Tag Archives: parcare

Smart ForTwo Cabrio

 

 

Buburuza citadină

 

Este paradoxal că, în România, termenul de mașină de oraș sună ca un moft mai mult decât ca o necesitate, în condițiile în care orașele noastre fără locuri de parcare și extrem de aglomerate sunt exact genul de mediu pentru care astfel de mașini au fost construite. Pe această categorie nișă de autoturisme, Smart este rege. Un întreg sub-brand al Mercedes dedicat contruirii unor mașini mai mici decât o cutie de chibrituri.

Eu sunt un fan al mașinilor mici, am mai spus-o, pentru că producătorii încearcă să compenseze lipsurile în materie de practicalitate cu injecții generoase de fun și nonconformism.

Noul Smart este mai încăpător, mai rafinat, mai avansat tehnologic. O mașină care încearcă să ofere calitate și dotări într-un sector în care singurul lucru important obișnuia să fie parcabilitatea și strecurabilitatea.

 

 

Zeul parcărilor de toate felurile

 

Conducând Smart-ul prin București am înțeles cât de inutil și barbaric este să conduc un bloc de metal de o tonă jumate zilnic prin București în condițiile în care capacitatea lui de transport este folosită de mine la 20% maxim. Am înțeles de ce oamenii își riscă viața pe motociclete. Și da, este în parte pentru că o societate modernă nu ar trebui să se deplaseze câte o persoană într-o mașină cu capacitate de 5 (gândiți-vă dacă fiecare ne-am deplasa cu un autobuz – unii chiar o fac, vezi posesorii de GL, X6, Q7 și alte apartamente pe roți). Dar în principal, mi-am dat seama că dacă merg cu mașina la 2 km distanță, parchez la încă unul depărtare de destinația mea. Nu și cu un Smart de două locuri. Nu, nu.

Absolut de fiecare dată am găsit loc de parcare la mai puțin de 50 de metri de destinație. Dimensiunile extrem de reduse face ca mașina asta să poată fi parcată în fața scării chiar și în Militari. Mai mult, este extrem de ușor de parcat datorită faptului că are cea mai mică rază de întoarcere – EVER. Efectiv mașina se întoarce într-o bandă jumătate. Asta înseamnă că pentru parcări nu trebuie să ieși din bandă, nu trebuie să faci mai multe manevre. Nu. Este exact ca un cărucior de Carrefour. La parcările laterale pare că roțile din spate stau fixe, iar cele din față descriu un arc de cerc în jurul lor. Este genial.

 

 

Ce se întâmplă când depășești 50kmph

 

Nimic deosebit. Mașina se comportă mult mai bine decât mă așteptam pe drumurile dintre localități. Este stabilă, nu este extrem de zgomotoasă. Direcția este vie, ajutată și de tracțiunea spate.

Modelul de test vine cu o cutie de viteze cu dublu ambreiaj care este la ani lumină față de cutiile de viteze automate din vechea generație. Mai sunt lucruri de îmbunătățit, simțindu-se foarte lentă în reacții atunci când este surprinsă, dar rapidă atunci când comportamentul șoferului cade pe predicțiile mașinii.

 

 

Singura problemă cu drumurile între localități este faptul că de obicei vrei să îți iei cu tine chestii, iar spațile de depozitare din mașina asta sunt mici…spre deloc. Are un pic de portbagaj, care poate fi suficient în majoritatea situațiilor și în special dacă ocupanții sunt băieți. La interior este loc să depozitați două ape plate la jumate și o gărgăriță. Există, în spatele scaunelor niște plase unde probabil o să vă puneți portofelul. Torpedoul are volumul unei cărți de vizită.

Mie mi-a ajuns spațiul pentru un weekend departe de casă (în condițiile în care am cărat cu mine și echipament foto). Travel light, baby.

 

 

Factorul fun

 

Eh. Aici voiam să ajungem. Mașina este super super simpatică. Toți care au văzut-o s-au atașat de ea. Este ca nepotul nimerit în vizită la bunici, într-o seara de renț – toată lumea vrea să îl „bucăleze”.

Am mers aproape non-stop cu acoperișul retractat. La 40 de grade, la limita insolației, dar ambițios. Partea textilă a acoperișului se retrage electric, prin ținerea apăsată a unui buton. Atenție, retractarea se întâmplă în două stagii. Când plafonul ajunge la lunetă trebuie ridicat degetul de pe buton și apăsat din nou. După această procedură trebuie scoși montanții de deasupra geamurilor – acest lucru se face manual prin acționarea unui mini levier aflat în partea din spate a fiecăruia și depozitarea lor în ușa portbagajului. Aceasta are niște chingi flexibile. Nu știu cum să explic în scris cum se folosește, cred că vă prindeți. Mie cel mai greu mi-a fost sa găsesc levierul care eliberează montanții.

 

 

Interiorul este super chic, cu multe combinații de culori. Turometrul stă pe un cadran suspendat deasupra bordului. Totul este croșetat plăcut, din punct de vedere vizual (Tactil…meh…). Duzele de aer condiționat sunt niște chestii aproape sferice al căror control este ușor neintuitiv – dar care arată super modern.

În jurul la 2000 de turații motorul scoate un sunet masculin, baritonal ceea ce este neașteptat și extrem de tare.

 

 

Îmi place mașina asta pentru că decapotată este undeva între ATV și mașină. Te simți în aerul liber, nu într-un spațiu închis și toată senzația este completată de dimensiunile reduse.

Am consumat de mult rația de benzină alocată de Mercedes, dar nu pot să mă opresc. Cel mai mult îmi place să merg noaptea. Să văd cerul. Să miros apusul. Să stau cu mâna ridicată în vânt. Imi place buburuza asta.

 

 

Les concluziones

 

Înainte de concluzii – trei lucruri care nu îmi plac la mașina asta. Faptul că vibrațiile motorului se transmit în interior, cu tot alaiul. Zici că este o jucărie sexuală supra-zeloasă. Faptul că materialele folosite sunt entry level și că deși majoritatea designului este chic, există elemente împrumutate inclusiv de la Logan (sau cel puțin care seamănă excesiv – vezi becul de deasupra oglinzii sau butonul de reglat oglinzile). Faptul că prețul ridicat nu face ca doza asta de fun să fie accesibilă oricui.

Dacă puteți trece peste problemele astea, vă puteți bucura de o mașină mică, fără pretenții și extrem de distractivă.