine esti, te degradezi si te abrutizezi, pasiunea devine dusmanul tau. Nu zic ca am ajuns sa ma degradez dar am momente de derapaj in care vad doar timpi pe proba, bugete si pregatiri pentru curse. Si nu e pont sa duc o rubrica atata timp cat eu nu o sustin prin lectura. Vocabularul se saraceste, temele devin recurente si incet incet ma cancanizez. Doamne Fereste!

 

In alta ordine de idei, nu vreau sa traiesc momentul in care sa ma simt gol fara curse. E foarte important sa existe alternative. O gramada de alternative se gasesc la Carturesti si de multe ori m-am bucurat de ele in trecut, cand eram la facultate sau in Olanda. Dar imi aduc aminte foarte clar cum atunci as fi dat toate cartile si cultura si placerile din lume ca sa fiu unde sunt acum. Si uite, acum ca am ajuns acolo nu vreau sa intru mai adanc. De frica. Frica de dezastru. Ca o sa pariez la un moment dat tot pe o singura urcare….  si o sa ies in decor!